ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (CVI)

SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

Giulgiul (La Sindone) din Torino

2005

GIULGIUL DIN TORINO:

O PROVOCARE PERPETUĂ

După cum informează site-ul “Catholica”, o serie de noi teste ştiinţifice efectuate asupra Giulgiului din Torino confirmă că pînza datează din vremea lui Iisus. Rezultatele recentelor cercetări neagă studiul efectuat în 1988, care pretindea că pînza a fost fabricată în secolul 13 sau 14. Asociaţia Americană de Studiu al Giulgiului din Torino (AMSTAR) a găsit că testele din 1988, bazate pe datarea cu Carbon-14, au fost efectuate pe un petec cusut mult mai tîrziu pe Giulgiul original. Tom D’Muhala, preşedintele AMSTAR, afirmă că noile teste chimice arată că pînza principală a Giulgiului este “mult mai veche decît a datat-o testul din 1988”. Giulgiul de la Torino constituie o permanentă piatră de poticnire pentru ştiinţa modernă. Credincioşii creştini, fie ei ortodocşi sau catolici, s-ar bucura, desigur, de validarea definitivă a autenticităţii Giulgiului cu mijloace ştiinţifice, dar nu s-ar tulbura prea mult dacă s-ar dovedi că Giulgiul nu este autentic, pentru că adevărata credinţă nu este dependentă de astfel de probe materiale. 

Contestarea testelor cu Carbon-14

Sfîntul Giulgiu este un material textil conservat în prezent la Torino. Începînd din 1578, această pînză e venerată de credincioşi ca fiind Giulgiul în care a fost pus în mormînt Iisus. Ea are 436 cm lungime şi 110 cm lăţime. Diferitele urme de pe pînză conturează două imagini – din faţă şi din spate – ale unui bărbat cu înălţimea de 1,85 m. Problema autenticităţii Giulgiului e acerb dezbătută şi astăzi. Toate analizele efectuate pînă acum, mai puţin testul cu Carbon-14, acreditează ideea că, într-adevăr, această pînză este autentică. Ea a fost ultima oară expusă spre venerare în perioada 13-22 octombrie 2000, iar următoarea expunere va avea loc în 2025. În chiar perioada ultimei expuneri, s-au înteţit şi dezbaterile pe marginea autenticităţii Giulgiului. Elveţianul Mechthild F. Lemberg, o autoritate în materie de istorie a textilelor şi unul dintre savanţii ce-au contribuit la restaurarea Giulgiului înainte de expunerea din anul 2000, declara la vremea respectivă că a găsit dovezi noi, în baza cărora relicva, considerată timp de un deceniu drept un produs medieval (aprox. 1260-1390), ar putea avea o vechime de două milenii. El a constatat că există similarităţi izbitoare între pînza Giulgiului şi alte fragmente de îmbrăcăminte, descoperite în ruinele cetăţii Masada, din apropierea Mării Moarte, cu o vechime de 2000 de ani. Singurul detaliu divergent e vîrsta stabilită prin datarea cu Carbon-14. De aceea, savantul elveţian a emis ipoteza că e foarte probabil ca datarea să fi fost eronată. (Precizăm că în 1988 Vaticanul a aprobat ca mostre din Giulgiu să fie datate cu Carbon-14, în trei laboratoare independente, din Anglia, Elveţia şi SUA).

Praful, polenul şi grupa sanguină

Raportul pe care cercetătorul elveţian l-a prezentat în cadrul unei conferinţe organizate de Biserica Catolică a sporit presiunile asupra Vaticanului, pentru a autoriza un nou set de teste cu Carbon-14, cele din 1988 fiind suspecte de “alterare”, din cauza prafului (care conţinea acid carbonic) depus între Giulgiu şi pînza de Olanda pe care fusese cusut în 1534, spre a nu se deteriora. Alţi adepţi ai autenticităţii Giulgiului sînt de părere că mostrele analizate în 1988 au fost prelevate din zonele expuse acţiunii incendiilor prin care a trecut, ceea ce i-a alterat conţinutul de carbon. Argumentele lui Lemberg nu sînt singurele invocate pentru repetarea datării cu Carbon-14. Sunday Times informa nu demult că o cerere similară a fost făcută şi de cîţiva cercetători israelieni. Aceştia au analizat particulele de polen descoperite pe suprafaţa ţesăturii, constatînd că cea mai parte a lor aparţine unei specii de plante care creşte numai în Orientul Mijlociu şi care ar fi putut fi utilizate la... confecţionarea unei coroane de spini! Ian Wilson şi Barrie Schwortz, primul un vechi cercetător al relicvei, iar al doilea un reputat fotograf profesionist, cer, la rîndul lor, refacerea testelor cu Carbon-14. Motivul? Grupa sanguină a petelor de sînge prezent pe Giulgiu – AB – e foarte rară printre europeni, dar foarte comună printre evreii din Orientul Mijlociu. Or, e puţin probabil ca presupusul “autor medieval al falsului” să fi avut cunoştinţe despre grupele sanguine cu cîteva secole înainte de descoperirea lor…

Conspiraţiile şi riscurile autentificării

Cu prilejul expunerii Giulgiului, în octombrie 2000, Monseniorul Giuseppe Chiberti a dezvăluit că e autorizat să recolteze alte fragmente de ţesătură din Giulgiu, în vederea efectuării unor noi teste cu Carbon-14. Există însă importante şi influente curente de opinie care nu doresc ca Giulgiul din Torino să fie declarat autentic. The Guardian comenta că o atare situaţie ar declanşa un scandal de proporţii, de vreme ce, în 1988, trei laboratoare au declarat Giulgiul ca fiind un fals, ceea ce ar însemna că ele au minţit în mod deliberat. În opinia unora, responsabile de această situaţie ar fi nişte donaţii discrete, de cîte un milion de lire sterline pentru fiecare laborator, din partea  unor “vechi duşmani ai creştinătăţii, care au ştiut să influenţeze rezultatele analizelor”. În sfera teoriilor “conspiraţioniste” e inclus şi incendiul inexplicabil ce-a cuprins capela în care se afla depus Giulgiul în 1997. Mai trebuie spus că Raymond Rogers, un reputat chimist al Laboratorului Naţional de la Los Alamos (New Mexico), care a studiat 32 de mostre recoltate din toate părţile Giulgiului, susţine că rezultatul testelor cu Carbon-14 efectuate pe eşantionul prelevat de pe Giulgiu în 1988 e irelevant. El a afirmat că bucata respectivă de pînză “are proprietăţi total diferite faţă de restul Giulgiului”, probabil în urma restaurărilor pioase efectuate începînd din epoca medievală.

Masoneria se implică şi ea…

Cercurile masonice au o cu totul altă teorie. Acestea susţin că imaginea imprimată pe pînza de la Torino ar fi, de fapt, imaginea unui om ucis… de către Inchiziţie! Doi cercetători britanici, Robert Lomas şi Christopher Knight, ambii francmasoni, au cercetat aproape toată viaţa originile Francmasoneriei. Ei susţin că au reuşit să reconstruiască “povestea” lui Iisus Hristos şi, implicit, cea a Giulgiului. Concluziile lor cu privire la Giulgiu sînt relatate în lucrarea Secretul lui Hiram. Se afirmă că epopeea Giulgiului ar fi început la Paris. În 1307, Jacques de Molay, Mare Maestru al Templierilor, conducea de 14 ani poate cea mai puternică forţă a creştinătăţii. Pe tronul Franţei se afla Filip al IV-lea (cel Frumos), care, în 1305, reuşea să impună o taxă de 10% pe veniturile clerului francez. Un an mai tîrziu, a ordonat arestarea şi deportarea tuturor evreilor, confiscîndu-le bunurile. În fine, în 1307 şi-ar fi manifestat interesul pentru bogăţiile Ordinului Templierilor, împotriva căruia nu se putea însă ridica pe faţă, deoarece cavalerii nu dădeau socoteală nimănui, cu excepţia Papei. Cu ajutorul lui Guillaume de Nogaret, membru al Consiliului Regal şi păstrător al sigiliului, Filip ar fi reuşit ceea ce părea imposibil: transformarea templierilor în proscrişi, acuzaţi de erezie. Astfel, pe 13 octombrie 1307, aproape 15.000 de templieri au fost arestaţi şi daţi pe mîna Inchiziţiei. J. de Molay a fost biciuit şi crucificat. După mai multe ore de tortură, i s-ar fi smuls mărturisirea. Atunci ar fi fost coborît de pe cruce şi înfăşurat într-un giulgiu. Cum Inchiziţia avea ordine stricte să nu-l omoare pe Marele Maestru, dar nici nu intenţiona să-l îngrijească, rudele unui alt templier interogat, Geoffrey de Charney, au fost chemate să ridice corpurile celor doi. Familia de Charney ar fi păstrat giulgiul în casă vreme de 50 de ani, iar în 1357 l-ar fi donat, fără explicaţii, unei biserici din Lirey, Franţa. De altfel, prima contestare că ar fi vorba de pînza ce-a înfăşurat trupul  lui Iisus a apărut în 1389, din partea Episcopului de Troyes, Clement al VII-lea; autoritatea pontificală de la Avignon i-ar fi impus însă tăcerea, autorizînd expunerea Giulgiului.

Dumitru MANOLACHE

Din istoria Giulgiului de la Torino

Giulgiul, care acum se păstrează în Domul din Torino, a scăpat în chip minunat de două incendii, la interval de 465 de ani. Astfel, în 1532, un foc i-a lăsat cîteva pete, iar la cel de-al doilea incendiu, un pompier a scos Giulgiul din cutia de metal care se încinsese, spărgînd sticla incasabilă şi salvîndu-l de la o iminentă distrugere.

Prima fotografie a Giulgiului datează din 1898, cînd Secondo Pia, un avocat din Asti, a pus două plăci pentru expunere, iar după developare au început să se contureze liniile corpului şi feţei. Umbrele enigmatice imprimate pe pînză, în întunecimea sepulcrului, se metamorfozează într-o imagine omenească. În memorialul său, Pia relatează în detaliu cum s-au desfăşurat şedinţele foto şi tehnicile utilizate. Despre momentul analizării clişeelor, el a scris: “Figura era reală, era Domnul nostru, iar eu Îl vedeam primul după 19 secole!”.

* Dumitru Manolache, “Giulgiul din Torino: o provocare perpetuă”, în Puncte cardinale, anul XV, nr. 3/171, martie 2005, p. 8 (rubrica “Pietre de poticnire”).

Autorul articolului

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – “Cine se teme de naţionalism?” (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (III) – “Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (IV) – “Fiziologia trepăduşului” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (V) – “«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (VI) – “Necesara despărţire a apelor” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VII) – “Distincţii necesare” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – “Spiritul viu al dreptei” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (IX) – “Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (X) – “Necesitatea unei viziuni de dreapta...” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (XI) – “Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XII) – “Confruntarea dintre Memorie şi Uitare” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – “Martin Luther şi evreii...” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – “Dreptatea d-lui Pleşu” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XV) – “Pe marginea unei decepţii” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – “Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – “Viaţa – proprietate de stat” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – “Sensul unităţii creştine” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – “Căderea Cuvîntului în cazuri” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XX) – “O reacţie a d-lui Patapievici” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – “San Juan de la Cruz: Romances” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – “Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – “Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – “Iarba verde de acasă…” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – “Doar o vorbă să-ţi mai spun…” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – “«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – “Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – “Între zoón politikón şi homo religiosus” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – “Apocalipsa şi ştiinţa” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – “Stafia comunismului la Paris”   (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – “«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – “Falimentul speranţei” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – “Masoneria şi organizaţiile internaţionale” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – “Ispita «iubirii»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – “Apostrof-area ca asasinat moral” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – “Fabulă cu trandafir” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – “Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – “Aspecte ale dialogului religie-cultură…”

 (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – “Puncte cardinale 100”: “La aniversară”, “Măcel de Buna Vestire”, “Marginalii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – “Cronica unei gafe editoriale” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XL) – “Epica Holocaustului…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – “Lecţia americană” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – “Demonizarea Americii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – “«Dictatura bunului simţ»…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – “În sfîrşit, Acasă…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – “Anul Eminescu”, “Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – “Cine eşti dumneata, domnule Neştian?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – “Demitizarea” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – “Maxime Egger: Cum am devenit ortodox” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – “Marea iertare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (L) – “Maica Mihaela” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LI) – “Un luceafăr pe columna cezarilor” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – “Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – “Supără realitatea sau formularea ei?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LV) – “Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – “Odihna de Eminescu” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – “Mesianismul Dreptei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – “Misiunea românilor în istorie” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – “Obligaţiile unei conştiinţe morale” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LX) – “Naţionalismul şi România de azi”, “Menirea generaţiei noastre” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – “Lichidarea unei legende” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – “Pentru o Europă unită a naţiunilor” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – “Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – “Despre a fi altfel” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – “Pentru un naţionalism european” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – “Caracterul naţional al Ortodoxiei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – “Un evreu renegat avertizează America” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – “In memoriam: Horia Bernea”, “Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – “Europa lui Hristos” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – “Ziua judecăţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – “Interviu cu istoricul Neagu Djuvara” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – “Elitele şi partidele politice” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – “Revolta «omului recent»” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – “Naţionalism şi democraţie” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – “Perversiunea naţional-comunistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – “Isteria antifascistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – “Moştenirile lui Horia Bernea” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – “Veşti triste din Spania” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – “Mai bine prea tîrziu decît niciodată!” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – “Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – “Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – “Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – “Cultul monştrilor” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – “Nu-i pace sub măslini...” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXV) – “Aceşti evrei visători şi utopiile lor păguboase” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVI) – “De la vulgaritate la perversiune” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVII) – “Dimensiunea cosmică a dorului” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVIII) – “Călătorie în «buricul pămîntului»” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIX) – “Taina fratelui” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XC) – “Conceptul de medicină creştină” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCI) – “Cazul Paulescu văzut cu ochii altora” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCII) – “Political correctness?” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIII) – “Tîlcuirea patristică a Psalmului 50” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIV) – “Un clown pentru Nobel?” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCV) – “Chilia isihastului în lume” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVI) – “Paul Goma «antisemit»?” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVII) – “Catedrala Mîntuirii Neamului...” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVIII) – “Mircea Dinescu între ignoranţă şi abjecţie” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIX) – “August roşu: circ fără pîine” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (C) – “«Insurecţia» de la 23 august văzută prin ochii unui soldat german” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CI) – “Erosul care mişcă lumile” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CII) – “Sfinţita rugăciune” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CIII) – “Păcatul lui Onan” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CIV) – “Dante, Infernul, Cîntul XXXIV” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CV) – “Acatistul Sfinţilor Români din închisori” (2005)