INTERMEZZO LIRIC: CAPETE DE AGONIE (3)

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME

Four Horses Apocalypse by Arkos Sven

VII

Trăim, dar tot mai obosiți de toate,  
și-oricît n-am vrea, se face iarnă-n noi, 
iar Dumnezeu e trist în amîndoi, 
simțind pe-obraz sărutul Iudei poate...

Ca melcu-n noi păcatul coarne scoate  
cînd șarpele îi cîntă dinapoi 
și nici rămași în fața morții goi 
nu ne căim și nu cădem pe coate.

Greșiți lui Dumnezeu, greșiți și nouă,  
ce-ar mai putea iubirea să ne facă, 
chiar de ne-ar da tîrcoale iar, prin rouă? 
E-așa tîrziu și-n noi, și în afară, 
și-așa ne este lumea de săracă 
încît blestem i-ar fi să nu mai moară!

  
VIII
 
Nici tineri, nici frumoși, nici fără pată,  
de ce-ar mai pune lumea preț pe noi? 
Oricît ne-ar fi cuvintele de soi, 
îi sîntem vieții hîrci de altădată.

Tînjim de-un vis ce tot mai van se-arată  
și iar ne trage gîndul înapoi, 
ca porcul cînd se-ntoarce în noroi 
sau cîinele la ce-a vărsat odată.

Virtuți de-avem, trec astăzi drept păcate  
și-n altă limbă rîvna lumii sună, 
și-n alte ritmuri ceasul lumii bate. 
Să fie moartea zîna noastră bună 
cînd viața-n noi nu vrea sau nu mai poate 
să poarte trista spinilor cunună?


IX
 
Dacă-am iubi atît pe cît urîm,  
s-ar face lumea rai într-o clipită 
şi n-ar mai fi nici moarte să ne-nghită, 
nici jind al vieţii după alt tărîm.

Dar noi pe tristul urii caldarîm  
păşim trufaşi, ispită cu ispită, 
şi-aşa ne este firea de năimită 
c-am vrea şi ceru-n scîrnă să-l tîrîm.

Nu zbor de înger, ci tîrîş şerpesc  
visăm în somnul cărnii noastre bete, 
din care dau în pîrg şi se puiesc 
păcate vechi, gustate pe-ndelete, 
iar dacă-n noi vreun dor de sus se scoală, 
ne căutăm de el ca de o boală.

Răzvan CODRESCU

Mai puteți citi pe acest blog:

* Intermezzo liric: Capete de agonie (1)

* Intermezzo liric: Capete de agonie (2)