RĂZVAN BUCUROIU 50

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Redactor-şef al Editurii Anastasia (unde i-a apărut şi prima carte, în 1995: un amplu dialog cu regretata Anastasia Popescu, "Mama Sica", despre predarea Religiei în şcoli), redactor al paginii creştine săptămînale apărute în anii '90 în România liberă (şi apoi în Ziua), întemeietor şi director al Editurii România Creştină, coordonator al colecţiei "Alfa şi Omega" a Editurii Nemira, întemeietor şi director al magazinului ilustrat Lumea credinţei (iniţial: Credinţa ilustrată) şi al editurii omonime (dar şi al publicaţiilor anexe: Lumea monahilor, Lumea credinţei pentru copii, Atlasul lumii creştine), director general al Casei Editoriale Ponte (unde i-a apărut, în 2011, volumul de interviuri 21 de chipuri ale mărturisirii), redactor-şef şi apoi director al Departamentului "Viaţa Spirituală" din cadrul TVR, şef de programe la PAX TV, editor-coordonator Religie, istorie, minorităţi şi studiouri teritoriale în cadrul TVR, director al TVR3, membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei Ziariştilor şi Editorilor Creştini (A.Z.E.C.)...

Într-o ţară ideală, a cărei ierarhie publică s-ar întemeia pe bilanţurile pozitive, Răzvan Bucuroiu (n. 22 noiembrie 1963) nu numai că nu ar ieşi ruşinat, dar ar fi mult mai sus şi mult mai în faţă decît va fi vreodată în România imundă a zilelor lui.

Creştin fără habotnicie, om al cetăţii fără patimi şi ambiţii politice, monarhist rătăcit amiabil printre republicani, promotor practic al unei drepte discrete şi organice, mai presus de doctrine şi ideologii, intelectual de o mare mobilitate şi de o fermecătoare urbanitate, Răzvan Bucuroiu acţionează ca un catalizator neobosit al restului nostru de vrednicie. Publicist mereu atent la "viul vieţii" şi cu un simţ al expresiei care, din păcate, nu se mai poartă astăzi, fiu de poet şi de profesoară de limba română, pare predispus genetic la dragostea şi exigenţa faţă de cuvînt. Iar spre Cuvîntul cel dintru început i-a fost dat mai tîrziu (dar suficient de devreme) să-şi afle calea din mersul vieţii, în vecinătăţi precum cea a Părintelui Galeriu sau a maestrului Sorin Dumitrescu (care a însemnat mai mult decît a fost în stare să ducă pînă la capăt).

Dar înainte de toate mi se pare că "lecţia Răzvan Bucuroiu" - căci e, dincolo de ce şi-a propus sau nu, o lecţie pentru cine ştie, poate şi vrea să înveţe, mai ales într-o lume pătimaşă şi "nevricoasă" ca a noastră - constă în faptul de a fi adus pe cîmpul adeseori minat al publicisticii creştine un ton cumpătat şi realist de deschidere dialogală, o provocare perpetuă la seninătate constructivă şi la "cuminecare" seniorială. Poate şi că fiind (pentru păcatele lui?) absolvent de Geografie, Răzvan Bucuroiu are ştiinţa (sau darul) de a privi spre cer fără a pierde pămîntul de sub picioare...

I se poate găsi o singură lene pentru care merită certat (chiar dacă resorturile ei intime ar fi smerenia şi pudoarea): aceea de a nu-şi fi adunat încă, în cîteva volume tematice, textele risipite pe aiurea, din 1990 încoace (editoriale, reportaje, cronici, eseuri). I-aş dori, prieteneşte (aş zice chiar frăţeşte, cu riscul de a deveni patetic), ca deceniul care urmează să fie unul al maximei rodnicii, căci nu mai e de-acum nici destul de tînăr ca să amîne şi nici destul de bătrîn ca să pregete.

Două lucruri parcă nu-mi vine să le cred: că Răzvan Bucuroiu a împlinit 50 de ani şi că, la 50 de ani, poţi fi totuşi atît de proaspăt, pe dinlăuntru şi pe dinafară!

Deschideţi revista Lumea Credinţei, la editorialul oricărui număr, priviţi în ochii de azur celest ai lui Răzvan Bucuroiu şi sigur veţi vedea mai departe!

Răzvan CODRESCU

Mai puteţi citi pe acest blog:

Palma Sfîntului Nicolae

Nici preoţi în şcoli, nici copii în biserici! 

Lumea Credinţei 100  

Răzvan Bucuroiu şi crucea laicatului

CLAUDIU TÂRZIU: RĂZVAN BUCUROIU, OMUL-PUNTE

 

Se spune că numele nu stă degeaba pe om. Nu ştiu dacă e adevărat în general, dar în cazul particular al lui Răzvan Bucuroiu pot să mărturisesc că este. Răzvan Bucuroiu este o bucurie de om. Pînă şi în ceasurile cele mai grele, găseşte resursele interioare să zîmbească, să transmită optimism şi afecţiune. Trăieşte totul, inclusiv ortodoxia, cu o bucurie cuminte, care nu lasă loc încrîncenărilor şi fanatismului, dar nici relativismului.

Bucuria aceasta, care pesemne are temeiuri adînci, cred că a făcut din Răzvan Bucuroiu şi un om-punte... [mai departe citeşte aici]