marți, februarie 12, 2013

INTERMEZZO LIRIC: AB ORIGINE

SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME

(Pictură de Matteo Arfanotti)

I

A fost un vis din altă primăvară,
ce n-o mai fi visat din nou nicicînd,
dar codrii încă-l ştiu pe dinafară
şi apele-l mai murmură în gînd.

Eram aşa de tineri că vecia
părea să-nceapă toată de la noi
şi se-ascundea sub coapsa ta, mlădia,
pămîntu-ntreg de arşiţi şi de ploi.

Se întrupase-atîta frumuseţe
în sfiiciunea primului sărut
de parcă Dumnezeu ca la-nceput
stătea cu lumea-n poale s-o răsfeţe...
Şi-aşa ne-a prins în vraja ei nebună
iubirea-ncît cu moartea se răzbună…


II

Pe-atunci n-aveam nevoie de cuvinte,
cum astăzi n-au cuvintele de noi,
şi-aveam atîtea raiuri înainte
că nu cătam la raiul dinapoi.

Abia-nvăţam a ne striga pe nume
şi-un înger trist de ne-ngîna-n priviri,
pe gînd în jos îl alungam în lume
şi-i înnodam arípele subţiri.

Tăcuţi eram, grăind din mădulare,
şi-n jurul nostru lumea – feerie,
cu roua-n ierburi ca o apă vie
şi pomii grei şi beţi de-atîta floare.
Dar cînd au prins cuvintele să sune,
n-a mai rămas nici urmă de minune…


III

Prea ne-am crezut, cu şarpele la pîndă,
stăpîni şi peste noi, şi peste lume,
şi-am spînzurat de carnea ta plăpîndă
tot visul meu de-a da iubirii nume.

Şi nu vedeam cum ne făcea din stele
atîtea semne cerul pînă hăt
şi cum încet, pe linul limbii mele,
veneau cernite vorbele-ndărăt.

Şi-a fost să fie dintr-o dată toamnă,
şi frunzele să cadă cîte una,
şi goi să stăm în gura nopţii, doamnă,
ţinînd în sus, ca pe o faclă, luna.
Dar vîrcolaci dădeau de-acum tîrcoale
luminii reci a goliciunii tale…

Răzvan CODRESCU

(Andrea Bacigalupa, Adam şi Eva)

3 comentarii:

La 12/2/13 10:09 p.m. , Anonymous Gabriela a spus...

Modificarile sunt mereu inspirate...

 
La 13/2/13 10:35 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Văd că m-aţi prins din nou...

 
La 16/2/13 10:58 p.m. , Anonymous careva a spus...

ce frumos...

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire