DIN GRĂDINA DOMNULUI

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

ÎN ACEASTĂ VARĂ,

LA EDITURA

«LUMEA CREDINŢEI»

SUMAR

Cuvînt înainte (Dr. Pavel Chirilă)

Isopul – planta sfîntă din Grădina Domnului   

Aerul și apa vindecă depresiile și afecțiune respiratorii 

Jirul, cel mai puternic energizant natural   

Pîinea pustnicească – leacul tuturor timpurilor 

Salvia vindecă peste o mie de afecțiuni

Detoxifierea naturistă, mai eficientă decît medicamentele   

Busuiocul: planta sfîntă care calmează şi vindecă

Leacuri cu tămîie

Laptele de capră omoară cancerul în 90 de zile   

Leacuri cu plante care stopează evoluția cancerului   

Leacuri cu zăpadă  

Unguente de leac obținute din plante  

Scorţişoara scade colesterolul în 30 de zile  

Lucerna energizează organismul și subțiază sîngele  

Terapia cu clorofilă purifică sîngele și elimină toxinele  

Cînepa sălbatică previne cancerul și combate durerile  

Brînca-ursului – cel mai puternic stimulent hormonal

Ceaiuri care tratează avitaminoza și diabetul  

Coarnele ajută glandele endocrine şi drenează limfa 

Afinele tratează diabetul și afecțiunile cerebrale  

Aloe Vera omoară celulele canceroase

Armurariul stopează evoluția tumorilor benigne  

Drăgaica și citricele drenează limfa bolnavă  

Echinaceea, spirulina și arnica întăresc imunitatea  

Cura cu măsline în lupta cu bolile cornice

Puterea tămăduitoare a prunelor se datorează antioxidanților din ele

Aspirina vegetală – leacul minune al inimii și oaselor

"Cafeaua" de ghindă, mai energizantă decît cafeaua naturală

Socul, un detoxifiant natural de excepție  

Porumbul ajută la eliminarea limfei din organism 

Mesteacănul este adjuvant al virusului HIV  

Hepatomegalia şi diabetul se tratează cu fructe verzi

Cicoarea stimulează digestia şi secreţia pancreasului 

Planta de Coada-calului fortifică încheieturile și oprește sîngerările 

Drenaj hepato-biliar cu ceaiuri de isop, fragi și soc

Brusturele face minuni în artrita reumatoidă  

Alunele de pădure reglează ritmul cardiac și elimină paraziții intestinali   

Dovleacul regenerează şi vindecă afecţiunile tumorale 

Cura cu nuci reduce posibilitatea unui accident vascular

Merele topesc grăsimile şi stopează tumorile digestive  

Usturoiul verde, cel mai vechi leac împotriva cheagurilor   

Varza crudă sau murată ajută la detoxifierea organismului 

Prazul – un leac de preț în ajutorul colonului  

Pelinul regenerează ficatul și curăță tubul digestiv

Cărbunele și cenușa ajută în ascită și tulburări de ritm cardiac

Băile cu ferigă alungă gripa și durerile reumatice  

Zmeura energizează și întinerește

Strugurii ajută inima şi stopează tumorile benigne

Indice alfabetic de afecţiuni

Indice alfabetic de leacuri

Indice alfabetic de vetre monahale

CUVÎNT ÎNAINTE

Cînd vorbim despre leacuri, trebuie să le identificăm ca pe o binecuvîntare, cu ajutorul căreia oamenii și-au tămăduit suferințele trupești de-a lungul veacurilor. Ele vin să amplifice ideea că tot ceea crește în Grădina Domnului nu poate fi decît o întregire a rugăciunilor pe care omul le înalță către toate Puterile Cerești. Traiectul acestei cărți amplifică ideea că simplitatea leacurilor moștenite de la vechii călugări, întregită de puterea rugăciunii, face ca omul să se însănătoșească în același timp trupește și sufletește. O carte bine documentată [1], care îmbină într-o manieră aparte leacurile naturale cu terapia rugăciunii, un adevărat ghid de vindecare a bolii [2], dar care ne face să înțelegem că nu este cu putință vindecarea trupească pînă cînd nu ne primenim sufletul cu ajunare și rugăciune. Dumnezeu, Care știa dintru început că în urma căderii vor apărea și bolile, a rînduit plante de leac pentru alinarea și tămăduirea celor aflați în suferință. Așa cum ne învață Sfîntul Ioan Damaschin: "Dintre plante și ierburi, pămîntul produce unele cu rod, altele pentru mîncare, altele mirositoare; florile sînt dăruite spre desfătarea noastră, spre exemplu trandafirul și cele asemenea; altele pentru vindecarea bolilor. Căci nu este vreo viețuitoare, nici vreo plantă în care Creatorul să nu fi pus o oarecare energie, care să nu fie folositoare oamenilor. Căci Dumnezeu, cunoscînd pe toate înainte de facerea lor, a știut că omul, prin voia sa liberă, are să calce porunca și să fie supus stricăciunii; pentru acest motiv a creat toate spre trebuința lui potrivită, pe unele în tărie, pe altele pe pămînt și pe altele în apă".

Încă din scrierile Vechiului Testament, se știe că în actul vindecării trupești sînt implicați în același timp atît tămăduitorii, cît și preoții, și asta pentru că suferința trupească are întotdeauna cauze sufletești sau spirituale, care nu pot fi descoperite eficient decît în Biserică, trup tainic al Mîntuitorului Hristos. Autoarea acestei cărți a bătut pas cu pas drumul spre așezăminte monahale de pretutindeni, ajungînd pînă și la sihaștri, și asta pentru că a dorit să preia toate aceste învățături despre vindecarea cu plante direct de la sursă, nu dintre cele tălmăcite de oameni. Toate leacurile pe care le găsim în cartea de față sînt rodul de preț al tuturor plantelor, bune sau rele, și asta o știm încă de la Sfîntul Vasile cel Mare: "Nici una dintre ierburile făcute de Dumnezeu nu-i de prisos, nu-i nefolositoare: sau dau hrana uneia dintre necuvîntătoare, sau sînt descoperite de știința medicală pentru vindecarea bolilor noastre. Chiar și plantele otrăvitoare ne sînt și nouă folositoare în unele ocazii. Cu mătrăguna doctorii vindecă insomniile, cu sucul de mac potolesc durerile cumplite ale trupurilor, iar cu spînzul au vindecat boli învechite".

În paginile acestei cărți, prin intermediul celor 48 de leacuri mănăstirești, cititorul poate găsi atît o descriere clară a utilizării plantelor de leac, cît și convingerea că tămăduirea vine ca dar al lui Dumnezeu. Vindecarea bolilor cu ajutorul ierburilor de leac are pe aceste meleaguri o foarte veche și variată tradiție. Încă din perioada dacilor, vracii acelor vremuri vindecau aproape toate bolile cu ajutorul plantelor medicinale. De asemenea, din Înțelepciunea lui Isus Sirah (38, 4-6) aflăm că cea mai verosimilă cale a vindecării culminează cu temeiul științific al acesteia: "Domnul a zidit din pămînt leacurile și omul înțelept nu le va defăima. Și El a dat oamenilor știința, ca să se mărească întru leacurile Sale cele minunate". Numeroase tămăduiri cu ajutorul plantelor medicinale sînt enumerate și în creaţia poetică a lui Ovidius (43 î.Hr. – 17 d.Hr.), pe care a întregit-o în timpul exilului său la Tomis și în care erau menţionate multe ierburi de leac, ce creşteau în spaţiul carpato-danubian, şi mai ales la Pontus Euxinus.

Istoria a lăsat cele mai relevante mărturii ale tămăduirii cu ajutorul plantelor. Domnitorii români Alexandru cel Bun și Mircea cel Bătrîn au fost de mare ajutor negustorilor din Lvov, cît și celor din zona Brașovului, care aduceau în țară produse farmaceutice din plante şi condimente colectate din întreaga lume (tămîie, ghimbir, scorţişoară). Nu-i putem uita nici pe negustorii din zonele de cîmpie, care aduceau în mod frecvent medicamente naturale din Țara Făgărașului și din împrejurimile Sibiului. Un lucru extrem de important au relatat medicii italieni Matteo Muriano și Ieronim de Cesena, care i-au salvat viața domnitorului Ștefan cel Mare, rănit la picior în timpul luptei de la Cetatea Chiliei și pe care aceștia l-au vindecat cu cataplasme de mușețel, isop, brusture și tătăneasă. Și ca o încununare a acestor tămăduiri, au fost manuscrisele găsite în diverse așezăminte monahale, precum cel de la Mănăstirea Cernica sau Cartea doctoricească îngrijită de preotul Nicanor Bolniceru. Aceste înscrisuri conțineau mărturii ale numeroaselor leacuri, care aveau la bază balsamuri, alifii, fierturi, toate obținute din plante cu efecte terapeutice incontestabile.

După cum ne mărturiseşte Evanghelia, săracii au dobîndit milostivirea şi vindecarea de la Tămăduitorul Hristos, ceea ce și noi, la rîndul nostru vom dobîndi, dacă le vom cere de la El cu credinţă, mărturisind toate neputințele noastre trupești. Sfîntul Ioan din Kronstadt ne învață că "în existenţa lumii vegetale găsim o dovadă palpabilă a omniprezenţei lui Dumnezeu şi a lucrării Sale proniatoare. Există oare vreun loc pe pămînt în care vegetaţia să nu-şi facă simţită prezenţa? Ea acoperă cîmpiile, se caţără pe povîrnişurile inaccesibile ale munţilor de piatră, răzbeşte în pustiuri, sloboade rădăcini în apă şi printre ape, pe ostroave nelocuite. Şi cine o creşte şi o împodobeşte în cele mai frumoase şi mai felurite forme şi culori? Domnul Dumnezeu. Domnul astfel o îmbracă. Dar dacă Domnul îmbracă astfel, cu atîta grijă, firul de iarbă, părăsi-ne-va oare pe noi? Fie şi o singură clipă, îl va uita, oare, Dumnezeu pe om? «Iar dacă iarba cîmpului, care astăzi este şi mîine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?» (Matei 6, 30; cf. Luca 12, 28). Dacă Dumnezeu dă viaţă în fiece clipă firului ierbii şi nu-l lasă să moară, înceta-va, oare, să-mi dea viaţă mie? Nu. Dacă firul ierbii este îmbrăcat şi menţinut în viaţă de Domnul, în mine Domnul vieţuieşte mereu, ca într-un templu, dacă nu-L îndepărtez de bunăvoie prin păcatele mele".

Din acest cuvînt de învățătură, rămînem cu bucuria cunoașterii deplinei tămăduiri, tămăduire pe care oricine o va cerceta cu luare-aminte va ajunge la esența cunoașterii adevăratei vindecări, pe care fiecare dintre noi o poate găsi, tratîndu-se cu plante din Grădina Domnului.

Dr. Pavel Chirilă

[1] Născută pe 4 aprilie 1958, la Bragadiru-Teleorman, Mariana Borloveanu, autoarea cărţii de faţă (text şi foto), este absolventă a Facultăţii de Teologie din Craiova (1996), doctor în psihologie creştină din 2003 (coord. doctorat: pr. prof. Constantin Galeriu), autoare de versuri şi proză, jurnalistă şi realizatoare de emisiuni radio şi tv (pe teme de cultură şi spiritualitate), cu experienţă de director general al cotidianului constănţean Observator şi de director de programe la Mediator Group (Constanţa) şi Mitropolia Olteniei.

[2] Pentru o consultare cît mai lesnicioasă, în funcţie de trebuinţele fiecăruia, a se vedea indicii alfabetici de afecţiuni şi leacuri de la sfîrşitul cărţii.