Prof. Univ. Dr. Gheorghe Buzatu, unul dintre cei mai
vrednici cercetători din ultimele decenii ai istoriei noastre interbelice, a
trecut dincolo la amiaza zilei de luni 20 mai 2013. Cardiac cronic, depăşise cu
bine un atac cerebral în 2011, dar boala de inimă l-a răpus în cele din urmă, în
plină activitate profesională. "Această tragedie a venit cînd ne aşteptam
mai puţin. Părerea noastră era că şi-a revenit foarte bine, redevenise activ,
era foarte mobil. Participa la conferinţe, simpozioane... Chiar ieri am fost împreună
la Bîrlad [la Tîrgul de Carte din cadrul Zilelor Culturii Bîrlădene]", a
spus tînărul cercetător Corneliu Ciucanu, colaborator apropiat al său.
Născut la Sihlea-Vrancea, pe 6
iunie 1939, a urmat studii de Filologie şi Istorie la Universitatea "Alexandru
Ioan Cuza" din Iaşi (1956-1961), devenind doctor în Istorie încă din 1971.
De Iaşi şi-a legat cu precădere viaţa şi activitatea profesională: a fost
cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Arheologie "A. D.
Xenopol" şi cercetător ştiinţific principal al Centrului de Istorie şi
Civilizaţie Europeană, ambele ţinînd de Filiala Iaşi a Academiei Române, sub a
cărei egidă a coordonat şi prestigioasa colecţie "Românii în istoria
universală" (peste 140 de volume); a fost senator de Iaşi în legislatura
2000-2004 (ales, neglorios, pe listele Partidului România Mare), răstimp în
care a făcut parte din Comisia pentru politică externă a Senatului şi din
Delegaţia Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei,
iar o vreme a fost chiar vice-preşedinte al Senatului României. În ultima parte
a vieţii, a fost profesor universitar la Craiova şi la Constanţa (unde a
devenit, în urmă, Doctor Honoris Causa al Universităţii "Ovidius").
În 2008, Adunarea Generală a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România îl alesese
membru corespondent.
A scris peste 50 cărţi şi peste
500 de studii şi articole publicate în periodice sau în volume colective, a
îngrijit (singur sau în colaborare) peste 70 de volume de interes ştiinţific,
iar printre titlurile sale cele mai de seamă trebuie menţionate: România şi trusturile petroliere
internaţionale pînă la 1929 (Iaşi, 1981 - Premiul Academiei Române), Din istoria secretă a celui de-al doilea
război mondial (2 vols., Bucureşti, 1988-1995), “Procesul” lui Corneliu Codreanu (mai 1938) (volum editat în
colab. cu Kurt W. Treptow - Iaşi, 1994), Aşa
a început Holocaustul împotriva poporului român (Bucureşti, 1995), Radiografia dreptei româneşti: 1927-1941
(în colab. cu Corneliu Ciucanu şi Cristian Sandache, Bucureşti, 1996 - una
dintre cele mai corecte tratări istoriografice ale problemei), O istorie a petrolului românesc
(Bucureşti, 1998; reed. 2009, tradusă şi în engleză), Istoria românilor în
secolul XX: 1918-1948 (Bucureşti, 1999; reed. 2002), Mareşalul Antonescu la judecata istoriei (coord., Bucureşti,
2002) şi Mareşalul Antonescu în faţa
istoriei (în colab. cu Dana Beldiman şi Eftimie Ardeleanu, Craiova, 2002).
Deşi a trăit vremuri dificile (cu compromisurile ştiute sub vechiul regim) şi pare să fi avut vocaţia
păguboasă a încîrdăşirilor nefericite (Kurt W. Treptow, Corneliu Vadim Tudor, Vlad
Hogea, Victor Roncea etc.), a fost un om fundamental cinstit şi generos, iar
aventura politică peremistă (depăşită în cele din urmă) i-a umbrit nemeritat
prestanţa ştiinţifică şi bunul naţionalism (tot mai rar în tagma
istoriografilor noştri, mai pervers ideologizaţi chiar decît în vremea
comunismului). Nu ştiu în ce măsură s-ar putea spune că a făcut şcoală în
istoriografia românească postcomunistă, dar a avut destui discipoli şi colaboratori
tineri, care-i vor duce mai departe cercetările, cu măcar o parte din duhul
care le-a însufleţit.
Eu unul, mişcat de trista veste,
regret sincer că uneori l-am judecat poate, în vîltoarea conjuncturilor, mai
aspru decît ar fi fost cazul şi că nu l-am mai întîlnit din 2004 sau 2005 (nici
măcar nu-mi mai amintesc exact!), cînd a ţinut morţiş să ne vedem - cu aceeaşi
căldură ca altădată - şi să-mi înmîneze într-un plic contribuţia sa la ediţia
bilingvă a Infernului dantesc (pentru
care solicitasem sprijin prin intermediul Punctelor
cardinale, la care a fost mulţi ani abonat).
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească. (R.
C.)
Recomand necrologul făcut profesorului Gheorghe Buzatu
de fostul său student Mihail Albişteanu: citeşte aici!
5 comentarii:
Odihneasca-se in pace!
În 1939, Sihlea era în judeţul Râmnicu Sărat.
@ Geografu
La rigoare, e bine de ştiut. Dar în 1839?
Dumnezeu sa-l ierte! D
Fara a urmari altceva decat informatia, care au fost compromisurile cu vechiul regim?
E o întrebare foarte tinerească, la care sper că nu va avea nimeni nedelicateţea de a se apuca să răspundă. Să zicem că au fost cele care au fost (şi că nici vorbă să fi fost numai ale sale). În orice caz, în comparaţie cu marile şi multele lichele ale acestei ţări, bietul Gheorghe Buzatu (ca şi un alt recent plecat dintre noi: Florin Constantiniu) a fost aproape un pur.
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire