CUVÎNTUL CHRISTIANEI
SUMARUL BLOGULUI
PRIGOANĂ ȘI NEPĂSARE
Prigoana anticreștină din Africa musulmană,
strîns legată de rescrudescența terorismului la răscruce de veacuri și de
milenii, ia proporții din ce în ce mai monstruoase, punctînd tragic o
actualitate istorică ce pare să penduleze aleatoriu între bestial și demonic. Agresivitatea
fanatismului islamic (care compromite nemeritat o mare și veche spiritualitate)
face anual tot mai multe victime în rîndul populației neislamice, iar dacă ieri
țintele predilecte erau evreii (pe fondul cronicizatului „conflict arabo-israelian”),
astăzi țintele predilecte par să fi devenit creștinii (indiferent de rasă și
confesiune).
Ceea ce s-a
petrecut joi 2 aprilie 2015 în nord-estul Kenyei, în campusul Universității
Garissa, a întrecut toate monstruozitățile trecutului recent. Cel mai odios
asasinat colectiv anticreștin de pînă acum însumase 60 de victime. Acum au fost
147! „Brutalitate fără sens”, cum a definit-o Papa Francisc, dar care riscă să
devină procedeu curent în țările cu puternice comunități musulmane (nu neapărat
majoritare, cum e și cazul Kenyei).
Filmul faptelor
e terifiant. Un comando alcătuit din 10 jihadiști – aparținînd grupului
terorist sunnit Al-Shabaab, afiliat Al-Qaida – a ocupat clădirea universității
pentru mai multe ore, acționînd cu arme de foc și grenade. Au luat ostatici
peste 800 de studenți, din care autoritățile au reușit să salveze în jur de 500.
Potrivit martorilor, tinerii au fost împărţiți pe criterii religioase –
musulmani şi creştini. „Ne-au spus: Cine
e musulman, să se ridice! Am venit să vă salvăm. Dacă sînteți musulmani,
ridicați-vă și plecați!”. Zeci de studenți au fost
executati sumar, după ce au mărturisit că erau creștini. Cei 10 rebeli au fost
lichidați în cele din urmă de forțele guvernamentale, dar după ei a rămas un
adevărat dezastru: 147 de morți și peste 80 de răniți. Neomartiri ai Crucii din
secolul XXI.
Ca și în alte
împrejurări recente, papalitatea a fost cea care a luat, dinlăuntrul lumii
creștine, atitudinea cea mai imediată și mai fermă, chemînd la unitate în
numele lui Hristos și la solidaritate rugătoare cu mucenicii și familiile lor.
Dinspre Patriarhiile răsăritene – o asurzitoare tăcere! Patriarhia Română n-a
făcut excepție, lăsînd încă o dată impresia că nu-i pasă de nimeni și de nimic
din ce se petrece în lumea largă, ci doar de numărarea arginților de acasă. Și
de ce s-ar sinchisi de neomartirii străini ai secolului XXI, cînd în 25 de ani
de postcomunism n-a catadicsit să miște nici măcar un deget pentru neomartirii
români ai secolului XX?!
Nu știi de ce să
fii mai nedumerit și mai îngrijorat: de faptele năprasnice – amintind de
persecuțiile primelor secole – care se petrec pe meleagurile îndepărtate ale
creștinătății sau de lipsa de reacție și de solidaritate cu frații în suferință
a unei părți însemnate din lumea creștină?! Mai sîntem vii în Hristos și mai
avem conștiința că sîntem chemați să fim una întru El? Mai sîntem în stare să
jertfim ceva sau măcar să prețuim și să cinstim jertfa fraților noștri spirituali?
Mai avem minima demnitate a propriei credințe și sentimentul treaz al misticei
comunități universale?
De cît sînge
mucenicesc este oare nevoie ca păstorii veacului acestuia să se urnească din
hieratica lor nepăsare și să se regăsească laolaltă, de la Răsărit la Apus, în
duhul Bunului Păstor?
Un semn, un cuvînt, o rugăciune... E mult? E puțin? Sau pur și simplu nu vă vine să credeți că încă se mai moare pentru Hristos?
Dr. Pavel Chirilă
Președintele Asociației Christiana
Răzvan Codrescu
Directorul literar al Editurii Christiana
publicat de Răzvan Codrescu @ 00:00
19 comentarii
19 comentarii:
Domle, concret ce se poate face?
Ce s-a facut in urma pozitiei papei, spre exemplu?
Cat despre ai nostri, nu reactioneaza ei la probleme de acasa, desi daca stau sa ma gandesc, mai usor le-ar fi sa se implice in alte parti, cum e si indepartata Africa, acolo unde nu are cine sa-i acuze de anti-semitism. Nu?
Mihail.
Nu-i vorba de „făcut” sau de „rezolvat”, ci de arătat că îți pasă, că prețuiești jertfa fratelui și că nici un creștin nu e singur și uitat în pătimirea lui mărturisitoare. Că există o creștinătate vie, trează și solidară, biruitoare în duh peste toate vitregiile, și pentru care nu există nici un „departe” care-și poartă crucea și care să nu-i fie „aproape” întru Hristos.
Să ne rugăm, creștinește, pentru sufletele celor uciși și pentru mîngîierea și întărirea celor rămași în urma lor și amenințați de aceleași urgii!
pai sunt amarasteni aici, la doi pasi, pentru care Patriarhia, per ansamblu zic, nu face nimic, din contra, parca se straduie sa-i piarda si pe putinii care au ramas.
deci sa nu ne asteptam c-ar face pentru altii.
Mi se pare exagerat si lipsit de realism comunicatul. Pe de o parte acuzam cu fiecare ocazia Patriarhia ca traieste in turn de fildes, dar ne suparam ca nu reactioneaza la drama unor non-ortodocsi din...Africa. Nu mai zic ca sintagma "fratii nostri spirituali" este complet nefericita. Imi suna la fel cu "teoria bisericilor surori", o mare si aberanta erezie.
Da, este o drama. Dar va reamintesc ca BOR a strans 500.000 de euro pentru crestinii din Siria, asta in timp ce altii dau mii de euro pe firme de PR, ca sa iasa bine drept "lideri ai lumii crestine". Asta apropo de aluzia nedemna de "numaratul argintilor".
Ma intreb, a citi o declaratie conceputa de departamentul de PR al Vaticanului, inseamna ca iti pasa?
Subscriu: sa ne rugam pentru cei ucisi, cei prigoniti pentru Cruce. Dar in duh cu ereticul papa de la Roma, NU sunt.
A reduce creștinismul la Ortodoxie reprezintă o cecitate habotnică la care nu te mai poți raporta dialogal. Deci nu am ce să vă răspund, nici nu cred că o asemenea turpitudine sufletească ar merita un răspuns. Dumnezeu să ne aibă în pază și să ne lumineze pe toți, că El singur știe măsurile și numai a Lui este judecata.
Sa fi fost ucisi 147 de evrei intr-un campus universitar din Israel, sa vedeti ce prompt reactiona Patriarhia Romana, solidarizandu-se umanitar cu victimele si cu familiile lor, fara sa se mai intrebe asupra religiei sau confesiunii!
Mă înseninasem pic faptul că măcar Christiana a spus ceva despre nemernicia întâmplată în Kenya, dar m-au întristat la loc comentariile citite.
În primă fază mă pregătisem să scriu (din nou) un comentariu lung despre cum ar trebui să ne poziţionăm faţă de realităţile zilei, aşa cum se întrevăd în semnele vremurilor, însă faptul că depăşea oricum numărul de caractere ce îmi este permis, faptul că erau şi aşa prea multe de spus şi nu ştiam cum să leg ideile într-o postare mai concisă, dar mai ales uluirea în faţa unor comentarii văzute pe aici (şi mai deunăzi, pe alte site-uri, după decapitarea celor 21 de egipteni copţi (sau coptici, nu ştiu cum e corect), mă determină să renunţ la planul iniţial, dar în schimb să zic şi eu următoarele:
Socotesc că ar fi de folos pentru unii ortodocşi să mai ia un pic aminte la sine şi la modelul Hristos, că altminteri vor ajunge, dacă nu au ajuns deja, întocmai ca evreii (pe care îi condamnă, de altfel, neobosit de câte ori se iveşte prilejul) pentru care slova ucisese duhul; nu degeaba Hristos săvârşea minuni şi fapte de dragoste sâmbăta, ci ca să vădească orbirea lor (pentru ca având ochi să nu vadă) şi încremenirea înţelegerii Vechiului Legământ doar în literă moartă.
Să mai caute aceşti fraţi ortodocşi care ne ţin lecţii de dreaptă credinţă (învăţători?) nişte tâlcuiri ale pildei samarineanului cel milostiv şi să se întrebe, ca ruda lor de odinioară în ale purităţii dogmatice, învăţătorul iudeu: „dar cine este aproapele meu”? Căci da, aproapele despre care vorbea Domnul Hristos în pilda sa era de alt neam şi de altă credinţă, aşa cum noi, ortodocşii puri, dacă am vrea să ne asemănăm samarineanului milostiv (Hristos) şi nu levitului, am şti să săvârşim fapta dragostei, nu să întoarcem capul spunând că acolo sunt eretici spurcaţi, aşa cum Hristos Însuşi a deschis drumul mântuirii tuturor neamurilor şi nu numai celor cărora li se părea că sunt singurii aleşi, aşa cum ni se pare astăzi nouă, ortodocşilor puri, că am fi.
Cum poţi să spui, ortodox fiind şi ţiitor de site dreptmăritor, că creştinii egipteni decapitaţi acum o lună pentru că l-au mărturisit pe Hristos şi nu s-au lepădat de el vor merge oricum în iad pentru că sunt eretici copţi (nu dau link şi denumire, că nu vreau să le fac trafic unor smintitori)? Şi dacă ar fi eretici, măcar arată dragostea cuvenită celui căzut între tâlhari.
Nu luăm aminte la cele ce se întâmplă, nu înţelegem vremurile, dar rămânem băţoşi într-o ortodoxie a literei moarte şi nu a duhului şi a iubirii, şi finalmente tot la evrei ajungem, chiar şi atunci când realităţile ne contrazic prejudecăţile.
Nu degeaba spuneau Sfinţii Părinţi (nu mai ştiu care, că nu sunt la fel de ortodox ca mulţi „războinici întru cuvânt”) că cea mai înaltă harismă e cea a discernământului.
Adăugire:
Îmi cer iertare că în Săptămâna Patimilor nu fac decât să dau la rândul meu lecţii şi să mă stropşesc cu îndreptăţire de sine la alţii, dar supărarea m-a făcut ca între atâtea păcate să mi-l asum şi pe ăsta.
Şi, ca să nu se înţeleagă altcava din finalul primului comentariu, sunt ortodox şi eu.
În final, un sfat pentru cititori: mai lăsaţi un pic obsesiile cu evreii, căci întărind veghea numai spre evrei vă veţi trezi că tâlharii vin pe neştiute din altă parte şi vă vor lua gâtul. Iar, pentru Alexandru, nu ştiu ce vă face să credeţi că ar fi sărit Patriarhia cu solidarizarea dacă cei ucişi erau evrei (dar şi dacă s-ar fi întâmplat aşa ceva, ar fi fost greşită solidarizarea?); oricum, de mult timp nu mai sunt evreii pentru media victimele preferate prin intermediul cărora să îşi facă agenda şi discursul politic corect (uitaţi-vă numai cum s-a reflectat mediatic ultimul conflict din Gaza şi cărei părţi i s-a plâns de milă).
@ Razvan Codrescu Va reamintesc ca si dvs reduceti Biserica la una sfanta, soborniceasca si apostoleasca, crez pe care-l marturisiti la sf. Liturghie.
Cum vine? Ori e o biserica, ori sunt mai multe.
Una e sa-ti iubesti semenii si sa-ti para rau de suferintele lor, omeneste vorbind si alta sa spui ca de fapt Adevarul e...mai multe. Dumnezeu să ne aibă în pază și să ne lumineze pe toți, că El singur știe măsurile și numai a Lui este judecata. Imi pare sincer rau de acei oameni, nu-mi pot imagina ce a fost in sufletele lor.
Culmea e ca pe acest blog citeam despre pataniile raposatului Nicolae Corneanu, ale lui Sofronie Drincec...Exact argumentul cu fratii spirituali l-au folosit si ei.
Dar cand ne convine, il folosim si noi. Nu m-ar fi deranjat poate, atat de mult, daca nu era folosit ca pretext pentru a mai da o bucata in Patriarhie, ce abia a trecut, cu chiu cu vai, de furtuna declansata pe ora de religie.
Buna fraza dvs de final, era bine s-o fi gandit si inainte de a scrie un astfel de comunicat.
@ Barbu Catargiu
Cum spuneam, nu am nimic de explicat, nici de retractat. N-aveți decît să rămîneți pe poziția dvs. inflexibilă și să vă repetați cu fariseul din Evanghelie: „Mulțumescu-ți Ție, Doamne, că nu sînt ca unul dintre aceștia...”. Avem, desigur, alte reprezentări despre „frate” și despre „aproape”. Se întîmplă tot mai des ca, pentru păcatele noastre, diferența dintre doi ortodocși să fie, paradoxal, mai mare uneori decît diferența dintre un ortodox și un heterodox! Cu toții vom da seamă înaintea lui Dumnezeu.
P. S. Analogia cu cazurile Corneanu și Drincec este cu totul anapoda: noi n-am spus să co-liturghisim sau să ne împărtășim cu heterodocșii, ci doar să fim solidari cu suferința celor care, greșiți sau nu în credința lor, ajung să moară pentru a se fi mărturisit creștini (așa cum noi, „perfecții” exclusiviști ai dreptei credințe, nu știu dacă am mai fi în stare).
Ortodoxia se defineste dogmatic si liturgic, nu prin ideile fixe ale habotnicilor ei. Asa cum sunt talibani care desfigureaza Islamul, tot asa sunt si habotnici care desfigureaza Ortodoxia.
Dumnezeu sa ne fereasca!
In sens larg, frati prin fire ne sunt toti oamenii, iar daca se definesc spiritual prin credinta in Iisus Hristos, atunci putem spune ca ne sunt si frati spirituali. Asta nu inseamna ca nu exista diferente intre noi sau ca ne tradam credinta in care ne-am nascut. Exista insa lucruri pe care le avem in comun si care ne solidarizeaza dincolo de diferente. Dumnezeu este al tututor celor care Il marturisesc si noi toti suntem copiii Lui, mai desavarsiti sau mai nedesavarsiti, si El de toti are grija si pe toti ii vrea mantuiti. Nu hotaram noi in locul Lui cine se mantuieste si cine nu.
Pr. Nicolae
S-a divagat de la subiect...
Cand Mantuitorul a fost intrebat ce sa faca cu cei care vorbesc ca „noi” dar nu sunt cu noi, a zis sa fie lasati in pace. Asta nu inseamna sa te combini cu ei, ci sa-i lasi in plata Domnului, presupunand, bineinteles ca sie ei te lasa.
Cei ce au murit marturisindu-l pe Hristos, in Kenya, sunt mucenici, fiind botezati cu propriul sange, nu incape indoiala.
Desi am toata stima atat pt dr. Chirila, cat si pt dl. Codrescu si inteleg deplin demersul dumnealor, nu pot sa nu remarc, poate si cu patima, ca daca Patriarhia a fi reactionat, as fi considerat reactia 100% ipocrizie. De ce? Pentru ca tu martirizezi proprii tai fii duhovnicesti si cu toate acestea condamni crimele savarsite in Orient? Sau Africa? Ce a facut patriarhia sau altcineva vizavi de proiectul de lege initiat de Antonescu?
Sau ce a facut pana acum pe acest subiect, fata de martirii ei, din rabndurile fiilor duhovnicesti?
Suntem datori sa ne rugam pentru pacea lumii si pentru lucrarea lui Hristos. Biserica face deja asta. E nevoie de mai mult si de nuantari, dar sa se inceapa cu inceputul.
E multa mizerie in BOR asa ca haideti sa vedem intai barna din ochii nostri, si-apoi paiul... Nu?
Sa nu se inteleaga ca un repros Christianei, explicam de ce as fi considerat ipocrizie o atare luare de pozitie na unui ierarh, asa cum a facut-o si Teofan, intr-una din duminici. Ce simplu e sa cazi in penibil!
Ortodoxia trebuie sa (re)invete sa fie PREZENTA, inclusiv dincolo de fruntariile ei.
Doamne ajuta !
1) pot aici sa spun ca pe dl. Codrescu l-am intilnit si-l cunosc, mi-a dedicat cu multa gingasie o carte a sa de poeme, are mult suflet si o inima mare si sincera; sa-i multumim si pt rubrica lunara de sfintenie feminina: mura-n gura! din care invatam multe si foarte usor !
2) eu cred ca avem si o Problema de pedagogie: nu avem lucrurile clare in cap, catehizare nu se prea face (preotii saracii nu au timp, cei care-s competenti teologic si mai au ceva timp si fac, ba nu prea vine lumea, etc); important nu-i atit ce crede "barbu catargiu" sau "ludovic al xiv-lea" - fiecare cu ale lui bune si rele - important e sa clarificam notiunile, si asta nu poate/nu trebuie! s-o faca oricine; dl Codrescu are aceste competente, poate si sa ceara unora si mai competenti ca domnia sa sa scrie citeva rinduri, s.a.m.d.
3) de aceea propun dl Codrescu: cind sint postari de acest gen, anticipind ca vor fi si contestatari/confuzii: unii gresesc sincer, ca nu stiu/altii mai putin bine intentionati, ba mai si provoaca din prostie/oricare ar fi motivul, imediat dupa postarea in chestiune de pe pagina principala sa apara imediat si un text de clarificare teologica/cateheza; de ex, in cazul de fata: cum trebuie priceputa/se diortoriseste/interpretata parabola bunului samaritean, si in acest context cum trebuie interpretate diferentele teologice intre bisericile nostre si alte curente de factura/traditie crestine, etc; care sint sinceri si vor sa priceapa, vor pricepe, care nu, Dumnezeu sa-i miluiasca...
4) nu trebuie neglijata latura pedagogica, din contra trebuie insistat si repetat cit mai des si cit mai mult, scopul final nu-i polemica ci transmiterea unui mesaj clar, riguros, ziditor sufleteste; si bine ziditi sufleteste si cu idei clare in cap vom fi si mai uniti duhovniceste;
4) multumesc dl Codrescu pt postari, il rog sa continue, si-i doresc domniei sale si tuturor o Saptamina a Patimilor cu slujbe cu mult folos duhovnicesc !
Iulian
@ Un prieten anonim (nepostat, conform dorinței sale)
Vă mulțumesc pentru gîndul bun și limpede.
În ce mă privește, nu mă simt mai puțin ortodox pentru că nu împărtășesc ideile fixe ale unei habotnicii ortodoxe vecine cu sectarismul. Așa cum spuneți, există o ortodoxie care riscă, prin spiritul ei îngust și exclusivist, să devină antievanghelică (și antiecumenică în sensul prost, confundînd reprobabilul ecumenism ideologizat al modernității cu ecumenismul implicit mesajului hristic și la care este chemat - dintotdeauna și pentru totdeauna - orice credincios și trăitor autentic, în cadrul confesional care i-a fost dat).
Noi, ca ortodocși, sîntem datori să respectăm și să promovăm Ortodoxia, dar nu să facem din ea pretext de excluziune necondiționată a celorlalți (căci Dumnezeu pe toți îi iubește și cu toți are o socoteală, pe deasupra limitatei noastre judecăți omenești; nici sfinți să fim, nu avem dreptul să judecăm în locul lui Dumnezeu, nici să fim nepăsători față de cei care Îl mărturisesc pînă la jertfă).
Hristos a Înviat!
Profit de faptul că s-a stins un pic dezbaterea de aici pentru a vă mulțumi pentru faptul că sunteți printre puținii care aduc în atenție pe noii mucenici și pentru a adăuga (poate pe viitor veți mai aduce subiectul în dicuție) că prigoana pornită asupra creștinilor în zonele musulmane nu e urmarea exclusivă a acțiunilor unor teroriști.
Dacă acum două zile a apărut vestea că 15 imigranți musulmani de pe o ambarcațiune din Mediterană au aruncat în mare 12 creștini, despre care se crede că s-au înecat (cei 15 sunt în prezent arestați la Palermo a anunțat Mediafax),
http://m.thelocal.it/20150416/migrants-threw-overs-overboard-for-being-christian
vești de acest gen apar cel puțin săptămânal pentru cine urmărește subiectul în presa internațională: tot acum câteva zile un băiat creștin de 14 ani a fost ars și omorât în Pakistan după ce a fost întrebat despre credința lui
http://www.catholicherald.co.uk/news/2015/04/15/muslim-youths-set-pakistani-christian-boy-on-fire/
(ca să nu uităm, dacă vorbim de Pakistan, de cazul soților creștini arși de vii vara trecută http://www.christianpost.com/news/church-of-pakistan-confirms-christian-couple-was-burned-alive-by-1500-muslims-over-rumor-they-ripped-pages-from-quran-129429/ ).
Din când în când trebuie să se mai afle și pe la noi ce se întâmplă în lume cu frații noștri, poate se mai mișcă niște inimi.
@ Liviuță
Adevărat a înviat!
Fie ca și noi să fim părtași în duh Învierii Lui, cu toți cei ce-și asumă crucea mărturisirii pe fața întregului pămînt!
Văd că de data aceasta (după decapitarea de săptămâna trecută a celor 30 de creştini etiopieni) a existat o reacţie, poate comunicatul de data trecută al Christianei a avut ecou:
http://www.mediafax.ro/social/pf-daniel-transmite-condoleante-famillilor-crestinilor-ucisi-de-statul-islamic-in-libia-14140582
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire