DIN SONETELE
SĂRMANULUI DIONIS
LXVII
Pe vremea mea se
şlefuia cuvîntul
şi nu scria nici unul
dintre noi
“cum îi venea”, nici
nu se da-napoi
de zeci de ori să-şi
tot rescrie cîntul.
Voiam să sune orice
vers perfect
(iar eu de-aceea în
vileag nici unul
n-am dat, rîvnind
neîncetat mai bunul,
căci toate-aveau un
cît de mic defect).
Mă-ntreb şi azi de
este poezie
ce n-are rimă, ritm şi
nici măsură,
că-n artă nu ideia
însăşi fură,
ci cît e trudă-n ea şi
măiestrie.
Cît despre
“simţimînt”, frumosul nu-i
decît prin mahalale
pîrga lui.
LXVIII
Deşi de-un veac n-am mai ieşit pe-afară,
o uşă de-aş afla, m-aş mai gîndi:
la cît e viaţa-n lume de amară,
nu-mi este mie cald şi bine-aci?
Sărman eram pe cînd băteam Copoul,
iar azi stau ca un paşă-n pat şi scriu!
N-am grijă de parale… iar eroul
din cărţi, ieşind, aş mai putea să fiu?
Mă cheamă-n largul lumii vreo iubire?
Mi-e scris pe crucea vremii vreun destin?
Cînd tot ce sînt e gînd şi amintire,
de ce să ies – şi singur, şi străin?
Oricum, atîrn de-un fir aşa subţire
că, dacă plec, mă tem că nu mai vin…
LXIX
Cu mult mai buni au fost atîţia poate,
dar doar pe mine moartea m-a uitat!
Mă-ntreb: blagoslovit sau blestemat
sînt eu de ceru-n care-s scrise toate?
Închis de unde nimeni nu mă scoate,
de vreun folos nu-mi sînt cu-adevărat
nici mie, ce-s de tot însingurat,
nici lumii largi, ce-i doldora de gloate.
De ce trăiesc? Dar şi de ce-aş muri?
Cînd eşti aşa de mult nimicnicie,
totuna le eşti lor, iar ei ţi-s ţie,
şi sfinţi sau păcătoşi, şi morţi sau vii.
Destul e să-ţi ajungi, că-n rest nu are
nici viaţa sens, nici moartea-ncredinţare.
Pentru conformitate,
Răzvan
CODRESCU
Nota bene: Mă opresc aici cu
postarea pe blog a sonetelor lui Dionis. Celelalte (în total, sînt 99
publicabile, o duzină rămînînd de nedescifrat, integral sau în mare parte, din
pricina deteriorării filelor de manuscris, iar alte cîteva fiind neterminate)
se vor regăsi în volumul pe care, cu voia lui Dumnezeu, îl voi edita, cel mai
probabil, în 2013 – cînd se împlinesc şi 160 de ani de la naşterea autorului,
cum am putut stabili chiar pe baza unora dintre sonete (fără a putea preciza data exactă). Continui investigaţiile
în legătură cu data eventualului deces (deşi deocamdată nu se poate vorbi cu
certitudine decît despre o dispariţie fără urmă, nu înainte de împlinirea
vîrstei de o sută de ani, dar nici mult după aceea). (R. C.)
Mai puteţi citi pe acest blog:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu