ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (CVII)

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME
 

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

Ion Iliescu, tînăr şi jucăuş...

2005  
TENTATIVE DE PURIFICARE

Neruşinarea foştilor nomenclaturişti şi securişti nu are margini. Ei îndrăznesc să invoce Constituţia şi drepturile omului pentru respingerea unui proiect de lege a lustraţiei. Fiind amnezici la momentele de istorie sîngeroasă pe care le-au generat, încălcînd tocmai aceleaşi drepturi şi aceeaşi Constituţie!

Istoria nu operează cu “dacă”. Bunul-simţ, însă, ne îndeamnă să credem că, dacă legea lustraţiei ar fi fost adoptată imediat după decembrie 1989, România măcar nu ar fi trăit mineriadele. Ba sîntem convinşi că această ţară ar fi fost cu vreo 20 de ani mai înaintată pe calea civilizaţiei. Cu o lege a lustraţiei, care să-i scoată pe tuşă timp de vreo 15 ani pe foştii activişti PCR şi pe cei care au făcut poliţie politică, PRM şi PSD nu ar fi existat. Prin urmare, nu s-ar fi petrecut multe dintre nenorocirile post-revoluţionare ale lumii româneşti, care întîi ne-au izolat, apoi ne-au şi făcut de rîsul lumii, pentru ca în cele din urmă să ne aducă umili la picioarele unui Occident oripilat de numele de român. Dacă PSD şi PRM nu ar fi fiinţat, proprietăţile confiscate de comunişti ar fi fost retrocedate in integrum demult, corupţia n-ar fi ajuns nici pe departe la nivelul de azi, miliardarii de carton ar fi fost desigur mai puţini, s-ar fi putut construi o scară de valori corectă şi, poate, Biserica însăşi şi-ar fi îndreptat mai curînd coloana vertebrală în faţa Puterii. Într-un cuvînt, dacă în 1990 am fi avut puterea să asanăm viaţa publică românească, ne-am fi dat o şansă de a ne întoarce la normalitate.

Din nefericire, Proclamaţia de la Timişoara, lansată de George Şerban la 11 martie 1990, a fost respinsă cu brutalitate de politrucii instalaţi la cîrma puterii, sprijiniţi de uriaşele mase de manevră ale minerilor, muncitorilor IMGB-işti etc. Cele 13 puncte ale documentului fixau reperele unei despărţiri categorice de comunism şi ale unei renaşteri a României pe baze noi şi curate. Punctul 8 era cheia de boltă a manifestului: propunea purificarea etică a vieţii publice de la noi. Aplicarea sa îi obliga pe foştii servi ai lui Ceuşescu, din Partid şi din Securitate, să stea deoparte trei legislaturi. Suficient timp ca România să se aşeze pe un făgaş firesc de evoluţie şi să-şi vindece rănile trecutului. Societatea civilă sănătoasă a încercat să impună Proclamaţia prin protestul-maraton din Piaţa Universităţii (22 aprilie – 13 iunie 1990). Manifestaţia s-a încheiat însă cu lovituri de bîte minereşti în capetele intelectualilor, cu incendierea unor instituţii publice (Poliţie, SRI), cu devastarea sediilor de “partide istorice” şi cu zeci de arestări abuzive.

Au urmat anii de domnie autoritară a FSN-FDSN-PDSR-PSD. Comunismul căzuse, nu şi comuniştii. Abia în 1999, regretatul George Şerban a iniţiat un proiect de lege a lustraţiei, pe care n-a mai apucat să-l depună la Parlament. După decesul neaşteptat al scriitorului, colegii săi din PNŢCD au înaintat totuşi proiectul, dar acesta n-a mai fost luat în discuţie în acea legislatură. Cum PNŢCD n-a mai intrat în Parlament în anul 2000, iar PSD a revenit la putere, nici o altă formaţiune politică n-a mai găsit de cuviinţă să facă vreo tentativă de a duce pînă la capăt un act de minimă igienă a spectrului politic.

Aşadar, vedeţi bine, Silviu Brucan, “profetul din Dămăroaia”, ştia ce spune cînd ne-a avertizat că vor trece 20 de ani pînă să ieşim la un liman. El n-a prezis nimic, de fapt, ci, ca unul de-al lor, ştia că trebuie să aşteptăm clipa înlăturării din treburile publice a generaţiei de politruci naţional-bolşevici. Îndepărtarea se putea produce prin lege sau pe cale naturală – cînd ar fi murit de bătrîneţe alde Iliescu şi principalii lui tovarăşi. Ei bine, istoria ne testează, cinică, răbdarea: Iliescu, care a anunţat că iese din politică numai cu picioarele înainte, se simte… “ca la 45 de ani”; iar legea lustraţiei nu poate trece printr-un Parlament format preponderent din foşti. Probabil că, dacă aşteptăm eliminarea naturală a celor care au făcut parte din structurile de putere comuniste, vom rătăci în deşertul tranziţiei nu de 20, ci de 40 de ani.

La un deceniu şi jumătate de la căderea regimului comunist, puterile legislativă, executivă şi judecătorească din stat sînt încă sub controlul direct sau indirect al foştilor fideli ai lui Ceauşescu sau ai Moscovei. Iată de ce, chiar dacă vine destul de tîrziu, legea lustraţiei rămîne imperios necesară. Nefericitul Emil Constantinescu nu avea cum să cîştige războiul cu foştii decît printr-o epurare energică. Traian Băsescu riscă să-i repete experienţa amară, dacă nu va acţiona energic pentru impunerea unei legi a lustraţiei. Preşedintele însă nu pare să acorde prioritate acestei chestiuni, în ciuda retoricii sale justiţiare [1].

De puţină vreme, deputatul Cozmin Guşă, fost lider PSD şi PD, a depus la Cameră un proiect de lege “antinomenclatură”. Varianta Guşă îi vizează, însă, numai pe cei care au deţinut funcţii în PCR, iar adoptarea ei în această formă i-ar face scăpaţi pe securişti. Se vehiculează presupunerea că Guşă a încercat să blocheze astfel iniţiativa senatorului PNL Adrian Cioroianu, care se referea şi la cei care au făcut poliţie politică. Dar nu este exclus ca tînărul şi capriciosul deputat să se fi grăbit doar, în executarea unui simplu exerciţiu de imagine.

Proiectul lui Cioroianu are şi el o hibă: prevederile legii ar intra în vigoare abia din legislatura următoare. Se pare că Cioroianu va fi avut orgoliul de a moşi o lege, altminteri i-ar fi fost la îndemînă să scoată din arhive proiectul mai bun al lui George Şerban, pe care, eventual, îl putea amenda. Oricum, înainte ca legea să intre în dezbateri, s-au declanşat protestele vehemente ale Opoziţiei. Se opune toată floarea veştejită a PSD şi PRM, de la Ion Iliescu la Corneliu Ciontu. Tătucul PSD pretinde că legea ar fi antidemocratică, specifică “numai statelor fasciste şi comuniste”. (Tot fascişti vedea Iliescu şi în Piaţa Universităţii, în iunie 1990...) Ciontu susţine că legea este anticonstituţională şi încalcă, chipurile, drepturile omului.

Legea lustraţiei a intrat în vigoare în Cehia (1991), în Ungaria (1994) şi în Polonia (1997), state ajunse în clubul euro-atlantic înaintea noastră. Şi nimeni nu i-a acuzat din această pricină pe cehi, pe maghiari sau pe polonezi de fascism sau de comunism.

Claudiu TÂRZIU

CUCUVEAUA ŞI-A CÎNTAT 

CÎNTECUL DE... LEBĂDĂ!

În sfîrşit, pe 21 aprilie 2005, după mai bine de 15 ani de la sîngeroasa prăbuşire a vechiului regim, “emanatul” Ion Iliescu, cel mai fatidic personaj al istoriei noastre postdecembriste, a ieşit - tovărăşeşte, cum şi intrase! - din prim-planul scenei politice româneşti. I-a fost scris să fie “scos din cărţi”, cu o majoritate zdrobitoare, chiar de către cei care s-au hrănit ani de-a rîndul din osînza sa. Îi rămîne doar consolarea unui cenuşiu fotoliu de parlamentar [2], dacă nu cumva se va prăpădi de inimă rea înainte de expirarea modestului mandat [3]. Sic transit gloria immundi!

[1] O lege a lustraţiei nu s-a dat nici sub Traian Băsescu, dar măcar a fost condamnat formal, în cadru oficial, comunismul, pe baza Raportului Tismăneanu. [Nota Blog]

[2] Fotoliul n-a fost pînă la urmă chiar aşa de “cenuşiu”, “cucuveaua” rămînînd lider al grupului parlamentar al PSD şi “tătuc” al partidului, din “mantaua” sa ieşind şi Victor Ponta - vorba aceea (Caragiale e cu noi!): “mai prost decît Farfuridi şi mai canalie decît Caţavencu”. [Nota Blog]

[3] Nici vorbă de aşa ceva! În 2010, la împlinirea vîrstei de 80 de ani, declara că se simte mai în formă decît la 45! [Nota Blog]

* Claudiu Târziu, “Tentative de purificare”, în Puncte cardinale, anul XV, nr. 4-5/172-173, aprilie-mai 2005, p. 1 (avînd în subsol caseta redacţională intitulată “Cucuveaua şi-a cîntat cîntecul de... lebădă!”).

Autorul articolului, la vremea respectivă

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – “Cine se teme de naţionalism?” (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (III) – “Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (IV) – “Fiziologia trepăduşului” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (V) – “«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (VI) – “Necesara despărţire a apelor” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VII) – “Distincţii necesare” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – “Spiritul viu al dreptei” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (IX) – “Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (X) – “Necesitatea unei viziuni de dreapta...” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (XI) – “Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XII) – “Confruntarea dintre Memorie şi Uitare” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – “Martin Luther şi evreii...” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – “Dreptatea d-lui Pleşu” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XV) – “Pe marginea unei decepţii” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – “Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – “Viaţa – proprietate de stat” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – “Sensul unităţii creştine” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – “Căderea Cuvîntului în cazuri” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XX) – “O reacţie a d-lui Patapievici” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – “San Juan de la Cruz: Romances” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – “Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – “Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – “Iarba verde de acasă…” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – “Doar o vorbă să-ţi mai spun…” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – “«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – “Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – “Între zoón politikón şi homo religiosus” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – “Apocalipsa şi ştiinţa” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – “Stafia comunismului la Paris”   (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – “«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – “Falimentul speranţei” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – “Masoneria şi organizaţiile internaţionale” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – “Ispita «iubirii»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – “Apostrof-area ca asasinat moral” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – “Fabulă cu trandafir” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – “Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – “Aspecte ale dialogului religie-cultură…”

 (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – “Puncte cardinale 100”: “La aniversară”, “Măcel de Buna Vestire”, “Marginalii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – “Cronica unei gafe editoriale” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XL) – “Epica Holocaustului…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – “Lecţia americană” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – “Demonizarea Americii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – “«Dictatura bunului simţ»…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – “În sfîrşit, Acasă…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – “Anul Eminescu”, “Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – “Cine eşti dumneata, domnule Neştian?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – “Demitizarea” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – “Maxime Egger: Cum am devenit ortodox” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – “Marea iertare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (L) – “Maica Mihaela” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LI) – “Un luceafăr pe columna cezarilor” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – “Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – “Supără realitatea sau formularea ei?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LV) – “Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – “Odihna de Eminescu” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – “Mesianismul Dreptei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – “Misiunea românilor în istorie” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – “Obligaţiile unei conştiinţe morale” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LX) – “Naţionalismul şi România de azi”, “Menirea generaţiei noastre” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – “Lichidarea unei legende” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – “Pentru o Europă unită a naţiunilor” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – “Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – “Despre a fi altfel” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – “Pentru un naţionalism european” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – “Caracterul naţional al Ortodoxiei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – “Un evreu renegat avertizează America” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – “In memoriam: Horia Bernea”, “Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – “Europa lui Hristos” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – “Ziua judecăţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – “Interviu cu istoricul Neagu Djuvara” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – “Elitele şi partidele politice” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – “Revolta «omului recent»” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – “Naţionalism şi democraţie” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – “Perversiunea naţional-comunistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – “Isteria antifascistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – “Moştenirile lui Horia Bernea” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – “Veşti triste din Spania” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – “Mai bine prea tîrziu decît niciodată!” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – “Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – “Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – “Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – “Cultul monştrilor” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – “Nu-i pace sub măslini...” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXV) – “Aceşti evrei visători şi utopiile lor păguboase” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVI) – “De la vulgaritate la perversiune” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVII) – “Dimensiunea cosmică a dorului” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVIII) – “Călătorie în «buricul pămîntului»” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIX) – “Taina fratelui” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XC) – “Conceptul de medicină creştină” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCI) – “Cazul Paulescu văzut cu ochii altora” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCII) – “Political correctness?” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIII) – “Tîlcuirea patristică a Psalmului 50” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIV) – “Un clown pentru Nobel?” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCV) – “Chilia isihastului în lume” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVI) – “Paul Goma «antisemit»?” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVII) – “Catedrala Mîntuirii Neamului...” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVIII) – “Mircea Dinescu între ignoranţă şi abjecţie” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIX) – “August roşu: circ fără pîine” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (C) – “«Insurecţia» de la 23 august văzută prin ochii unui soldat german” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CI) – “Erosul care mişcă lumile” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CII) – “Sfinţita rugăciune” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CIII) – “Păcatul lui Onan” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CIV) – “Dante, Infernul, Cîntul XXXIV” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CV) – “Acatistul Sfinţilor Români din închisori” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CVI) – “Giulgiul din Torino: o provocare perpetuă” (2005)