vineri, februarie 20, 2015

A.F.R. DESPRE NEOPĂGÎNISMUL SECOLULUI XXI

SUMARUL BLOGULUI

Am primit și dau mai departe...




ASCENSIUNEA ÎNGRIJORĂTOARE
A NEOPĂGÎNISMULUI

Cîteva ştiri apărute la începutul acestui an reconfirmă un fenomen îngrijorător, asupra căruia am atenţionat de mai mulţi ani: ascensiunea vertiginoasă a neopăgînismului în Europa Occidentală şi în America.


Ce e neopăgînismul? 

Neopăgînismul este un termen sociologic relativ recent, aplicat interesului crescînd al occidentalilor pentru păgînismul antic şi preistoric. Neopăgînismul e diferit de păgînism în sensul că e o reinvenţie post-modernă a vechiului păgînism, adaptat unui context social şi istoric diferit şi împachetat în aşa fel încît să atragă atenţia şi interesul occidentalilor decepţionaţi de religiile contemporane, şi mai ales de creştinism. În acest sens, neopăgînismul nu este original, ori doar un fenomen postmodern, ci şi unul reacţionar: o reacţie la adresa religiilor contemporane, în special a creştinismului. El însă trebuie diferenţiat de ateism şi atei. Practicanţii neopăgînismului nu sînt atei, ci persoane care cred în ceva, anume în zeităţile primitive cărora oamenii li se închinau înainte de apariţia creştinismului.
În ultima decadă, neopăgînismul a cunoscut o ascensiune fără precedent în Marea Britanie, Scandinavia şi America. Dar el este prezent şi în restul lumii. În 2013, un Raport publicat de Pew Forum on Religion & Public Life, despre care am scris şi noi atunci, arăta că 16% din populaţia planetei se declară fără religie ori fără credinţă în Dumnezeu.  Pe baza acelor date, sociologii au ajuns la concluzia că zeci de milioane de persoane din întreaga lume practică păgînismul, religiile primitive, animismul ori spiritismul. 

Neopăgînismul în Marea Britanie 

Centrul neopăgînismului britanic e Norwich, oficial clasificat drept cel mai păgîn oraş al insulelor britanice. Este şi singurul oraş cunoscut în istorie pe care Biserica Romano-Catolică l-a excomunicat, din pricina păgînismului lui, în 1274. Recensămîntul britanic din 2011 confirmă statutul nefast al orașului Norwich: 42,5% din populaţia sa se declară "fără religie", în comparaţie cu 25,1% la nivel naţional. Doar 51% din populaţia oraşului se declară creştină. Cînd cetăţenilor locali li se spune că oraşul lor e cel mai păgîn din Marea Britanie, ei nu sînt surprinşi. Evidenţa păgînismului şi a depravării spirituale a oraşului se face simțită peste tot. O mulţime de buticuri oferă produse spiritiste, obiecte, manuale și servicii de vrăjitorie, cărţi oculte, scrieri animiste, zodiacuri etc. Iar dacă în Evul Mediu Norwich avea 52 de biserici, adică o biserică pentru fiecareduminică din an, astăzi are peste 365 de taverne, adică o crîşmă pentru fiecare zi din an! Multe din cele 52 de biserici medievale au fost transformate, în timp, în galerii de artă, săli de întruniri ori librării. Foarte puţini oameni în Norwich mai merg la biserică. Cei care încă merg sînt percepuţi de semenii lor ca fiind stranii ori înapoiaţi.
Pe lîngă Norwich, un alt centru al păgînismului britanic e faimosul complex Stonehenge, unde se ţin ritualuri păgîne cu regularitate. La fel Glastonbury, un alt complex păgîn situat nu departe de Stonehenge, se ţin numeroase festivaluri păgîne, la care vin numeroși oameni din diferite ţări ale lumii. Festivalurile includ omagii, ofrande, sacrificii şi rugăciuni aduse zeităţilor păgîne şi naturii. De asemenea, în grădinile britanicilor nu e neobişnuit să vezi figurinele lui Green Man, adică "Bărbatul Verde", o zeitate păgînă romană, cunoscută în epoca precreștină ca "Silvanus", ce-l pune în legătură pe om cu zeităţile fertilităţii romane dătătoare de hrană. În Norwich, "Bărbatul Verde" e peste tot: în vitrine, la ferestrele caselor şi chiar pe frontispiciul catedralei din centrul oraşului. Reclamele pentru festivaluri păgîne sînt şi ele multe şi peste tot. După 2000 de ani, Norwich descinde din nou în păgînism. [Un articol recent privind păgînismul în Marea Britanie poate fi citit aici: http://www.freerepublic.com/focus/f-religion/3050363/posts] 

Neopăgînismul islandez şi scandinavic 

Două ştiri publicate la începutul lunii, una de Reuters şi alta de Washington Post, dau detalii îngrijorătoare privind ascensiunea fără precedent a neopăgînismului în Islanda. Ţinut al vechilor vikingi, Islanda e renumită pentru ireligiozitatea ei. Procentul ateilor în Islanda e mare, cel al creştinilor în scădere, iar cel al păgînilor în creştere. Încreştinată acum 1000 de ani de misionari trimişi de regii norvegieni, Islanda şi-a păstrat tradiţia păgînă prin cultura ei. Numele de familie ale islandezilor evocă numele zeităţilor lor păgîne, Thor, Odin şi Frigg, iar multe străzi şi aşezări ale ţării sînt numite după aceste zeităţi.
Relansarea neopăgînismului islandez s-a produs în anii ‘70. În 1972, un grup de islandezi au format Asociaţia Asatru, cu obiectivul de a păstra obiceiurile şi tradiţiile vechi islandeze, inclusiv religia lor precreștină. În primul deceniu de după formarea Asociaţiei, s-au alăturat grupului  mai puţin de 100 de persoane. După 40 de ani, însă, numărul islandezilor care se declară închinători la vechile zeităţi vikinge a ajuns la... 2400. E un număr infim, mai puţin de 1% din întreaga populaţie a Islandei (care are 320.000 de locuitori), dar Asatru rămîne cea mai mare asociaţie religioasă necreştină din Islanda. Sociologii atribuie mai multe motive ascensiunii rapide a neopăgînismului islandez: scandalurile sexuale din Biserica Luterană din Islanda, ateismul islandez şi dezamăgirea tinerilor față de religia oficială luterană a Islandei. Tinerii caută o altă religie, una mai tolerantă, mai puţin strictă şi mai relevantă pentru zilele noastre şi pentru subiectele astăzi la modă: protejarea mediului, încălzirea globală, reîntoarcerea la natură, suprapopularea planetei.
Reuters a anunţat, de asemenea, că în curînd se va începe construcţia primului templu păgîn din Islanda după mai bine de 1000 de ani. Va fi un templu gigantic, săpat în stîncă, în formă circulară şi aşezat pe un deal deasupra capitalei, Rejkiavik. Templul are deja un Mare Preot şi un ordin preoţesc instruit în ritualurile neopăgînismului islandez. Cu toate că templul nu va fi terminat în viitorul imediat, întruniri şi festivaluri păgîne se ţin regulat în spațiul lui. Copiii deja sînt iniţiaţi în păgînism, iar serviciile funerare şi căsătoriile se ţin tot după ritualurile păgîne precreștine. Anual se ţine şi aşa-numitul festival Blot, cu muzică, mîncare şi băutură, dar, spre deosebire de acum 1000 de ani, fără sacrificii de animalele. [Articolul din Washington Post despre ascensiunea păgînismului în Islanda poate fi citit aici: http://www.washingtonpost.com/news/morning-mix/wp/2015/02/03/how-thousands-of-icelanders-started-worshiping-the-norse-gods-again/] 
În ce privește Scandinavia, a se vedea o carte recent apărută pe această temă și recenzată în The New Yorker: http://www.newyorker.com/magazine/2015/02/16/northern-lights-4 

Păgînismul în America 

Situaţia păgînismului în America de Nord e mai complicată şi mai diversă ca în Scandinavia ori Marea Britanie, iar numărul celor care se declară păgîni cunoaşte o creştere la fel de mare. Neopăgînismul a fost reintrodus de mişcarea hippie a anilor ‘60 şi apoi îmbrăţişat de mişcarea secularistă a anilor ‘80. Grupul Ontario Consultants on Religious Tolerance, cu sediul în Toronto, afirma cu cîţiva ani în urmă că numărul persoanelor care se declară păgîne în America de Nord se dublează tot la 18 luni. Grupul îi identifica pe majoritatea noilor convertiţi ca fiind tineri care resping interdicţiile religiilor tradiţionale, "autocraţia, sexismul, homofobia şi insensibilitatea faţă de mediu".
O formă a păgînismului practicat în America e aşa-numita religie Wiccan (Wiccan religion), o formă de vrăjitorie şi de închinare la zeităţi feminine, prezentă din plin și în închisorile federale americane. În ultimii ani, destul de frecvent, femeile care se închină acestor zeiţe au chemat în instanţă statul american pentru că nu le pune la dispoziţie capelani care să oficieze servicii religioase păgîne în închisori. În contrast, autorităţile permit capelani creştini, mozaici ori musulmani. Păgînismul Wiccan e întîlnit mai mult în statele vestice ale Americii, de la Munţii Stîncoşi la Oceanul Pacific. Pare a fi o relicvă a păgînismului nativ al populaţiilor precolumbiene care au trăit în Mexic cu sute ori chiar cu mii de ani în urmă. În Wyoming, păgînii plantează livezi dedicate unor entități păgîne pe care le desemnează ca fiind "sacre".
Conform recensămîntului populaţiei din 2001, 134.000 de americani practicau religia Wiccan. Aderenţii săi pretind însă că ar avea între 750.000 şi un milion de practicanţi. Numărul exact e dificil de desemnat, pentru că păgînismul american nu e organizat şi nu se concentrează în jurul unei cărţi sacre ori unui ritual unic. Un sondaj de opinie făcut în 2007 de Pew Forum on Religion & Public Life stabilea procentul păgînilor americani la 4% din populaţia ţării, nu cu mult în urma musulmanilor (6%) şi a buddhiştilor (7%). Concentraţia cea mai mare de păgîni e în Colorado. Aderenţii religiei Wiccan se închină "naturii," în care văd "divinitatea," şi resping doctrinele religioase de orice fel. Mulţi dintre păgîni sînt politeişti.
În partea de est şi de nord a Statelor Unite se practică o altă variantă de păgînism, numit Maetreum of Cybele ori Cybeline Revival, cu centrul în statul New York. Liderii acestui păgînism sînt în general femei. În 2012, fără succes, au dat în instanţă autorităţile statului New York, cerînd că "religia" lor să fie scutită de taxe pe proprietăţile ei. La nivel naţional, însă, în creştere în America e mişcarea satanistă, despre care vom scrie cu o altă ocazie.
O discuţie pe tema revitalizării contemporane a păgînismului trebuie să includă şi păgînismul practicat şi promovat de anumite segmente extremiste ale mişcării feministe. Păgînismul feminist a apărut în America anilor ‘70, pe vremea aşa-numitului Al Doilea Val Feminist. După cum e de aşteptat, zeităţile păgînismului feminist sînt exclusiv feminine. Zeităţile sînt preluate din mitologia greacă și romană ori din spiritismul precolumbian al Americii de Nord. Vrăjitoria e un aspect major al păgînismului feminist. Se pune accent, de asemenea, pe matriarhat. [Pentru o discuţie despre păgînismul feminist, a se vedea: http://www.genderacrossborders.com/2011/02/25/pagan-feminism-an-introduction/, iar la adresa http://www.salon.com/2014/11/29/an_ordinary_girl_born_into_a_family_of_witches/ puteţi citi un capitol întreg dintr-o carte publicată recent în Statele Unite de fiica unei vrăjitoare privind viaţa mamei ei şi practicile oculte practicate în casa lor.]

ALIANŢA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA 
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucureşti
Ţel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082 
www.alianta-familiilor.ro 
office@alianta-familiilor.ro

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire