SUMARUL BLOGULUI
Săptămîna
trecută, în România s-a reinstaurat oficial cenzura: Ministerul Tineretului,
patronul Casei
de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, a anulat protocolul prin care la CCS
urma să se desfăşoare conferinţa “Tulburarea identităţii de gen şi viitorul
omenirii” şi lansarea cărţii Faţa
nevăzută a homosexualităţii [Ed. Christiana, București, 2014], pe motiv ca aceasta – cartea, în speţă –
contravine “politicilor” în domeniul tineretului ale Guvernului*. Cum ar fi
putut citi cei în cauză cartea, din moment ce aceasta
abia se lansa? Şi cum anume pot avea aceste politici putere mai mare decît
Constituţia României, care creează obligaţii clare pentru Stat de a suprima
cenzura?
Evident, întrebări fără de răspuns.
Pe lîngă
faptul că MTS se va alege cu un proces pentru daune, subliniem că anularea
conferinţei a avut loc la presiunile organizaţiilor de homosexuali, cam
aceleaşi care ostenesc de cîte ori pronunţă
cuvinte precum “toleranță”, “drepturile
omului” şi “libertate de expresie”. Se vede că
acestea li se aplică doar lor.
Una peste alta,
avem o premieră care, dacă nu va avea parte de o reacţie potrivită, va însemna
începutul evacuării din spaţiile publice a discursului disident – în acest caz,
a discursului conservator.
Vă propun un articol-semnal care arată ceea ce noi (şi
eu, în speţă) afirmăm de mai mulţi ani, alertaţi: în “lumea civilizată” se
instaurează, cu ajutorul minorităţilor, o nouă formă de totalitarism. Pe aceia
dintre voi care aveţi tentaţia de a privi cu îngăduinţă
aceste manifestări sau, mai rău, de a participa la “paradele” groteşti ale
“minorităţilor sexuale”, îi rugăm în mod special să ia
aminte la acest pasaj:
“S-au înmulțit
adevărurile pe care nu le putem rosti. În spațiile publice, conservatorii au
trebuit să trăiască tot mai mult în sinea lor;
or,
pentru oricine, să fie singur în sinea lui poate fi periculos. În imaginația
noastră colorată, majoritatea dintre noi căzusem în autoidolatrie la gîndul
unei ultime bătălii glorioase pe care am putea-o purta, dacă ar fi vreodată
nevoie. În filmul minții noastre, Golgota noastră personală ar fi fost una a
eroismului și stoicismului. Tristul adevăr este, însă, că pe majoritatea dintre
noi ne omoară mărunțișurile și nu sabia, lucru pe care îl știam în adîncul
nostru, astfel că mulți dintre noi am ajuns să ne autodisprețuim și să
renunțăm”.
Bogdan I. STANCIU
* De menționat că inițial conferința/lansarea trebuia să aibă loc în aula Facultății de Drept, dar și acolo conducerea Universității București a interzis-o în ultima clipă. [Nota R. C.]
6 comentarii:
Mi s-a părut importantă această părticică din text: "Pe lîngă faptul că MTS se va alege cu un proces pentru daune (...)".
În Vest stânga radicală, sub toate formele sale (inclusiv activismul LGTB) a acţionat agresiv mediatic, dar şi juridic. Şi pare că a câştigat, iar politic a mutat centrul la stânga: Kennedy sau Mitterrand, politicieni altminteri de stanga, cred ca ar parea de-a dreptul conservatori astăzi.
Cred că e momentul să se aglutineze structuri organizate şi în zona tradiţionalistă, creştină, conservatoare şi să iasă la luptă cu aceleaşi arme: procesul civil e una dintre ele (până nu se strâmbă de tot legea). Ideea e ca "silent majority" să nu mai fie aşa de "silent". Mai multă acţiune, căci există îndreptăţire chiar în plan civil. În fond, stânga şi-a reclamat de-a lungul timpului prin instanţe drepturile până a creat precedente judiciare favorabile invocând a. libertatea de exprimare şi b. interzicerea discriminării; aceleaşi argumente pot fi invocate şi de apărătorii moralei. Iar dacă s-ar uni şi cu rugăciunea, mai e încă o şansă.
Nu numai MTS, ci și Universitatea București ar trebui chemată să dea seamă de acest abuz.
Că nu erau membri ai Universității București printre organizatori și vorbitori? Dar în Aula Magna de la Drept, de-a lungul anilor, au fost zeci - dacă nu sute - de asemenea situații (lesne de documentat) și nu s-a pus popreală. De ce tocmai acum și de ce în ultima clipă? „Pumnul în gură” e transparent, iar motivațiile sînt ridicole (și mîrșave în același timp).
Universitatea de stat este una dintre cele mai ideologizate instituții publice din România (ceea ce n-ar trebui să caracterizeze nici un mediu academic și cultural, căci terorismul ideologic e tot ce poate fi mai nefast cercetării și creației).
Daca homosexualii ar fi vrut sa tina acolo o conferinta, nu s-ar fi pus problema sa fie de fata si universitari (homosexuali sau nu).
Clasa noastra intelectuale, la varfurile ei oficiale, e lasa, iresponsabila si lipsita de orice demnitate. O rusine a societatii noastre civile!
Sa fie o intamplare ca trei sferturi din homosexuali (gay si lesbo) apartin clasei intelectuale?
@ Cornel
Nu cred că e cazul să alunecăm în astfel de generalizări. Nu de intelectuali în general e vorba, ci de cei care acceptă, pentru funcții și alte înlesniri, să fie noii politruci ai „corectitudunii politice” și ai gîndirii unice. Oportunismul elitist de azi e mai puternic și mai periculos decît oportunismul popular de ieri. Mai ales „elitele” de această speță sînt cele care prefac din mers comunitarismul albastru într-un continuator „cosmetizat” al comunismului roșu (cenzura ideologică făcînd parte din rețetarul oricărui rigorism de stînga).
Nu numai în România, ci în general în lume universităţile sunt ideologizate, zone unde se plămădesc noile teorii ale stângii culturale; elitele universitare par a fi adevăraţi gardieni ai revoluţiei ideologice.
Într-adevăr, pot fi cerute MTS daune pentru anularea intempestivă a evenimentului, insă ar fi interesantă o reclamaţie împotriva MTS şi Universităţii pe discriminare pe motiv de opinie (şi, eventual, credinţă religioasă) adresată Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin care să se ceară constatarea discriminării şi sancţionarea instituţiilor.
Spun că ar fi interesant pentru că acest Consiliu este gândit în schema europeană tocmai ca un instrument de punere în practică a noilor transformări ideologice, de încurajare a minorităţilor şi sancţionare a majorităţilor, deviind de la funcţia de protejare împotriva discriminării către cea de încurajare a discriminării pozitive (affirmative action); recent au sancţionat Hotelul Raddison pentru incidentul destul de mediatizat cu cuplul de homosexuali care îşi schimbau de haine pentru piscină fetiţa de 3 ani în vestiarul bărbaţilor.
Cred că, dacă împrejurările speţei ar permite, sesizarea tocmai a organismului care e gândit să fie utilizat pentru încurajarea minorităţii homosexuale (printre altele) ar fi o formă prin care conservatorii ar lupta cu noii socialişti tocmai cu armele celor din urmă.
Juriştii trebuie să verifice dacă circumstanţele cauzei se pliază pe ideea de discriminare.
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire