UN COMENTARIU DESPRE CAZUL GAFENCU
Textul postat mai jos a apărut iniţial în corpul de comentarii al
postării intitulate "Masonii ies la rampă". Mai mulţi cititori ai
blogului mi-au sugerat să-l repostez mai la vedere, considerîndu-l deosebit de
relevant. O fac aici, fără să mai forţez, personal, vreun comentariu la
comentariu. Cerîndu-i îngăduinţa acestei repostări, autorul (care de ani de
zile semnează, în comentariile de pe acest blog, "Bloggoslovul"),
mi-a trimis, pe lîngă acordul său, şi cîteva rînduri de încheiere, care nu
figurau în comentariul iniţial, sau alte mici adaosuri. Am pus eu diacriticele
şi am aliniat textul ortografiei curente a blogului (un lucru pentru care n-am
mai cerut îngăduinţă, dar din pricina căruia nu cred că autorul se va supăra). Dacă
vor exista noi comentarii la acest text, le sugerez eventualilor comentatori se
le facă în subsolul postării de faţă, iar nu al postării anterioare. (R. C.)
E o mare demagogie. De fapt, Mişcarea
Legionară nu este exonerată pentru că a comis crime (altminteri reprobabile,
desigur), deoarece dacă ar fi vorba de oroarea faţă de crime, atunci ar fi
trebuit exonerat la fel şi Partidul Comunist, care a comis infinit mai multe
crime şi abuzuri, dar nu am auzit să fie cineva declarat bandit şi duşman al
umanităţii pentru că a făcut parte din acest partid criminal. Dimpotrivă, foştii
comunişti şi utecişti (utecistul fiind formal faţă de PCR ce era fedecistul,
"frăţiorul de cruce", faţă de ML) colcăie peste tot, inclusiv în
conducerea ţării şi printre evrei. Nu mai vorbesc de lupi bătrâni gen Iliescu,
Năstase, Voiculescu, dar sînt grămezi de lupi tineri, foşti utecişti (=fedecişti, mutatis mutandis),
ca de exemplu Mihai Răzvan Ungureanu, mare iubit şi iubitor de evrei (dacă nu
chiar evreu, cum se zvoneşte). I-a zis vreun institut, evreiesc sau nu, lui
MRU: "Stai, tovarăşe, ieşi din viaţa publică, că ai fost utecist, deci
comunist în devenire, şi eşti responsabil şi tu de crimele făcute de PCR, de
vreme ce ai aderat la el!"? Nu i-a zis şi nu îi va zice nimeni, nici lui,
nici altora, pentru simplul fapt că comunismul a fost, chiar dacă nu cît
sionismul, o afacere în mare măsură evreiască, mai ales la originile lui. (De
ce credeţi că nu i se face PROCESUL, public şi oficial?)
Prin urmare, dacă a fost cineva
criminal comunist sau sionist, sau "tovarăş de drum" al comunismului
ori sionismului, n-are nimeni nici o treabă azi cu el. Dacă a fost însă cineva
criminal legionar (nu cred să mai fie cazuri în viaţă) sau numai "frate de
cruce" ori simpatizant, atunci e imediat pus la stîlpul infamiei.
În realitate, e clar că ML,
asimilată fără nuanţe cu fascismul şi nazismul, are de fapt "vina istorică"
impardonabilă şi imprescriptibilă că a fost ostilă evreilor şi masonilor
(altminteri ei înşişi mai mari criminali decît ea, direct sau indirect).
Întorcîndu-ne la Valeriu Gafencu,
el nu este, în context, o victimă a justiţiei istorice, ci una a purei răzbunări
"iudeo-masonice" (chiar dacă nu vă place cuvîntul). Iar trădătorii
noştri de serviciu, că se numesc Ponta, Tătaru, Hrebenciuc sau Raeţchi, nu sînt
slujitori ai cauzei dreptăţii, cum vor să pară sau chiar se cred, ci simpli
slugoi gretoşi ai intereselor altora, străini de Dumnezeu, de neam şi de ţară,
ca şi maeştrii care i-au iniţiat în lojile masonice şi/sau în partidele
neocriptocomuniste (care îşi spun în fel şi chip: "socialiste", "social-democrate",
"conservatoare", "populare" etc.).
Toţi aceştia nu au nimic sfînt,
iar sfinţenia este ultimul lucru pe care să îl preţuiască sau de care să le
pese. Pentru ei formula "sfîntul închisorilor" (chiar dacă o fi fost
ea rostită prima oară de N. Steinhardt) este o vorbă goală, ba chiar un posibil
cap de acuzare în plus, pentru că în conştiinţa lor decreştinată şi
ideologizată "sfinţenia" se asociază cu "fundamentalismul" şi
"obscurantismul" mistico-religios, despre care educaţia lor ateistă
i-a învăţat că este cel mai mare duşman "reacţionar" al umanismului,
al progresului şi al civilizaţiei, ba chiar un pandant al
"terorismului" şi al tendinţelor "inchizitoriale". Acesta
este paradoxul cel mai ridicol: ei, marii inchizitori ai momentului, îi acuză
pe alţii de spirit inchizitorial, tot aşa cum ei, urmaşii celor mai criminale
ideologii ale modernităţii, îi acuză pe alţii de a fi fost criminali sau
complici la criminalitate!
Niciodată demagogia nu a atins cote
mai înalte şi mai abjecte. Din fericire, oricît ne-ar scîrbi pe noi, pe Valeriu
Gafencu nu-l pot atinge, acolo unde este, iar Dumnezeu pînă la urmă, că vrea
Iuda sau nu, Se preamăreşte în sfinţii Săi.
BLOGGOSLOVUL
Diploma din 10.02.2009, anulată în 21.06.2013
publicat de Răzvan Codrescu @ 13:52
15 comentarii
15 comentarii:
Evreii fac astfel de abuzuri si pe urma se mira de unde vine antisemitismul! Nu ar fi niciun antisemit pe lume daca evreii insisi nu ar face atatea eforturi ca sa starneasca antipatia ne-evreilor.
Cred că s-a creat pînă la urmă un cerc vicios şi că el nu va fi rupt decît atunci cînd - şi dacă - pocăinţa va fi reciprocă.
Culmea e că cei ce-l vor aruncat pe Valeriu Gafencu în neant îşi spijină pledoariile pe condamnările acestuia de către justiţie. Dar justiţia, la acea vreme, era înfăptuită de regimul Antonescu, pe care tot ei îl consideră unul criminal. E de rîsu-plînsu', o logică care (cacofonia se potriveşte contextului) mie îmi scapă.
Sfintii nu au nevoie de diplome. In loc de diploma, eu as pune pe site icoana Sfantului Valeriu Gafencu. Sa vada toti antemergatorii antihristici, ca el este prezent in inimile si in viata noastra si ca nu ni-L pot lua. Catapeteasma noastra este plina de Sfinti, iar noi "banditii" ne rugam doar la Ei si la Bunul Dumnezeu. Doar Lor avem sa le cerem iertarea pacatelor si lumina Duhului Sfant.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Multumiri pentru blog si articole!
@ Cătălin Mareş
Observaţia dvs. este justă şi ar trebui să fie evidentă pentru toată lumea.
Mişelia vindicativă orchestrată împotriva lui Valeriu Gafencu nu are alte raţiuni şi baze decît ura psihotică (de partea evreiască) şi laşitatea slugarnică (de partea "românească").
@ Vasi
După cum vedeţi, icoana nu lipseşte, nici din postarea de faţă, nici din cea de la sfîrşitul lunii mai.
Diploma - de care sigur că sfinţii n-au nevoie - am pus-o doar ca să se vadă cam ce-a avut şi ce-a pierdut Valeriu Gafencu din partea posterităţii lui de acasă.
Problema nu este a lui Gafencu, ci a obrazului nostru naţional.
Sa amintim tuturor cateva adevaruri consemnate istoric si care se afla in afara oricaror speculatii sau subiectivism:
In 1917, din totalul populatiei Rusiei de 136 milioane 7 milioane erau evrei. Cu toate astea participarea acestora din urma la revolutia bolsevica a fost de 50%.
Locul lor in aceasta organizare revolutionara si mai apoi in birocratia sovietica a fost cu precadere in esaloanele superioare si nu cele ale membrilor de rind.
Lenin spunea (el insusi partial evreu, din documentari doar una din bunici ere evreica)"Miscarea revolutionara a fost in mod exceptional dominata de evrei."
Fara indoiala participarea lor a fost covirsitoare in toate miscarile revolutionare care aveau ca scop intronarea comunismului de tip international.
Acest lucru s-a intimplat, printr-o lovitura de stat de aceasta data, executata sub amenintarea armatei sovietice si cu concursul cinic al aliatilor occidentali, si in Romania.
In anii '50 in Romania toti comisarii politici de judet cu exceptia unuia singur, Craciun de la Sibiu, erau evrei. Acesti comisari aveau puteri depline in executarea terorii si distrugerea oricarei rezistente nationaliste, in esenta acesti indivizi puneau in aplicare decapitarea neamului romanesc.
Nedreptatea facuta de curind la Tg-Ocna impotriva unui om-icoana pentru sufletul si neamul romanesc a atins implicit miezul crestin al mesajului-exemplu incredintate noua de acest roman.
Aceasta nedreptate, executata cu aceeasi obraznicie si aroganta ca si in anii '50, are singura menire de a ascunde adevarul, dealtfel singurul, despre purtatorii si executantii celei mai mari catastrofe abatuta asupra romanilor in intreaga lor istorie.
Un alt exemplu al acestei mistificari subtil organizate este si rezultatul raportului Tismaneanu. As vrea sa-l intreb pe domnul Tismaneanu un singur lucru: Cum va inchipuiti, domnule, ca acelasi adevar despre oroare comunista se poate descrie, pe de o parte, in maniera lui Solzhenitsyn in Arhipelagul Gulag sau a lui Paul Goma in Saptamana Rosie si in maniera incilcita si savanta a raportului Tismaneanu?
As vrea sa spun ca incercarea de suprimare a adevarului nu se atinge doar de faptele reprobabile ale evreimii organizate in moduri diverse ci si de fapte ale unor evrei "dezertori" care nu au suportat nedreptatile indreptate asupra poporului roman. Un caz graitor este acela al lui Wilhelm Filderman, unul din liderii comunitatii evreiesti din Romania in tot rastimpul celui de-al doilea razboi mondial. Ma voi rezuma doar la acest exemplu insa cu totii stim ca sint mult mai multe exemple de indivizi onorabili in sinul acesti etnii din rindul asa numitilor evrei paminteni. Fac acest comentariu pentru a demonta orice tentative de acuzatii de anti-Semitism care ar putea viza acest comentariu.
In cazul domnilor Raetchi si/sau Hrebenciuc, lucrurile sint limpezi, misiunea acestora la Tg-Ocna e fara echivoc. As incerca si aici o explicatie a lipsei de scrupule cu care acesti indivizi actioneaza. Asa cum ne spune si Nicolae Paulescu, intr-o binecunosuta lucrare a sa, evreii i-au parte o data pe an (nu spun eu ca toti fac asta dar asta e un obicei vechi) la o slujba numita Kol Nidre. Aceasta slujba are menirea de a-i absolvi de pacatul incalcarii oricarui fel de fagaduiala, juramint sau intelegere, asta cu exceptia celor facute fata de semeni ai lor se intelege. Aduc asta in discutie pentru gasi o explicatie a usurintei cu care isi manifesta un comportament anti-romanesc, cu siguranta culpabil sub juramintul de credinta fata de Romania si fata de Constitutia tarii pe care astfel de indivizi sunt nevoiti sa-l faca, citeodata chiar cu mina pe Sfinta Scriptura, cu ocazia investirilor in diverse dregatorii.
In acest comentariu nu am atins deloc chestiunea "obrazului national" dar asta doar pentru ca merita o atentie speciala.
Doamne Ajuta!
@ Florin
Sînt evrei şi evrei, aşa cum sînt români şi români...
Nu culpabilizarea generică a evreilor este sau poate fi tema noastră (antisemitismul radical este - o ştia bine şi Valeriu Gafencu - una dintre cele mai necreştine atitudini din istorie), ci deconspirarea caracterului abuziv al demersurilor antiromâneşti ale UNOR evrei, ce ne lezează nu numai pe noi, românii, dar fac deservicii grave şi propriei lor etnii, expunînd-o unei antipatii publice şi unor suspiciuni care n-ar fi de dorit.
Intru totul adevarat si drept ceea ce spuneti, cu exact aceasta intentie am si propus comentariul. Cu atit mai mult este bine sa cunoastem exemple ale unei dizidente de buna credinta in rindul evreilor fie ca e vorba de Spinoza care dupa ce a fost exclus din comunitate pentru critici frontale aduse practicilor inapoiate ale castei rabinice si supravietuieste unui incercari de asasinat, fie ca amintim cazul lui Benjamin Freedman si celebra sa prelegere din 1961 in care acuza si demasca acelasi tip de forte care actioneaza din umbra si previne intreaga America cu privire la acest pericol (http://www.veteranstoday.com/2011/09/08/a-jewish-defector-warns-america-benjamin-freedman-speaks-on-zionism-%E2%80%93-part-i/) si putem continua cu multe alte exemple care, cred eu, ne ajuta sa nu cadem in capcana antisemitismului, vulgar prin definitie. Nicaieri in Evanghelii nu vom gasi, probabil, nici o interdictie care ne-ar opri sa fim avizati, cunoscatori ai pericolelor care ameninta sufletul unui om sau fiinta unui neam si sa ne pazim cu fermitate.
@ Florin
Trebuie multă prudenţă, căci muchia e de cuţit...
@ Florin
Încă o dată: nu rechizitoriul iudaismului este preocuparea noastră aici, ci lămurirea punctuală a unei situaţii concrete - cazul Valeriu Gafencu.
Eu sînt sigur că "inabilităţile" Institutului Elie Wiesel îi deranjează şi îi preocupă şi pe mulţi evrei rezonabili.
Blaggoslovul a observat corect duplicitatea şi slugărnicia. Lista cetăţenilor de onoare comunişti şi utecişti ai localităţilor din România este uşor de aflat. Multe liste sunt pe site-urile primăriilor altele pot fi aflate prin cereri către respectivele. N-ar strica să fie centralizate undeva.
Trebuie retrasă cetăţenia de onoare tuturor acelora care au făcut parte dintru partid criminal şi antinaţional, anume PCR. Dar cum în România este o democraţie de faţadă, corectă politic şi bine şmirgheluită prin părţile esenţiale, acest lucru nu se va întâmpla.
- „...instaurarea regimului comunist în România postbelică a coincis cu o serie de violenţe, orori şi experimente criminale care au vizat intimidarea populaţiei civile şi aservirea ei faţă de valorile şi principiile doctrinei marxist-leniniste.”
- „Conform prevederilor art.3 lit. h din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, “constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României… iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea şi integritatea teritorială a României precum şi incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept.”
Sentinţa civilă nr. 32 a Tribunalului Bucureşti din 15.11.2010 completă, din care sunt extrase citatele de mai sus, se găseşte la sfârşitul articolului de pe link:
http://tinyurl.com/kgz5ksl
Departe de mine intentia de a face un rechizitoriu iudaismului.
Sa abordam altfel, stim cu totii, cei interesati desigur, cine a fost Valeriu Gafencu, faptele sale sint cunoscute pentru ambele tabere care se afla in dezbatere.
Sa vedem insa daca e la fel de limpede pentru toata lumea cine este Elie Wiesel.
Exista cercetatori revizionisti, unul celebru e Carlo Matogno, care au mai multe nelamuriri in ce priveste identitatea persoanei (nascuta la Sighet si inchisa la Buchenwald in vara lui 1944) si veridicitatea versiunii evenimentelor pe care aceasta o prezinta publicului.
Elie Wiesel: New Documents by Carlo Matogno
http://revblog.codoh.com/2010/03/elie-wiesel-new-documents/#more-837
Daca aceasta persoana si deci institutia pe care o prezideaza e o frauda...ar fi asta un punct de plecare valid in apararea memoriei lui Gafencu?
Sau orice indoiala, cit de stravezie, asupra acestor persoane trebuie si ea incriminate, orice pornire critica inabusita?
Una din "inabilitatile" Insitutului Elie Wiesel ar putea fi alegerea persoanei de la care si-a luat numele.
Chiar credeti ca nu merita atentie o astfel de investigatie, fie ca se dovedeste a fi adevarata sau nu?
Mie unul mi-e greu sa accept ca anumite chestiuni nu pot fi investigate din punct de vedere istoric deci stiintific, ca lucrurile vor fi inghetate pentru totdeauna intr-o versiune oficiala stabilita ca o dogma in sfidare fata de noi descoperiri, documente, martori dovediti falsi sau orice altceva care apare nou sau este invalidat ca frauda.
Cui foloseste, cui bono? Nu pot sa nu ma intreb.
Trebuie sa stiti ca acest caz cu indoieli nu e singular in lista posibilelor fraude ale istoriei oficiale ce privesc trecutul recent.
Va multumesc pentru ca puneti efort si rabdare intr-un astfel de exercitiu de moderatie!
Florin
elkos@europe.com
Prima parte a studiului lui Matogno merita si ea aceeasi atentie!
Elie Wiesel: “The Most Authoritative Living Witness” of The Shoah? by Carlo Matogno
http://revblog.codoh.com/2010/02/elie-wiesel-the-most-authoritative-living-witness-of-the-shoah/
Un singur consilier de la Tg. Ocna a avut curajul sa ramana de partea lui Gafencu. Oare cine o fi acela? Dar oricine ar fi, cinste lui!
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire