VALENTIN DAN: FILĂ DE MOLITFELNIC

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Molitfă. Bunicului meu

În noapte semnul lui se va trimite. La noapte n-o să fie de visat.

Prin noapte, peste inimi adormite, un pas bătrîn se va purta prin sat.

Nimic de-al locului n-o să îl sîmtă, căci toate-s obosite împrejur

Şi pasul va găsi cărarea strîmtă fără să scoale cîinii-n bătături.

Se va opri abia tîrziu, departe, la marginea pustiului de vieţi,

Acolo unde pietrele nu-s moarte și lemnele stau treze în pereţi,

Acolo unde liniștea-i 'nălţată pe firea tare-a unei lumînări

Ce pîlpîie şi picură-n polată cu preţul răsplătit de aşteptări,

Acolo unde noaptea sîngerează, în casa celui mai bătrîn din sat,

A ultimului drept rămas de pază, a ultimului care n-a uitat.

Supus de timp, i-s oasele cărunte și urma lor se-ntinde palidă,

Și timpu-i este-n urmă cît un munte pe care,-n vîrful lui, bătrînul stă.

La el veni-va, ca de pe coclauri, și numai lui i se va arăta,

Dar, din puterea întîlnirii, aur va curge-n lumînare. Şi în ea

Vor străluci cîntările cîntării, căci, cald, fierbinte, întîlni-se-vor

Un om de lut cu cremenea iertării și tatăl viu cu fiul muritor.

Şarpele casei îşi va da suflarea, iar răsuflarea lui va curge-n rai

Şi-aşa bătrînii-şi vor urma cărarea, purtînd acelaşi chip şi-acelaşi strai.

Şi, ca-ntr-un dor, ca legănați pe braţe, îmbrăţişaţi de umbră, luminoşi,

Bătrînul pe bătrîn o să-l înalţe și moşul se va rezema de moş.

Apoi se vor desface din strînsoare și cel din noapte-i va săpa mormînt,

Lăsînd tăria desluşirii mare să odihnească omul pe pămînt.

Şi vor vedea, cînd fi-va adormirea, cei care-i vor închide ochii-n zori

Bătrînul satului purtînd privirea Bătrînului stăpîn al tuturor.

Valentin DAN