SHAKESPEARE 400: REVERENȚĂ COMEMORATIVĂ

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME

WILLIAM SHAKESPEARE 

(1564-1616)

Sonetul LXV

Since brass, nor stone, nor earth, nor boundless sea 
But sad mortality o'ersways their power, 
How with this rage shall beauty hold a plea, 
Whose action is no stronger than a flower? 
O, how shall summer's honey breath hold out, 
Againist the wreckful siege of batt'ring days, 
When rocks impregnable are not so stout, 
Nor gates of steel so strong but time decays? 
O, fearful meditation, where, alack, 
Shall time's best jewel from time's chest lie hid? 
Or what strong hand can hold his swift foot back, 
Or who his spoil or beauty can forbid? 
O, none, unless this miracle have might, 
That in black ink my love may still shine bright.

Cînd morţii triste îi plătesc obolul 
Şi bronz, şi piatră, şi pămînt, şi mare, 
Cum ar putea să-i biruie pîrjolul 
Frumseţea cea cu plăpînzimi de floare? 
O, cum să-nfrunte cerul blînd de vară 
Năprăsnicia recilor tempeste, 
Cînd toate cele vremea le doboară – 
Şi porţi, şi muri, şi maiestuoase creste? 
O, gînd cumplit! Au cum să ocolească 
A vremii raclă scumpul ei odor? 
Năvala ei, ce mînă s-o oprească? 
Prada frumseţii – care muritor? 
O, nimeni, fără numai o minune: 
Prin pana mea, iubirea-n veci să sune.

Tălmăcire românească de

Răzvan Codrescu