INTERMEZZO LIRIC: ELEGII DE SEARĂ

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

RONDELUL VISULUI TÎRZIU 

Ne bate visul că mai este vreme  
şi că iubirea mai mocneşte-n noi, 
cît carnea-nfiorată ne mai geme 
cînd ne vîrîm sub cerga nopţii goi.

Oricît ne-apasă vechile blesteme 
şi moartea-şi face cuib în amîndoi,
ne bate visul că mai este vreme
şi că iubirea mai mocneşte-n noi.

De nu te-ai îndoi, de nu m-aş teme, 
de nu am fi singurătate-n doi!
Dar pînă cînd pe nume-o să ne cheme
cumplitul glas al zilei de apoi,
ne bate visul că mai este vreme. 

RONDELUL MARII ÎNSERĂRI

 

Încremeniți în marea înserare,

nu sîntem încă noapte, dar nici zi, 

și mai sperăm să aibă îndurare 

de noi lumina care nu-i de-aci.

Păcate-n cîrcă ducem fiecare  

mai mult decît se poate ispăși, 

și-ncremeniți în marea înserare, 

nu sîntem încă noapte, dar nici zi.

De n-ar fi taina crucii-atît de mare  

și-n veci iubirea nu s-ar răstigni, 

n-am fi nimic mai mult decît uitare 

și umbra morții ne-ar prăda de vii, 

încremeniți în marea înserare.

RONDELUL LUMII UITĂTOARE

 

Ce lesne să ne uite acestei lumi îi este,

văzîndu-şi mai departe de rosturile ei! 

Nu plîng în urma noastră nici florile de tei, 

nici apele în scocuri, nici zările celeste.

În firea noastră vremea de-şi află iar temei,  

puţin îi pasă cine trăieşte-a ei poveste... 

Ce lesne să ne uite acestei lumi îi este, 

văzîndu-şi mai departe de rosturile ei!

Doar Dumnezeu, iubirea ce se întinde peste,  

crezînd în noi de parcă am fi un neam de zei, 

pe toţi ne ţine minte, de toate dă de veste, 

ca unul care ştie, dar în răspărul ei, 

ce lesne să ne uite acestei lumi îi este. 

Răzvan CODRESCU