SUMARUL BLOGULUI
Revista
Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul
de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o
întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost
alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu,
Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor
comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor
colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi
accesată aici. Pentru detalii despre această antologie
on-line, a se citi aici. (R. C.)
2010
MEMORIILE ISTORICULUI
VASILE
NETEA
În sfîrşit, după 21 de ani de la
trecerea lui Vasile Netea la cele veşnice, a apărut cartea sa de Memorii. Proverbul „Mai bine mai tîrziu
decît niciodată” ne alină lungimea şi greutatea aşteptării. Reuşita acestei
apariţii, întîrziată exclusiv de lipsa mijloacelor financiare, se datorează
efortului de ultimă oră al lui Dimitrie Poptămaş, preşedintele Fundaţiei
Culturale purtînd numele celui dispărut.
Cartea conţine patru părţi distincte,
toate la un loc reprezentînd un complex unitar, sentimental şi documentar,
favorizîndu-i cititorului înţelegerea unei vieţi închinate, de la început pînă
la sfîrşit, luptei pentru poporul român.
Mai întîi, o scurtă prefaţă
semnată de Dr. Florin Bengean, din care extragem: „Vasile Netea, cărturarul
nostru de pe Valea Mureşului, a fost apropiat de cele sfinte, apropiat de
oamenii Bisericii, de marii ierarhi ai acesteia, s-a referit prin scrisul său
la literatura religioasă, atribuindu-i acesteia rolul primordial în acţiunea de
culturalizare a poporului român. Netea se apleacă cu pioşenie asupra marilor
personalităţi din viaţa Bisericii Române, creator de limbă şi cultură românească
şi luptător pentru idealul naţional al românilor”.
Urmează un amplu studiu
introductiv, aparţinînd editorului, cercetătorului şi admiratorului fără
rezerve Dimitrie Poptămaş. Acesta analizează, reliefează, subliniază şi
sintetizează cronologic structura memoriilor. Precizările sale se referă la anii
cînd au fost publicate, număr de număr, cu cîteva intermitenţe, în revista Vatra, condusă atunci de Romulus Guga şi
continuată, ulterior dispariţiei sale premature, de către Cornel Moraru,
respectiv anii 1980-1986. Dintre multele sale aprecieri, care toate ar merita
redarea, distingem pasajele esenţiale: „Pronunţată
personalitate pluridisciplinară a culturii – istoric, filolog, istoric literar,
folclorist, memorialist, biograf de excepţie şi om politic –, Vasile Netea rămîne
reprezentativ pentru unele priorităţi, în special în domeniul cercetării
istorice. Este autor a peste 40 de cărţi, care îl definesc ca bun cunoscător al
evenimentelor anilor antebelici, interbelici şi postbelici. Toate aceste lucrări,
ca şi cele peste 4000 de studii şi articole risipite în presa vremii, îl consacră
pe Vasile Netea între personalităţile depline ale culturii româneşti. Aşadar,
memoriile sale se justifică”.
Cu deosebire ne reţine atenţia
evaluarea de ansamblu asupra activităţii lui Vasile Netea făcută de reputatul
istoric şi istoriograf acad. Pompiliu Teodor. Un portret pe care Dimitrie Poptămaş
îl preia ca pe o încununare a propriilor sale susţineri: „Opera lui este de o
extraordinară complexitate. E extraordinară prin dimensiuni, prin discurs
istoriografic şi prin convergenţa la o anumită problematică. Există, în opera
lui Netea, o anumită liniaritate. Opera lui a avut apoi, cred, şi asta îi
defineşte personalitatea, un caracter contemporan prin excelenţă, actual, fiind
izvorîtă din sensibilitatea pentru istoria trăită; şi el s-a implicat în
politica României, cînd ţara era ţară. Vasile
Netea a fost foarte atent la tot ceea ce însemna dinamica societăţii româneşti şi
a căutat, prin scrisul său atît de diversificat, să ofere răspunsurile pe care
le-a crezut de cuviinţă. El a chestionat trecutul din perspectiva prezentului,
nu pentru a extrapola valori prezente din trecut, ci pentru a putea întreba
trecutul; trecutul este mort dacă nu îl întrebăm şi el trebuie să fie chestionat,
şi îl chestionăm, atunci, pornind de la sensibilitatea noastră prezentă. A fost
o mare operă, de o informaţie copleşitoare, care m-a surprins întotdeauna şi
m-am întrebat cum au putut să fie depozitate atîtea fişe, care sînt de o
exactitate uimitoare”.
Partea a treia o constituie
memoriile propriu-zise. Ele pornesc din 1923, cînd venise la Tîrgu Mureş să se înscrie
la cursurile Şcolii Normale, şi se întind pînă la „Diktatul” de la Viena (1940).
Contemporan cu cele mai alese spirite ale literaturii române, referinţele sale
ne prezintă un tablou viu şi colorat al elitei noastre scriitoriceşti, pe care
a cunoscut-o îndeaproape şi cu care a avut relaţii extrem de strînse. Simpla enumerare a numelor cu
care şi-a întretăiat drumurile ne conferă, fără îndoială, senzaţia de vizitare
a unei expoziţii la al cărei vernisaj abia aşteptăm să participăm: Liviu
Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Ion Agîrbiceanu, Cezar Petrescu, Camil Petrescu,
Tudor Arghezi, George Bacovia, Ion Minulescu, Claudia Millian, Elena Farago,
Perpessicius, Ion Simionescu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Ion Petrovici,
Gheorghe Bogdan-Duică, Lucian Blaga, Ioan Lupaş, D. D. Roşca, Dimitrie
Popovici, Iuliu Haţieganu, Zaharia Boilă, Ion Breazu, Grigore Popa, Mihai Beniuc,
Ion Vlasiu, Horia Stanca, George Călinescu, Eugen Lovinescu, Ionel Teodoreanu,
Păstorel Teodoreanu, Alexandru Philippide, Victor Ion Popa, Ion Pas, Iorgu
Iordan, Victor Eftimiu, Patriarhul Miron Cristea...
Nume sonore, oameni, fapte şi întîmplări
pe care memorialistul ni le expozează într-un peisaj încărcat de istorie. Sînt
de nerezumat încărcătura, scriitura, descrierile amănunţite, amintirile
povestite. Modalitatea realizată de povestitor stîrneşte, mulţumeşte, cucereşte.
Cadru în care definiţia dată de Dimitrie Poptămaş ni se pare suficientă şi
elocventă: „Vasile Netea a fost un maestru al genului. Un vrednic şi neîntrecut
artist”.
A patra parte şi ultima este un
capitol separat, rupt din configuraţia generală şi cronologică: un jurnal de
tinereţe, intitulat „Faţă în faţă cu mine însumi”, avînd ca subtitlu „Însemnări
ocazionale”. Jurnalul se deschide de la data de 3 februarie 1939 şi se încheie
la 5 iulie 1940. Avem aici ocazia să-l vedem pe Vasile Netea faţă în faţă cu sine însuşi, într-o
perioadă de mare zbucium sufletesc, determinat de prima sa concentrare militară,
prevestitoare de furtuna iminentă al celui de-al doilea război mondial.
Concentrat şi cantonat cu Regimentul 82 Infanterie ca sublocotenent în judeţele
de graniţă Satu Mare, Maramureş şi Sălaj, asistăm la o revărsare de simţiri în
care nimic nu mai contează decît simţămîntul de român, de sacrificiu şi de
dragoste de ţară.
Spicuim dintre frazele sale – brazde
arate cu un plug ale cărui coarne i-au însîngerat palmele, i-au rănit inima, i-au
apăsat sufletul, dar i-au întărit mai tare ca oricînd conştiinţa. Conştiinţa naţională.
„17 martie 1939. Mîine
plecăm spre Maramureş. Seara mi-am pus la punct echipamentul. I-am trimis o
scrisoare liniştitoare mamei şi alta d-lui Eugen Nicoară. O scrisoare-testament,
pentru cazul că voi muri în luptele ce se prevăd la frontieră, prin care las
500 de volume din biblioteca mea pe seama Astrei din Reghin. Scriind despre
eventuala mea moarte, n-am simţit nici o tresărire sufletească, nici o emoţie.
Parcă aş fi vorbit despre moartea altuia. A muri pentru ţară
e o onoare. Umanitatea se manifestă numai prin naţionalism. Pentru ca Anglia şi
Franţa să ajungă unde au ajuns, a trebuit ca milioane de francezi şi de englezi
să moară timp de sute de ani pe atîtea cîmpuri de bătălie din lumea întreagă.
Vreau pentru România acelaşi destin”.
„18 martie 1939. Pregătirile
pentru plecare continuă. A sosit mama. Plîng şi ea, şi Lucreţia, şi mătuşa.
Dacă m-aş lăsa răzbit de sentimentalism şi de regretul despărţirii, aş plînge
şi eu. Sufletul meu e prins însă în cătuşele unei serioase hotărîri. Trebuie să
plec şi să lupt pentru ţară. Poate va trebui
să mor. Nimic nu-mi clinteşte conştiinţa. La ora 3, plecăm la gară. Lucreţia
îmi aduce un buchet de viorele. Mi le prind în piept”.
„19 martie 1939. Întrucît mă
priveşte, mă simt foarte liniştit şi hotărît să-mi fac datoria. Nimic din ceea
ce am lăsat în urmă nu mă tulbură. Nimic. Nu sînt decît comandantul de pluton
hotărît să-şi facă datoria”.
„23 martie 1939. Noi sîntem
trecători, România e eternă. Asigurarea eternităţii ei constă în vitejia
noastră, în sîngele nostru, în moartea noastră. Sîntem puşi de pază la poarta
Someşului. Aşteptăm aici încercarea cea mare. Duşmanul însă nu va trece decît
peste cadavrele noastre”.
„7 aprilie 1939. Vinerea
Patimilor. Aseară am fost la biserică. Am ascultat cîteva evanghelii, regretînd
adînc că nu m-am apropiat încă cu întreg sufletul de Iisus. Totuşi, din
septembrie 1937, mă rog în fiecare seară. După Tatăl Nostru, rostesc o
rugăciune personală – comuniunea mea cu Dumnezeu. Am scris mamei şi tatei o
scrisoare emoţionantă. I-am făcut să priceapă rostul şi jertfa vieţii lor”.
„8 aprilie 1939. Peste
noapte, am plecat fulgerător spre Botiz. Zvonul despre eventualitatea unui atac
maghiar. Am hotărît să nu las nici un minoritar ungur la puşca mitralieră. N-am
încredere în ei. Pe la 12, am ajuns la Satu Mare. Oamenii se întorceau de la
Învierea lui Iisus. Noi ne pregăteam să ucidem pe cei care ar voi să ne ucidă”.
„9 aprilie 1939. Paştele.
Parcă a fost ieri ziua în care mă spălam, avînd în lighean un ou roşu şi un ban
de argint pus de mama – ca sa-mi aducă noroc. Mama se ruga pentru mine”...
Nimic nu mai e de extras, de adăugat,
de evidenţiat, de sugerat, de comentat. Cititorul singur îşi va face adnotările,
sugerările, interpretările, singur îşi va pune întrebările, singur îşi va da răspunsurile.
Conforme sau diferite, funcţie de o viaţă pe care o poate privi ca pe un
exemplu de eroică prefaţă sau inutilă postfaţă.
Să dea Dumnezeu, cititorule, să-ţi
fie gîndurile aşa cum i-au fost tatei rîndurile!
Gelu NETEA
* Gelu Netea, „Memoriile
istoricului Vasile Netea”, în Puncte
cardinale, anul XX, nr. 6/234, iunie 2010, p. 13.
Gheorghe (Gelu) Netea (2010)
Mai puteţi citi pe acest blog:
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire