Pe 8 noiembrie – de Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail
şi Gavriil şi al tuturor Puterilor Cereşti celor fără de trup – este cinstit şi
Sfîntul Arhanghel Rafail (căruia Biserica Romano-Catolică îi acordă şi o zi de
cinstire aparte, pe 29 septembrie). Deşi nominalizat în Biblie, este mai puţin
familiar credincioşilor decît Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, dar are
atribuţiile lui specifice, consfinţite de Tradiţie, printre care şi pe aceea –
cu atît mai importantă în vremurile de disoluţie a familiei pe care le trăim –
de paznic al cununiilor. E de mult
folos să-l cunoaştem mai bine şi să nu ne lipsim de ajutorul lui ceresc. (R.
C.)
Cunoscut mai ales din
Tobit (carte necanonică, dar „bună de citit” a Vechiului Testament), Sfîntul
Arhanghel Rafail este, în conştiinţa tradiţională a creştinătăţii, vindecătorul celor bolnavi (în
evreieşte, Refa’El înseamnă
“Dumnezeu a vindecat”), ca unul ce l-a scăpat de orbie pe bătrînul Tobit; apoi este
călăuzitorul tainic al celor ce
călătoresc cu treburi şi cu griji, precum Tobie (fiul lui Tobit); dar mai
ales ocrotitorul nunţii şi al
dragostei conjugale (vezi Tobit,
mai ales 6, 18-19: “«Iar cînd va fi să te apropii de ea [de Sara, fiica lui
Raguel], ridicaţi-vă amîndoi, rugaţi-vă la Domnul cerului şi cereţi ca
asupra voastră să vină îndurare şi mîntuire. Nu te teme, căci ea ţi-a fost
rînduită dintotdeauna. Tu eşti cel care o vei scăpa [mîntui], ea va merge
cu tine, iar eu mă pun chezaş că vei avea copii care-ţi vor fi ca nişte fraţi;
nu-ţi face sînge rău!». Cînd Tobie a auzit cuvintele lui Rafail, că ea era sora
[neamul şi perechea] lui, din seminţia casei tatălui său, a iubit-o mult şi
inima i s-a lipit de ea”).
Sara era prigonită
de Asmodeu, demonul vrăjmaş al vieţii conjugale, iar potenţialii ei soţi
muriseră toţi în iatacul ei, înainte de consumarea nunţii. Tobie, fiul lui
Tobit, la sfatul şi cu învăţătura Arhanghelului Rafail, trimis de Dumnezeu să-l
călăuzească incognito, va rupe, prin
puritatea credinţei şi dragostei lui, dar şi prin casta conlucrare a Sarei,
blestemul care apăsa peste casa lui Raguel. Nicăieri în Vechiul Testament nu se
mai vorbeşte în accente atît de pure de puterea dragostei şi de caracterul
tainic al conjugalităţii. Se desprinde de aici ideea unei tainice rînduieli
dumnezeieşti a însoţirii cuplurilor (“căci ea ţi-a fost rînduită ţie
dintotdeauna”), fiecare avîndu-şi principial perechea sa ideală, chiar
dacă, dintr-o pricină subiectivă sau alta, unirea respectivă nu ajunge întotdeauna
să se realizeze. Ideea mîntuirii femeii prin bărbatul ei (“şi tu o vei
scăpa”), chiar în absenţa conceptului mîntuirii creştine, aduce aminte de
învăţătura din Epistolele Sfîntului Apostol Pavel. Împreună-rugăciunea, asociată
cu curăţia inimilor (cf. mai ales Tobit 8, 4-9), anunţă de timpuriu duhul
creştin al conjugalităţii, forţa tainică a “micii biserici de acasă”.
*
Iată şi lămurirea
adusă de teologul ortodox rus Paul Evdokimov: “Călăuzit de Arhanghelul Rafail,
Tobie întîlneşte o tînără care avusese şapte miri, toţi ucişi de Asmodeu
(demonul curviei). Simbolismul e clar: mirii fuseseră stăpîniţi de dracul
curviei şi moartea lor arată caracterul ucigător al acestei patimi. Fata,
dimpotrivă, reprezintă castitatea: «Tu ştii, Doamne, că sînt curată», repeta
în rugăciunile ei, atrăgînd astfel acoperămîntul duhovnicesc al Îngerului.
Tobie «a iubit-o şi sufletul lui s-a lipit de ea foarte». El a luat-o pe Sara
şi îngerul i-a poruncit să afume camera de nuntă: simbol transparent al
curăţiei şi al rugăciunii-ofrandă. Şi «cînd va trebui să te apropii de Sara,
ridicaţi-vă amîndoi şi strigaţi către milostivul Dumnezeu, şi El vă va milui
şi vă va mîntui». Legătura demonică este spulberată de neprihănirea amîndurora,
a lui Tobie şi a Sarei. Asmodeu este învins; concupiscenţa este distrusă pînă
la rădăcină prin ocrotirea cerească: Rafail înseamnă în ebraică leacul lui Dumnezeu. Acest leac nu este
altul decît castitatea, prezentă în
orice iubire adevărată, care s-a aprins de la «focul mistuitor al Celui
Veşnic». Rugăciunea lor e plină de el: Şi
acum, Doamne, nu plăcerea o caut luînd
pe sora mea, ci o fac cu inimă curată. Binevoieşte, deci, a avea milă de ea şi de mine şi a ne duce împreună pînă
la bătrîneţe! Şi a zis şi ea cu el: Amin!”
(Taina iubirii. Sfinţenia unirii conjugale în lumina tradiţiei ortodoxe, trad. rom. Gabriela Moldoveanu, ed.
a II-a revăzută, Asociaţia Filantropică Medicală Creştină “Christiana”,
Bucureşti, 1999, p. 194).
*
În urmă cu vreo zece
ani, constatînd că nu existau în limba română acatiste închinate anume
Sfinţilor Arhangheli Gavriil şi Rafail, ci numai Sfîntului Arhanghel Mihail sau
Sfinţilor Arhangheli în genere, m-am lăsat purtat de năzuinţa de a încerca să
umplu acest gol, cu rugăciunea şi cu condeiul. Am alcătuit mai întîi “Acatistul
Sfîntului Arhanghel Rafail”, cinstit ca ocrotitor al cununiilor, pe care l-am
publicat iniţial în cartea mea Teologia
sexelor şi Taina Nunţii. O introducere ortodoxă în antropologia conjugală
(Ed. Christiana, Bucureşti, 2002), iar Dumnezeu m-a ajutat ca în anul următor
să duc demersul pînă la capăt, alcătuind şi “Acatistul Sfîntului Arhanghel
Gavriil” (apărut iniţial în numărul pe noiembrie 2003 al revistei Puncte cardinale). Ambele acatiste au
fost incluse ulterior în cele două ediţii ale micului volum intitulat Acatistele
Sfinţilor Arhangheli Mihail, Gavriil, Rafail şi al Îngerului Păzitor (Ed. Christiana, 2004 şi
2006) şi în ediţiile a IV-a şi a V-a (din 2004 şi 2006) ale masivului volum de Acatiste
scos de Editura
Christiana şi de Sfînta Mănăstire Nera, cu binecuvîntarea şi predoslovia Î. P.
S. Dr. Laurenţiu Streza (pe atunci Episcop al Caransebeşului, astăzi Mitropolit
al Ardealului). “Acatistul Sfîntului Arhanghel Rafail” a mai apărut şi în cele
trei ediţii ale îndrumarului intitulat“Biserica de acasă”. Rugăciuni şi
rînduieli ortodoxe pentru căsătorie şi binele familiei, tipărit cu
binecuvîntarea aceluiaşi ierarh (Ed. Christiana – 2003, 2004 şi 2006).
După ce anul trecut am
postat pe acest blog, de praznicul Sfinţilor Voievozi, „Acatistul Sfîntului
Arhanghel Gavriil”, acum postez, în ajunul aceluişi praznic, şi „Acatistul
Sfîntului Arhanghel Rafail”.
Răzvan
CODRESCU
ACATISTUL
SFÎNTULUI ARHANGHEL RAFAIL
(La Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi al
tuturor Puterilor Cereşti celor fără de trup, din 8 noiembrie, precum şi la
toată vremea, după trebuinţele celor bolnavi, celor ce călătoresc şi celor ce
poartă – sau se pregătesc să poarte – binecuvîntata “cruce a cununiei”. Acest
acatist fiind alcătuit înainte de apariţia versiunii Sfintei Scripturi
realizate de Î. P. S. Bartolomeu Valeriu Anania, citatele biblice incluse în el
sînt date după ediţia sinodală din 1982 – complinită, pe alocuri, cu cea din
1914.)
După obişnuitul început, se zice:
Condacul 1
Tainice Voievod al îngerescului Sobor, mai marele tămăduitorilor, călăuzitorul celor pribegi şi paznicul cununiilor, Sfinte Arhanghele Rafail, ca unuia ce întru mare cinste te afli în rînduiala cetelor celor de sus, din prea puţinul vredniciei noastre, cu nădăjduitorul glas al credinţei celei dreptmăritoare, cîntare de laudă ţi-aducem ţie, laolaltă zicînd: Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!
Icosul I
Numărîndu-te între cei şapte sfinţi îngeri care poartă rugăciunile lumii dinaintea Celui-Preaînalt, şi voia dumnezeieştii mile plinind-o fără de preget, tu zoreşti, Rafaile, să dai ajutor celor năpăstuiţi. Drept care şi noi, nevrednicii, cunoscînd împuternicirea lucrării tale, ca pe o lumină în noaptea scîrbelor noastre te chemăm, şi glas înălţînd, pe tine te fericim cu o cîntare ca aceasta:
Bucură-te, aproapele luminii celei neînserate;
Bucură-te, purtătorul rugăciunilor la cer;
Bucură-te, braţul dumnezeieştii mile;
Bucură-te, cel de care demonii se tem;
Bucură-te, dezlegătorul legăturilor necurate;
Bucură-te, dreptate care nu mai osteneşti;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!
Condacul 2
Vai nouă, că sîntem lesne cîrtitori şi, în vălmăşagul necazurilor vieţii, în loc să zicem ca şi Iov: “Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvîntat”, noi cu gîndul, cu vorba şi cu fapta ne smintim! De aceea, ferice de cei ce se învrednicesc să urmeze pilda drepţilor, care cu răbdarea se încing şi către cele de sus întorcîndu-se, cu glas de smerenie glăsuiesc: Aliluia!
Icosul 2
Oarecînd, strigând dreptul Tobit, cel cu ochii înceţoşaţi şi cu sufletul adînc întristat: “Doamne, adu-Ţi aminte de mine!”, Dumnezeu te-a trimis pe tine, cerescule vindecător, să-l cercetezi în mîhnirea care-l cuprinsese şi să ridici albeaţa de pe ochii lui. Iar noi astăzi, ca şi Tobit odinioară, nădejdea toată ne-o punem întru Domnul şi pe tine te rugăm: du la El rugăciunile noastre şi adu dar izbăvitor celor ce cu credinţă îţi grăiesc ţie unele ca acestea:
Bucură-te, cel cu bun nume întru cei de sus;
Bucură-te, netrup înţelegător celor trupeşti;
Bucură-te, cuminecarea pămîntului cu cerul;
Bucură-te, cel în leacuri neîntrecut;
Bucură-te, alinătorul rănilor firii;
Bucură-te, care toată lipsa o plineşti;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!
Condacul 3
Cu Avraam ne-ai învăţat, Înalt Preamilostivule Doamne, că mult poate rugăciunea cea stăruitoare a dreptului. Pentru aceasta şi noi, însetînd după dreptate, chiar dacă n-am atins măsura părinţilor din vechime şi pe poteca îngustă a sfinţeniei umblăm cu pas şovăitor, rugămu-ne Ţie ca să ne luminezi şi să ne întăreşti, şi vrednici să ne faci a cînta fără de osîndă: Aliluia!
Icosul 3
Bunul Tobit, cel ce dreptatea Domnului o păzea peste toate smintelile lui Israel şi morţii cei la răspîntii lepădaţi după rînduială îi îngropa, înfruntînd ameninţarea păgînei stăpîniri, s-a pomenit precum Iov încercat; ci zbătîndu-se el în orbie, ba fiind luat în rîs şi de Ana, femeia lui, n-a lipsit a se ruga cu umilă stăruinţă. Drept care Domnul, auzind rugăciunea lui cea binecredincioasă, Arhanghel izbăvitor i-a trimis, tăinuit în chip omenesc, căruia şi noi se cuvine, cu un glas şi cu o inimă a-i cînta:
Bucură-te, cel de mai dinainte de stele;
Bucură-te, stăruitorule întru bunătatea dintîi;
Bucură-te, înveşmîntatule în multă strălucire;
Bucură-te, floarea dumnezeiescului alai;
Bucură-te, scară a sfinţeniei rugătoare;
Bucură-te, punte între pămînt şi cer;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!
Condacul 4
“Credinţa este chezăşia celor nădăjduite, vădirea celor nevăzute”, după cum Apostolul ne învaţă. Şi de vom avea credinţă cît un bob de muştar, zice Domnul, munţii îi vom muta din loc şi copaci vom sădi în mare. Ci noi, rîvnitori cu duhul întru credinţă, dar slabi din pricina cărnii, cu tatăl demonizatului să zicem: “Cred, Doamne; ajută necredinţei mele”, iar Celui de trei ori Sfînt cu îngerii să-I cîntăm: Aliluia!
Icosul 4
Văzînd bătrînul Tobit, cel tare în credinţă, cîtă milă a făcut Dumnezeu cu el şi cu toată casa lui, s-a bucurat cu bucurie mare şi n-a întîrziat să aducă Domnului cîntare de laudă, zicînd: “Binecuvîntat este Dumnezeu cel veşnic viu şi binecuvîntată este Împărăţia Lui… Bucură-Te şi Te veseleşte de fiii celor drepţi, căci aceia se vor aduna şi vor binecuvînta pe Domnul drepţilor”. Dimpreună cu care şi noi să ne învrednicim a ne face Domnului slavoslovitori, iar solului Său, cel cu blîndeţe tămăduitor şi îndreptător a toată strîmbătatea, neîntîrziat să-i grăim unele ca acestea:
Bucură-te, călcătorule peste luceferi;
Bucură-te, vîlvătaie a rugului celui nemistuit;
Bucură-te, sol purtător de dreptate;
Bucură-te, izvod al smereniei lucrătoare;
Bucură-te, prin care firea se primeneşte;
Bucură-te, prin care soroacele se vor vădi;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!
Condacul 5
Ca pe nişte fii risipitori ne ispitesc cărările lumii şi dulceţile ei cele deşarte, iar de mulţimea curselor şi rătăcirilor n-avem îndestulă putere şi pricepere de unii singuri să ne ferim, fiind noi de păcate slăbănogiţi. Ci iată că Dumnezeu Cel în Treime închinat, Cârmuitorul întregii făpturi, călăuze îngereşti fără de preget ne-a rînduit nouă, celor ce nu prididim a striga: Aliluia!
Icosul 5
Pornind la drum Tobie, cel necopt de ani, ca să facă voia părintelui său după trup şi să aducă înapoi argintul văzut al lumeştilor osteneli, Dumnezeu iarăşi te-a trimis pe tine, călăuzitorule întru dreptate, ca să-i stai lui alături în toată nevoia şi să-l înveţi pe el să descopere şi să preţuiască aurul cel nevăzut al darurilor dumnezeieşti, faţă cu care pălesc toate bogăţiile lumii. Deci şi noi, nedesăvîrşiţi ca şi Tobie, dar străduindu-ne asemenea lui întru curăţia inimii, călăuză luminătoare rugămu-ne să te avem şi vrednici să fim a cînta cu rost de bucurie:
Bucură-te, vistiernicul duhovniceştilor comori;
Bucură-te, pecetea îndurărilor de sus;
Bucură-te, ocrotitorul bătrîneţelor celor neputincioase;
Bucură-te, îndrumătorul tinereţelor celor neştiutoare;
Bucură-te, întru care cărările se adună;
Bucură-te, întru care zările se smeresc;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!
Condacul 1
Tainice Voievod al îngerescului Sobor, mai marele tămăduitorilor, călăuzitorul celor pribegi şi paznicul cununiilor, Sfinte Arhanghele Rafail, ca unuia ce întru mare cinste te afli în rînduiala cetelor celor de sus, din prea puţinul vredniciei noastre, cu nădăjduitorul glas al credinţei celei dreptmăritoare, cîntare de laudă ţi-aducem ţie, laolaltă zicînd: Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!
Icosul I
Numărîndu-te între cei şapte sfinţi îngeri care poartă rugăciunile lumii dinaintea Celui-Preaînalt, şi voia dumnezeieştii mile plinind-o fără de preget, tu zoreşti, Rafaile, să dai ajutor celor năpăstuiţi. Drept care şi noi, nevrednicii, cunoscînd împuternicirea lucrării tale, ca pe o lumină în noaptea scîrbelor noastre te chemăm, şi glas înălţînd, pe tine te fericim cu o cîntare ca aceasta:
Bucură-te, aproapele luminii celei neînserate;
Bucură-te, purtătorul rugăciunilor la cer;
Bucură-te, braţul dumnezeieştii mile;
Bucură-te, cel de care demonii se tem;
Bucură-te, dezlegătorul legăturilor necurate;
Bucură-te, dreptate care nu mai osteneşti;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!
Condacul 2
Vai nouă, că sîntem lesne cîrtitori şi, în vălmăşagul necazurilor vieţii, în loc să zicem ca şi Iov: “Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvîntat”, noi cu gîndul, cu vorba şi cu fapta ne smintim! De aceea, ferice de cei ce se învrednicesc să urmeze pilda drepţilor, care cu răbdarea se încing şi către cele de sus întorcîndu-se, cu glas de smerenie glăsuiesc: Aliluia!
Icosul 2
Oarecînd, strigând dreptul Tobit, cel cu ochii înceţoşaţi şi cu sufletul adînc întristat: “Doamne, adu-Ţi aminte de mine!”, Dumnezeu te-a trimis pe tine, cerescule vindecător, să-l cercetezi în mîhnirea care-l cuprinsese şi să ridici albeaţa de pe ochii lui. Iar noi astăzi, ca şi Tobit odinioară, nădejdea toată ne-o punem întru Domnul şi pe tine te rugăm: du la El rugăciunile noastre şi adu dar izbăvitor celor ce cu credinţă îţi grăiesc ţie unele ca acestea:
Bucură-te, cel cu bun nume întru cei de sus;
Bucură-te, netrup înţelegător celor trupeşti;
Bucură-te, cuminecarea pămîntului cu cerul;
Bucură-te, cel în leacuri neîntrecut;
Bucură-te, alinătorul rănilor firii;
Bucură-te, care toată lipsa o plineşti;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!
Condacul 3
Cu Avraam ne-ai învăţat, Înalt Preamilostivule Doamne, că mult poate rugăciunea cea stăruitoare a dreptului. Pentru aceasta şi noi, însetînd după dreptate, chiar dacă n-am atins măsura părinţilor din vechime şi pe poteca îngustă a sfinţeniei umblăm cu pas şovăitor, rugămu-ne Ţie ca să ne luminezi şi să ne întăreşti, şi vrednici să ne faci a cînta fără de osîndă: Aliluia!
Icosul 3
Bunul Tobit, cel ce dreptatea Domnului o păzea peste toate smintelile lui Israel şi morţii cei la răspîntii lepădaţi după rînduială îi îngropa, înfruntînd ameninţarea păgînei stăpîniri, s-a pomenit precum Iov încercat; ci zbătîndu-se el în orbie, ba fiind luat în rîs şi de Ana, femeia lui, n-a lipsit a se ruga cu umilă stăruinţă. Drept care Domnul, auzind rugăciunea lui cea binecredincioasă, Arhanghel izbăvitor i-a trimis, tăinuit în chip omenesc, căruia şi noi se cuvine, cu un glas şi cu o inimă a-i cînta:
Bucură-te, cel de mai dinainte de stele;
Bucură-te, stăruitorule întru bunătatea dintîi;
Bucură-te, înveşmîntatule în multă strălucire;
Bucură-te, floarea dumnezeiescului alai;
Bucură-te, scară a sfinţeniei rugătoare;
Bucură-te, punte între pămînt şi cer;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!
Condacul 4
“Credinţa este chezăşia celor nădăjduite, vădirea celor nevăzute”, după cum Apostolul ne învaţă. Şi de vom avea credinţă cît un bob de muştar, zice Domnul, munţii îi vom muta din loc şi copaci vom sădi în mare. Ci noi, rîvnitori cu duhul întru credinţă, dar slabi din pricina cărnii, cu tatăl demonizatului să zicem: “Cred, Doamne; ajută necredinţei mele”, iar Celui de trei ori Sfînt cu îngerii să-I cîntăm: Aliluia!
Icosul 4
Văzînd bătrînul Tobit, cel tare în credinţă, cîtă milă a făcut Dumnezeu cu el şi cu toată casa lui, s-a bucurat cu bucurie mare şi n-a întîrziat să aducă Domnului cîntare de laudă, zicînd: “Binecuvîntat este Dumnezeu cel veşnic viu şi binecuvîntată este Împărăţia Lui… Bucură-Te şi Te veseleşte de fiii celor drepţi, căci aceia se vor aduna şi vor binecuvînta pe Domnul drepţilor”. Dimpreună cu care şi noi să ne învrednicim a ne face Domnului slavoslovitori, iar solului Său, cel cu blîndeţe tămăduitor şi îndreptător a toată strîmbătatea, neîntîrziat să-i grăim unele ca acestea:
Bucură-te, călcătorule peste luceferi;
Bucură-te, vîlvătaie a rugului celui nemistuit;
Bucură-te, sol purtător de dreptate;
Bucură-te, izvod al smereniei lucrătoare;
Bucură-te, prin care firea se primeneşte;
Bucură-te, prin care soroacele se vor vădi;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!
Condacul 5
Ca pe nişte fii risipitori ne ispitesc cărările lumii şi dulceţile ei cele deşarte, iar de mulţimea curselor şi rătăcirilor n-avem îndestulă putere şi pricepere de unii singuri să ne ferim, fiind noi de păcate slăbănogiţi. Ci iată că Dumnezeu Cel în Treime închinat, Cârmuitorul întregii făpturi, călăuze îngereşti fără de preget ne-a rînduit nouă, celor ce nu prididim a striga: Aliluia!
Icosul 5
Pornind la drum Tobie, cel necopt de ani, ca să facă voia părintelui său după trup şi să aducă înapoi argintul văzut al lumeştilor osteneli, Dumnezeu iarăşi te-a trimis pe tine, călăuzitorule întru dreptate, ca să-i stai lui alături în toată nevoia şi să-l înveţi pe el să descopere şi să preţuiască aurul cel nevăzut al darurilor dumnezeieşti, faţă cu care pălesc toate bogăţiile lumii. Deci şi noi, nedesăvîrşiţi ca şi Tobie, dar străduindu-ne asemenea lui întru curăţia inimii, călăuză luminătoare rugămu-ne să te avem şi vrednici să fim a cînta cu rost de bucurie:
Bucură-te, vistiernicul duhovniceştilor comori;
Bucură-te, pecetea îndurărilor de sus;
Bucură-te, ocrotitorul bătrîneţelor celor neputincioase;
Bucură-te, îndrumătorul tinereţelor celor neştiutoare;
Bucură-te, întru care cărările se adună;
Bucură-te, întru care zările se smeresc;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!
Condacul 6
Ferice de cel ce îndrăzneşte întru Domnul, piatra cea din capul unghiului, de care toată teama izbindu-se se surpă, precum şi porţile iadului s-au surpat cîndva! Urmînd dară Biruitorului lumii, datu-ni-s-a ca lumea să o biruim şi noi în numele Lui şi, dezlegaţi de toate legăturile vrăjmaşului, ca de nişte funii ale fricii celei puţin credincioase, întru slobozia duhului să putem striga: Aliluia!
Icosul 6
Îngerul Domnului către Tobie a grăit, arătîndu-i-o pe Sara cea nefericită: “Nu te teme, căci ea este menită din veac pentru tine şi tu o vei mîntui!”. O, taină a dragostei de sus pogorîtoare! O, taină a nunţii de Dumnezeu pecetluită! O, taină a proniei dumnezeieşti care toată mintea o covîrşeşte! Cum să întîrziem noi a cădea dinaintea solului ceresc, ce o aşa de mare încredinţare ne aduce nouă despre rînduiala şi grija Întreitei Iubiri, şi cum nu am da glas credincioşiei noastre, cu aleasă simţire cîntînd:
Bucură-te, solul Sfatului celui de Taină;
Bucură-te, straja Răsăritului de Sus;
Bucură-te, urgisitorul duhurilor necurate;
Bucură-te, starostele blagoslovitelor nuntiri;
Bucură-te, cel pururea gata de slujire;
Bucură-te, prin care casele se temeluiesc;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!
Condacul 7
Bine au nădăjduit cei din vechime, încredinţîndu-se Dumnezeului oştirilor, pe urmele părintelui Avraam, căruia credinţa “i s-a socotit lui ca dreptate”; dară noi, cei îndreptaţi şi răscumpăraţi prin sîngele lui Hristos, părtaşi la tot harul şi la tot adevărul, cum oare am fi şovăitori în nădejdea noastră?! Şi cum n-am striga cu glas mare, laudă aducînd Dumnezeului celui viu şi cu îngerii întrecîndu-ne a cînta: Aliluia!
Icosul 7
A zis Tobie către Sara, în iatacul nunţii lor, unde cu nădejde curată a intrat, deşi acolo moartea de şapte ori biruise: “Scoală, soră, să ne rugăm ca să ne miluiască Domnul!”. Şi rugîndu-se a mărturisit: “Şi acum, Doamne, nu plăcerea o caut, luînd pe sora mea, ci o fac cu inimă curată. Binevoieşte deci a avea milă de ea şi de mine şi a ne duce împreună pînă la bătrîneţe”. O, mult poate rugăciunea celui drept şi nădejdea celui curat cu inima! Ca şi pe Tobie cel de demult, călăuzeşte-ne şi povăţuieşte-ne, cerescule Voievod, în duhul dreptăţii şi al curăţiei, şi pe noi, cei ce-ţi cîntăm ţie cu bună încredinţare:
Bucură-te, temelie nicicînd clătinată;
Bucură-te, părtaşul celor nestricăcioase;
Bucură-te, de diavoli înlănţuitorule;
Bucură-te, călăuza celor înstrăinaţi;
Bucură-te, apusul a toată durerea;
Bucură-te, foc topitor de blesteme;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!
Condacul 8
Dintru început Domnul Dumnezeu bărbat şi femeie ne-a zidit, ca să nu fie omul singur şi să se înmulţească sămînţa chemării lui, umplînd toată faţa pămîntului. Mare este taina aceasta, ca doi unul să se facă după suflet şi după trup, iar doimea cea în unime, firea plinind-o, mulţime să rodească, pentru ca într-un glas toată suflarea spre izvorul cel neîmpuţinat al bunătăţilor să strige: Aliluia!
Icosul 8
Auzind rugăciunea bietei Sara, cea pe nedrept batjocorită de slujnica tatălui ei, pentru că Asmodeu, vrăjmaşul nunţii, de şapte bărbaţi o văduvise pînă să-i cunoască, Dumnezeu la ea te-a trimis pe tine, paznicul cununiilor, să pui capăt deznădejdii ei şi binecuvîntată însoţire să-i aduci. Iar noi astăzi, ca şi ea milelor de sus încredinţîndu-ne, te rugăm pe tine să alungi şi să legi în pustie tot duhul cel necurat, ca noi fără tulburare să-ţi grăim ţie unele ca acestea:
Bucură-te, întîistătător al cetelor dreptăţii;
Bucură-te, de care tremură toţi îngerii întunericului;
Bucură-te, vătaful tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, liman al nunţii neîntinate;
Bucură-te, prin care rănile se lecuiesc;
Bucură-te, căruia toată suflarea se încrede;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!
Condacul 9
Cel ce a dat, laolaltă cu pedeapsa cuvenită neascultării părinţilor noştri dintîi, vestea cea bună a izbăvirii viitoare, zicînd către şarpele cel de demult că duşmănie va pune între seminţia lui şi seminţia femeii, şi că din femeie se va naşte Mîntuitor neamului omenesc, Acela, la rugăciunea Sarei celei greu încercate, biruitor de şarpe în ajutor i-a trimis. Iată de ce şi noi, auzind aceasta, Părintelui îndurărilor nu ostenim a-I striga: Aliluia!
Icosul 9
Precum odinioară Sara, soţia lui Avraam, la vremea bătrîneţelor ei, s-a făcut din stearpă roditoare, prin mila Celui-Preaînalt, tot aşa şi Sara, fiica lui Raguel, cea de Asmodeu, duhul cel rău, amarnic urgisită, a căpătat, pentru răbdarea şi rugăciunile ei înfocate, fericită dezlegare de la Dumnezeul milelor, prin minunata mijlocire a celui căruia, ca unui Sfînt Voievod închinîndu-ne noi, păcătoşii, iarăşi şi iarăşi, cu glas mare îi cîntăm:
Bucură-te, cel cu Mihail şi cu Gavriil lăudat;
Bucură-te, pîrga îngereştii frumuseţi;
Bucură-te, biciuitorul puterilor iadului;
Bucură-te, sfîrşitul a toată bîntuirea;
Bucură-te, desăvîrşita cerului tămadă;
Bucură-te, crainicul rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!
Condacul 10
Iubirea se trece prin foc, dar rămîne nemistuită; în trup se pogoară, dar în înalt veşniceşte; pe cruce se spînzură, dar stă morţii biruitoare. Iar noi chipul lui Dumnezeu în cugetul inimii purtîndu-l, asemănarea cu El în iubire ne-o lucrăm. De aceea, Celui ce este Iubire şi după Care toate se cer, ne cerem şi noi, în suflet şi-n trup deopotrivă, cu îngerii şi cu sfinţii duhovniceşte cîntînd: Aliluia!
Icosul 10
Neprihănita Sara, cea menită din veac bunului Tobie, al cărui suflet s-a lipit de ea ca de o taină lui întregitoare, prin multe vămi a fost trecută, pînă s-a lămurit precum aurul şi întru iubire a izbîndit. Aşa şi noi, îmbrăcîndu-ne în iubire ca într-o haină de mireasă şi încrezîndu-ne Mirelui ceresc, să stăm tari împotriva urzelilor diavolului, şi paznic de sus cerînd cămării noastre de nuntă, la îngerescul sfat al aceluia să ne plecăm urechea sufletului, cu feciorelnică smerenie, şi ca unui crainic al veşniciei să-i cîntăm:
Bucură-te, sfeşnic al luminii celei line;
Bucură-te, netrupescule de trupuri tămăduitor;
Bucură-te, cel încins în zalele iubirii;
Bucură-te, binecuvîntarea cămărilor de nuntă;
Bucură-te, făgăduinţă în veci mîngîietoare;
Bucură-te, întru care darurile prisosesc;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!
Condacul 11
Mila Domnului şi Dumnezeului nostru nu cunoaşte margini, iubirea Lui peste toţi şi peste toate ca un cort se întinde, iar căile cele ascunse ale lucrării Lui – ce minte poate în de tot să le cuprindă? De cine ne vom teme, dară, cînd cu noi este Dumnezeu? Ascultaţi, neamuri, şi preamăriţi-L pe El, cu fără-de-numărul oştirilor celor de sus în toată vremea cîntînd: Aliluia!
Icosul 11
Puterea şi mila lui Dumnezeu mărturisindu-le, trimisule fără de trup care în trup te-ai arătat, odinioară, ca un de mai înainte crainic al lui Hristos, le-ai vestit celor căzuţi cu faţa la pămînt şi cuprinşi de o sfîntă înfricoşare: “Nu vă temeţi! Pace veţi avea! Binecuvîntaţi-L voi şi preaslăviţi-L pe Dumnezeu în veac!”. Iar noi ca şi aceia, căzînd cu faţa la pămînt şi aducînd mulţămită şi slavă Celui ce îngerii Şi-i trimite din înalt, te fericim pe tine, pildă slujitoare, şi lăuntric străluminaţi, iară şi iară, îţi grăim ţie unele ca acestea:
Bucură-te, lamură a oştirilor întraripate;
Bucură-te, icoana dreptei asemănări;
Bucură-te, vestitorul păcii celei nemincinoase;
Bucură-te, povaţa celor dreptcredincioşi;
Bucură-te, zălog al cucernicei biruinţe;
Bucură-te, vrednicie pururea veghetoare;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!
Condacul 12
Dumnezeu, cu înţelepciunea Lui cea neajunsă, a rînduit în cer oştire slujitoare, miriade de miriade, şi toate cele văzute prin cele nevăzute tainic se păzesc. Cutremură-te, omule, şi măsură îngerească agoniseşte-ţi ţie, că Dumnezeu la desăvîrşirea făpturii te-a chemat, ca înger nefiind, cu îngerii să te întreci, întru smerită ascultare, şi cu ei laolaltă să cînţi: Aliluia!
Icosul 12
Sfîntul Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu, în minunata şi înfricoşata vedenie a celor de pe urmă, la ruperea celei de-a şaptea peceţi, văzut-a pe cei şapte îngeri care stau dinaintea lui Dumnezeu şi care au să sufle în trîmbiţele Dreptăţii, aducînd plinirea celor ce trebuie să fie. Deci şi noi, înfricoşându-ne pînă mai este vreme şi pocăindu-ne de păcatele noastre cele cu voie şi cele fără de voie, celui desăvîrşit întru slujire, glas înălţînd, să-i cîntăm cu bună nădejde:
Bucură-te, care stai dinaintea Tronului Slavei;
Bucură-te, trîmbiţaşul milostivei Dreptăţi;
Bucură-te, alesul soroacelor dumnezeieşti;
Bucură-te, taină a zidirii celei nevăzute;
Bucură-te, celor văzute grabnic sprijinitor;
Bucură-te în soborul celor asemenea ţie,
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!
Condacul 13
O, Arhanghel cu întreit dar, care rănile ni le vindeci, care paşii ni-i îndrepţi, care cununiile ni le păzeşti, cercetează-ne la vremea nevoilor noastre, ca pe Tobit cel tare în credinţă tămăduindu-ne, ca pe Tobie cel cu bună nădejde călăuzindu-ne, ca pe Sara cea castă în iubire dezlegîndu-ne, şi cere pentru noi de la Mîntuitorul Hristos iertarea păcatelor noastre şi cetăţenia Ierusalimului ceresc, unde laolaltă cu îngerii şi cu sfinţii să ne învrednicim a cînta: Aliluia!
Condacul acesta se repetă de trei ori, după care se zic iarăşi Icosul 1 (“Numărîndu-te între cei şapte sfinţi îngeri…”) şi Condacul 1 (“Tainice Voievod al îngerescului Sobor…”), apoi rugăciunile:
Rugăciune către Sfîntul Arhanghel Rafail
Cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cu Soborul cel îngeresc şi cu ceata dreptmăritoare a Sfinţilor, auzind glasurile noastre îndelung rugătoare, înduplecă-te spre noi, Rafaile, Sfînt şi Înaripat Voievod, şi cercetîndu-ne îndeaproape, cu mulţimea harurilor anume încredinţate ţie, nu ne lipsi pe noi, nevrednicii, de puternicul tău ajutor, întru care cutezăm a nădăjdui; şi purtînd lamura rugăciunilor noastre dinaintea lui Hristos, Domnul vieţii şi al învierii, mijloceşte pentru noi, ca mila Lui asupra-ne să se pogoare în tot ceasul, plinind trebuinţele noastre sufleteşti şi trupeşti după voia înţelepciunii Lui, iar nu după cugetul nostru cel întinat.
Fie ca tot sufletul creştinesc aflat în boală sau în neputinţă, tulburat în casa sau în patul lui, călător pe uscat, pe apă sau prin văzduh, fiecare după nevoia pe care o poartă, să capete, prin îngereasca ta mijlocire, îndreptarea şi ocrotirea Domnului Dumnezeu, în ceasul de faţă şi în toată vremea vieţii lui, precum şi răspuns bun la înfricoşata Judecată, cînd şi tu de faţă vei fi, cu oştirile cele cereşti.
Nu ne măsura cu asprime, Sfinte Arhanghele Rafail, puţinătatea credinţei şi nedesăvîrşirea cuvintelor, ci plineşte tu, dinaintea Tronului Slavei, cele de lipsă nouă, ca un ales între aleşi şi neamului oamenilor pururea sprijinitor. Şi pe milostivul Dumnezeu roagă-L, cu întreg Soborul Puterilor Cereşti celor fără de trup, ca mai presus de toate să ne dea nouă harul iubirii atotcuminecătoare şi buze vrednice a proslăvi, dimpreună cu corurile cele îngereşti, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfîntul Duh, Treimea cea de-o-fiinţă şi nedespărţită, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Altă rugăciune către Paznicul Cununiilor
Sfinte Arhanghele Rafail, biruitorul lui Asmodeu şi paznicul cununiilor, aripa ta ocrotitoare întinde-o peste mine şi peste casa mea, pune pe fugă răul care-mi dă tîrcoale, iar pe cele bune înlesneşte-mi-le mie, ca unul ce ai putere dinaintea lui Dumnezeu şi iubitoare milă pentru tot sufletul aflat în nevoie.
Cela ce rugăciunile le porţi dinaintea Tronului Slavei, poartă şi rugăciunea aceasta a mea şi mijloceşte pentru mine la Hristos, Domnul îndurărilor, ca să mă scape de necaz, de tulburare, de îndoială, de deznădejde, de toată slăbiciunea şi de toată neputinţa cea dinlăuntru sau cea din afară, să mă unească într-un duh de iubire şi de pace cu toţi cei apropiaţi mie, şi binecuvîntarea Lui să fie peste casa mea, în ceasul acesta şi în toate zilele vieţii mele.
Aşa, Voievoade al Puterilor Cereşti, de veghea ta nu mă lipsi, şi de la mine nu te depărta, şi fii înţelegător nevredniciei mele, călăuzindu-mă spre îndreptare, dimpreună cu toţi ai mei, ca bucurîndu-se inima mea întru de cele de sus, cu îngerii să cînte: Sfînt, Sfînt, Sfînt este Domnul Dumnezeul nostru; pline-s cerul şi pămîntul de mărirea Sa. Amin.
Cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cu Soborul cel îngeresc şi cu ceata dreptmăritoare a Sfinţilor, auzind glasurile noastre îndelung rugătoare, înduplecă-te spre noi, Rafaile, Sfînt şi Înaripat Voievod, şi cercetîndu-ne îndeaproape, cu mulţimea harurilor anume încredinţate ţie, nu ne lipsi pe noi, nevrednicii, de puternicul tău ajutor, întru care cutezăm a nădăjdui; şi purtînd lamura rugăciunilor noastre dinaintea lui Hristos, Domnul vieţii şi al învierii, mijloceşte pentru noi, ca mila Lui asupra-ne să se pogoare în tot ceasul, plinind trebuinţele noastre sufleteşti şi trupeşti după voia înţelepciunii Lui, iar nu după cugetul nostru cel întinat.
Fie ca tot sufletul creştinesc aflat în boală sau în neputinţă, tulburat în casa sau în patul lui, călător pe uscat, pe apă sau prin văzduh, fiecare după nevoia pe care o poartă, să capete, prin îngereasca ta mijlocire, îndreptarea şi ocrotirea Domnului Dumnezeu, în ceasul de faţă şi în toată vremea vieţii lui, precum şi răspuns bun la înfricoşata Judecată, cînd şi tu de faţă vei fi, cu oştirile cele cereşti.
Nu ne măsura cu asprime, Sfinte Arhanghele Rafail, puţinătatea credinţei şi nedesăvîrşirea cuvintelor, ci plineşte tu, dinaintea Tronului Slavei, cele de lipsă nouă, ca un ales între aleşi şi neamului oamenilor pururea sprijinitor. Şi pe milostivul Dumnezeu roagă-L, cu întreg Soborul Puterilor Cereşti celor fără de trup, ca mai presus de toate să ne dea nouă harul iubirii atotcuminecătoare şi buze vrednice a proslăvi, dimpreună cu corurile cele îngereşti, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfîntul Duh, Treimea cea de-o-fiinţă şi nedespărţită, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Altă rugăciune către Paznicul Cununiilor
Sfinte Arhanghele Rafail, biruitorul lui Asmodeu şi paznicul cununiilor, aripa ta ocrotitoare întinde-o peste mine şi peste casa mea, pune pe fugă răul care-mi dă tîrcoale, iar pe cele bune înlesneşte-mi-le mie, ca unul ce ai putere dinaintea lui Dumnezeu şi iubitoare milă pentru tot sufletul aflat în nevoie.
Cela ce rugăciunile le porţi dinaintea Tronului Slavei, poartă şi rugăciunea aceasta a mea şi mijloceşte pentru mine la Hristos, Domnul îndurărilor, ca să mă scape de necaz, de tulburare, de îndoială, de deznădejde, de toată slăbiciunea şi de toată neputinţa cea dinlăuntru sau cea din afară, să mă unească într-un duh de iubire şi de pace cu toţi cei apropiaţi mie, şi binecuvîntarea Lui să fie peste casa mea, în ceasul acesta şi în toate zilele vieţii mele.
Aşa, Voievoade al Puterilor Cereşti, de veghea ta nu mă lipsi, şi de la mine nu te depărta, şi fii înţelegător nevredniciei mele, călăuzindu-mă spre îndreptare, dimpreună cu toţi ai mei, ca bucurîndu-se inima mea întru de cele de sus, cu îngerii să cînte: Sfînt, Sfînt, Sfînt este Domnul Dumnezeul nostru; pline-s cerul şi pămîntul de mărirea Sa. Amin.
Pentru întîia dată au fost adunate în această carte Acatistele
închinate Sfinţilor Arhangheli pomeniţi cu numele lor în Sfintele Scripturi:
Mihail, Gavriil şi Rafail. Acestora li se adaugă Acatistul Sfîntului Înger
Păzitor şi o prezentare pe scurt a lumii îngerilor, după învăţătura
tradiţională a Bisericii răsăritene.
Mai puteţi citi pe acest blog:
@ Iulian
RăspundețiȘtergereAm urmat sugestia de a nu vă posta, dar vă mulţumesc şi vă doresc la rîndul meu un praznic plin de bucurie.
Frumos acatist! Arhanghelii sa ne apere de ingerii intunericului!
RăspundețiȘtergereDe ziua onomastica a lui Mihail Neamtu l-au "cantat" toate posturile de televiziune: ei spun ca e legionar, el se jura ca nu fura, dar e prins cu rata-n gura... Ce parere aveti, domnule Codrescu?
RăspundețiȘtergereNu mai am nici o părere, ci doar sentimentul acut al derizoriului. Constat doar că d-l Neamţu lasă tot mai mult impresia porcului care încearcă să zboare, iar de la trepăduşii de presă am putut afla, perplex, că Radu Gyr ar fi murit în închisoare şi că Eugen Ionescu ar fi fost legionar!
RăspundețiȘtergereMultumesc Sfinte Arhanghele Rafaile ca ai raspuns rugaciunilor mele si ai ajutat un om drag mie sa fie fericit si sa iubesca! Multumesc din suflet! Rugati-va cu incredere si ajutorul nu va intarzia sa apara.
RăspundețiȘtergere