ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (CXV)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

Coperta I a ediţiei româneşti

2005

ÎMPOTRIVA FALSULUI ECUMENISM

Marginalii la Against False Union

de Dr. Alexandros Kalomiros

Fără să fie foarte întinsă, opera rămasă de la dr. Alexandros Kalomiros reprezintă una dintre cele mai interesante contribuţii laice la teologia neopatristică a secolului trecut. Ortodox refractar oricărui compromis cu vremurile şi critic necruţător al deviaţiilor apusene, el rămîne unul dintre adversarii cei mai radicali ai tendinţelor de ideologizare a religiei (perpetuate în continuitatea nefastă a raţionalismului scolastic). De pe această poziţie s-a pronunţat ferm şi împotriva “falsei uniri bisericeşti”, a ecumenismului prost înţeles (grea moştenire lăsată secolului XXI de turmentatul secol XX)

Apărută în Grecia în 1964 (Astir, cu un prolog de Photios Kontoglou), iar în engleză pentru prima oară în 1967 (Boston, Holy Transfiguration Monastery, trad. George Gabriel [1]), Against False Union este probabil cea mai controversată dintre cărţile doctorului Alexandros Kalomiros (m. august 1990) [2], teolog laic grec încă puţin cunoscut publicului larg din România [3].

Prin circumstanţele pline de consecinţe ale istoriei, Ortodoxia are în lumea grecească o sensibilitate aparte faţă de creştinismul occidental, şi mai ales faţă de papalitate, cu care a intrat în conflict deschis mai ales după Marea Schismă de la 1054. Conflictul s-a radicalizat în contextul politic al cruciadei a patra (1204), cînd cavalerii latini au ocupat şi prădat Constantinopolul (rămas sub o dramatică dominaţie latină pînă în 1261), apoi pe fondul marii controverse isihaste din secolul al XIV-lea (în centrul căreia a stat polemica mistico-teologică dintre Sf. Grigorie Palama şi apuseanul Varlaam [4]), pentru ca la 1453, cînd Bizanţul a căzut sub turci, Apusul să-şi atragă din nou antipatia grecilor, atît prin tentativele de unire bisericească ce au precedat tragicul eveniment (încercîndu-se exploatarea interesată a situaţiei aproape disperate în care ajunsese Imperiul răsăritean [5]), cît şi prin refuzul Romei şi al marilor puteri occidentale ale timpului de a acorda un sprijin ferm şi necondiţionat împotriva păgînilor care asaltau cetatea cea mare a creştinătăţii [6].

Este adevărat că, după veacurile de cosmopolitism fanariot, pe fondul eclipsei politice şi culturale a Răsăritului ortodox (şi a lumii greceşti în particular), mai ales intelectualii şi o bună parte a aristocraţiei, dar chiar şi reprezentanţii „luminaţi” ai ierarhiei bisericeşti şi ai unei anumite teologii “oficiale”, şi-au reevaluat poziţia faţă de Occident şi au căzut, cu timpul, în cealaltă extremă: cea a adorării şi promovării ideologice a valorilor culturii şi civilizaţiei occidentale, pe linia unei modernităţi dizolvante şi uniformizatoare, adeseori total opace la aspectele pur religioase. Ca şi la noi, politicianismul a jucat un rol important în secularizarea şi înstrăinarea de sine a lumii ortodoxe greceşti, iar bastioanele dreptei credinţe şi ale tradiţiei au rămas în poporul simplu şi în mănăstiri (cu marele pivot duhovnicesc al Athosului, în jurul căruia s-au ţesut zadarnic de-a lungul timpului nenumărate planuri de distrugere, perpetuate pînă în momentul de faţă).

Grecia secolului XX, ajunsă, prin structurile ei oficiale, la un înaintat grad de laicism şi stîngism, este rezultatul degringoladei spirituale şi identitare a secolelor XVIII-XIX. Şi e trist şi paradoxal că, deşi Dumnezeu a cruţat-o de experienţa-limită a comunismului, pe care au împărtăşit-o decenii de-a rîndul celelalte ţări creştin-ortodoxe din Est, Grecia este şi ea puternic marcată de secularism şi de ticurile gîndirii de tip marxist, accentuate – cel puţin la nivel public şi oficial – o dată cu intrarea în Uniunea Europeană. Ca for instituţional, Biserica Greacă a fost şi ea atinsă de febra “integrării europene” şi a ecumenismului ideologizat, dar trebuie spus că au existat şi reacţii pe măsură, iar ele au şanse apreciabile să se coaguleze în viitor, atît în mediul monahal, cît şi în anumite cercuri responsabile ale laicatului ortodox, ce par a avea tot mai mare priză la tinerele generaţii de credincioşi.

Against False Union, cartea doctorului Kalomiros devenită astăzi un reper aproape clasic în discuţiile pe tema ecumenismului, este tocmai una dintre expresiile acestei reacţii tradiţional-ortodoxe din sînul lumii greceşti, aparent poate prea radicale, dar de fapt întru totul fidele “pariului” ei generator: demistificarea unui lung şi complex proces de ideologizare a religiei, răspunzător de o întreagă mentalitate perversă, obişnuită să eludeze bazele teologice şi duhovniceşti ale problemei, care au toată îndreptăţirea să fie prioritare, căci nu-L putem subordona pe Hristos intereselor şi capriciilor noastre lumeşti. Mult trîmbiţatei political corectness se cade să i se răspundă cu o necomplezentă religious corectness, pe linia unei tradiţii de două ori milenare, ale cărei temeiuri nu sînt nici negociabile, nici perisabile, căci “Hristos este Acelaşi, ieri, azi şi în veci”. În fond, asumîndu-şi crucea deplinei sincerităţi, cu un patos aproape profetic, autorul nu este împotriva unor posibili paşi concreţi pe calea unei (re)unificări a lumii creştine [7], ci împotriva unei pseudo-uniri din raţiuni ideologice sau sentimentale, indiferente la temeiurile eterne ale adevărului revelat (date prin Scriptură şi prin Tradiţie) şi ale vieţii creştine autentice (cu dimensiunea ei eclezială sau liturgică). Sigur că, în ansamblul discursului (altminteri foarte concentrat), apar şi unele detalii discutabile, ba chiar “scandaloase” sub lupa simplificatoare a mecanismelor curente de gîndire (de pildă, afirmaţia că Mesia evreilor va veni negreşit şi că se va identifica în mod fatal cu... Antihristul), dar nu ele dau consistenţă şi coherenţă poziţiei exprimate de autor, care rămîne legitimă în esenţa ei, bine articulată teologic şi moral, iar mai presus de toate de un realism spiritual pe cît de ascuţit, pe atît de incomod – cum incomod este, în speţă, orice mare adevăr care conformează şi obligă, eclipsînd pseudo-adevărurile mărunte şi conjuncturale cu care ne lăsăm adeseori ispitiţi să ne organizăm şi să ne măsurăm existenţa.

Chiar de se va fi înşelat într-un amănunt sau altul, dr. Alexandros Kalomiros rămîne un mare mărturisitor al principiilor fondatoare ale Ortodoxiei, iar cartea pe care o recomand aici călduros se constituie într-o provocare fără jumătăţi de măsură la reconsiderarea purităţii ortodoxe a modului nostru de a gîndi şi de a trăi, în perspectiva eshatologică a Împărăţiei “Răsăritului de Sus” – a Răsăritului fără de apus.

Răzvan CODRESCU

[1] După aceeaşi versiune engleză – dar urmînd ediţia din 1990 (St. Nectarios Orthodox Press, Seattle, WA) – s-a realizat şi recent apăruta transpunere în limba română: Dr. Alexandros Kalomiros, Împotriva falsei uniri bisericeşti, Editura Christiana, Bucureşti, 2005 (trad. Dora Sereş).

[2] După studii medicale în Grecia şi Elveţia, dr. Alexandros Kalomiros a funcţionat ca chirurg ortoped în Thessalonik. Ca şi dr. Nicolae C. Paulescu la noi (cf., de pildă, vol. Doctorul Nicolae C. Paulescu sau Ştiinţa mărturisitoare, crestomaţie, note şi tablou bio-bibliografic de Răzvan Codrescu, Ed. Christiana, Bucureşti, 2002), dar cu mai mult instrumentar teologic şi cu mai multă puritate ortodoxă, dr. Alexandros Kalomiros e un antidarwinist. Viziunea sa creaţionistă nu exclude însă aprioric orice formă de evoluţie, el deschizînd o interesantă şi convingătoare cale de mijloc între creaţionism şi evoluţionism, întemeiat nu pe dezvoltări filozofico-raţionaliste à la Teilhard de Chardin, ci chiar pe autorităţile patristice ale Răsăritului (în frunte cu Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie de Nyssa şi Sf. Ioan Gură de Aur – exegeţi atenţi şi subtili ai hexaemaron-ului biblic).

[3] Există în româneşte, într-o bună ediţie, micul volum Sfinţii Părinţi despre originile şi destinul omului şi cosmosului, traducere şi postfaţă de diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 1998. La Editura “Lumea Credinţei” este în curs de apariţie o altă ediţie (trad. de pr. Ion Constantin), mai completă, cu titlul De la Facere la Apocalipsă (cuprinzînd următoarele texte: Cele şase dimineţi, Sfatul cel Veşnic, Rîul de foc, Slava materiei, precedate de o introducere editorială).

[4] Cf., între altele, cartea Părintelui Stăniloae Viaţa şi învăţătura Sfîntului Grigorie Palama, cu trei tratate traduse (Sibiu, 1938; reed. Ed. Scripta, Bucu­reşti, 1993), dar şi Filocalia, vol. 7, EIBMBOR, Bucureşti, 1977, pp. 205-525 (textele esenţiale pentru studiul teo­logiei palamite şi al misticii isihaste).

[5] Din raţiuni mai mult politice decît religioase, împăraţii din urmă au fost dispuşi la diferite grade de compromis cu Apusul schismatic, mergînd pînă la perfectarea unei formale uniri bisericeşti, căreia i s-a opus însă categoric atît majoritatea clerului ortodox (în frunte cu marile lavre), cît şi grosul populaţiei (de unde formula rămasă celebră şi definitorie pentru trista prăpastie căscată între cele două arii ale creştinătăţii europene: “Mai bine turbanele turcilor pe străzile Constantinopolului, decît pălăriile cardinalilor!”).

[6] Pentru un succint expozeu al evenimentelor istorice şi bisericeşti dintre 1054 şi 1453, cf., chiar în paginile Punctelor cardinale, “1453-2003: 550 de ani de la căderea Constantinopolului. Un memorial pai­deic al istoriei bizantine (330-1453)” (anul XIII, nr. 5/149, mai 2003, pp. 7-10). [Vezi şi aici – Nota Blog]

[7] Am încercat să arăt altădată importanţa distincţiei dintre unire şi unitate (pe care dr. Kalomiros n-o formulează ca atare, dar nici n-o eludează, nici n-o contrazice): dacă unirea propriu-zisă poate trece drept o utopie, unitatea (de acţiune şi re-acţiune împotriva adversarilor generici ai Crucii) ar fi o urgenţă a lumii creştine în acest prag de secol şi mileniu (cf. R. Codrescu, “Pentru o cruciadă spirituală”, în vol. Spiritul dreptei. Între tradiţie şi actualitate, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1997, pp. 94-99, sau “Sensul unităţii creştine. Lumea creştină la răscruce de milenii”, în vol. Exerciţii de “reacţionarism”. Între zóon politikón şi homo religious, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1999, pp. 121-126). [Vezi şi aici – Nota Blog]

* Răzvan Codrescu, “Împotriva falsului ecumenism. Marginalii la Against False Union de Dr. Alexandros Kalomiros", în Puncte cardinale, anul XV, nr. 10/178, octombrie 2005, p. 16 (rubrica “Demistificări"). Textul a apărut şi ca prefaţă a volumului Împotriva falsei uniri bisericeşti (cf. nota [1]).

Coperta IV a ediţiei româneşti

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – “Cine se teme de naţionalism?” (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (III) – “Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (IV) – “Fiziologia trepăduşului” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (V) – “«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (VI) – “Necesara despărţire a apelor” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VII) – “Distincţii necesare” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – “Spiritul viu al dreptei” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (IX) – “Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (X) – “Necesitatea unei viziuni de dreapta...” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (XI) – “Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XII) – “Confruntarea dintre Memorie şi Uitare” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – “Martin Luther şi evreii...” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – “Dreptatea d-lui Pleşu” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XV) – “Pe marginea unei decepţii” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – “Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – “Viaţa – proprietate de stat” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – “Sensul unităţii creştine” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – “Căderea Cuvîntului în cazuri” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XX) – “O reacţie a d-lui Patapievici” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – “San Juan de la Cruz: Romances” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – “Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – “Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – “Iarba verde de acasă…” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – “Doar o vorbă să-ţi mai spun…” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – “«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – “Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – “Între zoón politikón şi homo religiosus” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – “Apocalipsa şi ştiinţa” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – “Stafia comunismului la Paris”   (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – “«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – “Falimentul speranţei” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – “Masoneria şi organizaţiile internaţionale” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – “Ispita «iubirii»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – “Apostrof-area ca asasinat moral” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – “Fabulă cu trandafir” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – “Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – “Aspecte ale dialogului religie-cultură…”

 (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – “Puncte cardinale 100”: “La aniversară”, “Măcel de Buna Vestire”, “Marginalii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – “Cronica unei gafe editoriale” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XL) – “Epica Holocaustului…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – “Lecţia americană” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – “Demonizarea Americii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – “«Dictatura bunului simţ»…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – “În sfîrşit, Acasă…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – “Anul Eminescu”, “Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – “Cine eşti dumneata, domnule Neştian?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – “Demitizarea” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – “Maxime Egger: Cum am devenit ortodox” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – “Marea iertare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (L) – “Maica Mihaela” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LI) – “Un luceafăr pe columna cezarilor” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – “Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – “Supără realitatea sau formularea ei?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LV) – “Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – “Odihna de Eminescu” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – “Mesianismul Dreptei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – “Misiunea românilor în istorie” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – “Obligaţiile unei conştiinţe morale” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LX) – “Naţionalismul şi România de azi”, “Menirea generaţiei noastre” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – “Lichidarea unei legende” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – “Pentru o Europă unită a naţiunilor” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – “Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – “Despre a fi altfel” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – “Pentru un naţionalism european” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – “Caracterul naţional al Ortodoxiei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – “Un evreu renegat avertizează America” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – “In memoriam: Horia Bernea”, “Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – “Europa lui Hristos” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – “Ziua judecăţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – “Interviu cu istoricul Neagu Djuvara” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – “Elitele şi partidele politice” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – “Revolta «omului recent»” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – “Naţionalism şi democraţie” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – “Perversiunea naţional-comunistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – “Isteria antifascistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – “Moştenirile lui Horia Bernea” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – “Veşti triste din Spania” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – “Mai bine prea tîrziu decît niciodată!” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – “Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – “Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – “Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – “Cultul monştrilor” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – “Nu-i pace sub măslini...” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXV) – “Aceşti evrei visători şi utopiile lor păguboase” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVI) – “De la vulgaritate la perversiune” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVII) – “Dimensiunea cosmică a dorului” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVIII) – “Călătorie în «buricul pămîntului»” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIX) – “Taina fratelui” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XC) – “Conceptul de medicină creştină” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCI) – “Cazul Paulescu văzut cu ochii altora” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCII) – “Political correctness?” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIII) – “Tîlcuirea patristică a Psalmului 50” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIV) – “Un clown pentru Nobel?” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCV) – “Chilia isihastului în lume” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVI) – “Paul Goma «antisemit»?” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVII) – “Catedrala Mîntuirii Neamului...” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVIII) – “Mircea Dinescu între ignoranţă şi abjecţie” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIX) – “August roşu: circ fără pîine” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (C) – “«Insurecţia» de la 23 august văzută prin ochii unui soldat german” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CI) – “Erosul care mişcă lumile” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CII) – “Sfinţita rugăciune” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CIII) – “Păcatul lui Onan” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CIV) – “Dante, Infernul, Cîntul XXXIV” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CV) – “Acatistul Sfinţilor Români din închisori” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CVI) – “Giulgiul din Torino: o provocare perpetuă” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CVII) – “Tentative de purificare” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CVIII) – “La despărţirea de Papa Ioan Paul II...” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CIX) – “Cine a fost Teodor M. Popescu?” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CX) – “Cuvînt prevenitor despre idolatrie şi magie” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXI) – “Cultul eroilor la români” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXII) – “Miza unui linşaj mediatic” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXIII) – “Biblia lui Robespierre” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXIV) – “Imoralitatea apartenenţei la francmasonerie” (2005)