CU DR. PAVEL CHIRILĂ DESPRE PROIECTUL NERA

SUMARUL BLOGULUI

PROIECTUL NERA:

MEDICINĂ ŞI CREDINŢĂ

La Slatina Nera (jud. Caraş-Severin), în avale de Cheile Nerei şi de Rezervaţia Beuşniţa, pe un plai mirific unde poluarea nu a ajuns (şi sperăm să nici n-ajungă), s-a pus recent temelia primei Clinici de Recuperare Oncologică din România. Iniţiatorul proiectului este prof. univ. dr. Pavel Chirilă, care-şi are obârşiile în zonă şi care, la începutul anilor ‘90 a ctitorit pe acele locuri şi Sfînta Mănăstire Nera, cu hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, astăzi cu o obşte de peste 50 de vieţuitoare. Proiectul ne-a atras atenţia cu atît mai mult cu cît vizitasem nu demult Hospice-ul „Sfînta Irina” de la Voluntari (despre care am şi scris, inclusiv pe acest blog), o altă ctitorie a d-lui dr. Chirilă, pentru îngrijiri acordate bolnavilor de cancer în stadiu avansat. I-am solicitat deci un interviu lămuritor, pentru că mulţi cititori sînt tot mai interesaţi de „lupta cu cancerul” şi de posibila con-lucrare pe acest tărîm între medicină şi credinţă. Interviul a apărut iniţial în revista Lumea credinţei. (R. C.)

Domnule doctor, aţi întemeiat, în ultimii 20 de ani, mai multe asociaţii, fundaţii şi centre medicale, dar, dacă sînt bine informat, şi două mănăstiri de maici: Christiana, în Bucureşti, şi Nera, în Caraş-Severin…

Am încercat să fac ceva pentru Biserică, nu de unul singur, ci cu mulţi parteneri minunaţi, din laicatul ortodox, dar şi din lumea clericală. Nu ştiu cît am reuşit…

Păi ce sînteţi dvs. de profesie: medic sau ctitor?!

Medic, dar pasionat de conceptul de medicină creştină.

Lumea largă vă cunoaşte mai ales ca întemeietor şi preşedinte al Asociaţiei Filantropice Medicale Creştin-Ortodoxe „Christiana”. E vreo legătură între Asociaţia „Christiana” şi Fundaţia „Sfînta Irina”, sub egida căreia aţi iniţiat de curînd ambiţiosul Proiect Nera?

Material nu, dar există, desigur, un duh al „Christianei” care se regăseşte în toate întreprinderile mele ulterioare. Cînd am întemeiat, împreună cu alţii, mireni sau clerici, Asociaţia „Christiana”, la începutul anilor ’90, am vrut să punem din nou în lucrare duhul „vasiliadelor”, în contextul specific şi complex al vremurilor noastre, şi să promovăm, nu numai teoretic, dar şi practic, alternativa medicinii creştine. Oficialităţile au fost foarte nereceptive şi, în loc să ne sprijine, ne-au tot pus beţe în roate. Luxată din toate părţile, „Christiana” s-a încăpăţînat totuşi să subziste şi să funcţioneze, chiar dacă n-a putut rămîne la parametrii iniţiali. La Voluntari, unde locuiesc, am făcut Centrul Medical „Naturalia” şi pe urmă Centrul de Îngrijiri Paleative „Sfînta Irina” (printre primele de acest fel din ţară). Fundaţia „Sfînta Irina” este sora mai tînără a „Christianei”, cu un domeniu de activitate mai clar circumscris, axat pe asistenţa medicală, socială, spirituală acordată bolnavilor de cancer, pe „lupta cu cancerul” în general. O să mă întrebaţi: de ce tocmai cancerul? Păi pentru că este a doua cauză de mortalitate în România şi în toată Europa, lumea largă îl vede ca pe un fel de „boala bolilor”… La cel puţin trei forme de cancer – plămîni, col uterin şi creier – România are incidenţa cea mai mare. Cu toate acestea, la noi, după ce că avem de înfruntat atîţia factori ambientali agresivi, activitatea de prevenţie, depistare şi terapie a acestei cumplite boli este… sumară (ca să nu spun altfel). Sigur, chiar în condiţii optime, medicina poate mai puţin decît poate Dumnezeu, prin sfinţii Lui. Pe Sfîntul Nectarie Taumaturgul, bunăoară, n-o să-l „concureze” niciodată puterile omeneşti ale medicinei, ale ştiinţei în genere. Dar aceasta nu înseamnă că trebuie să lăsăm lucrurile în paragină, în nepăsare, ci mai degrabă să conjugăm, pe cît se poate, calea „de jos” cu calea „de sus”… Acesta şi este „pariul” medicinii creştine.

Întorcîndu-ne la activitatea Fundaţiei „Sfînta Irina”, era firesc ca, după ce am pus pe picioare Centrul de Îngrijiri Paleative, pentru asistenţa bolnavilor în faza avansată, să purcedem şi la punerea pe picioare a unei Clinici de Recuperare Oncologică, pentru bolnavii în faza de debut, cu şanse mari de vindecare, dacă există cadrul şi strategiile adecvate.

Miza e clară şi cît se poate de nobilă. Proiectul trebuie să fie însă foarte costisitor… Îmi iertaţi indiscreţia: aveţi resursele necesare?

Dumnezeu ne-a dat cu ce să pornim şi nu mă îndoiesc că ne va da şi în continuare, ca să putem duce lucrul nostru pînă la capăt (termenul este de 24 de luni). Valoarea totală a Proiectului, ca să vedeţi că nu consider indiscretă întrebarea dvs. şi că nu e nimic de tăinuit, este de peste patru milioane şi jumătate de euro. Am reuşit să atragem fonduri structurale europene, dar acordul de co-finanţare implică obligaţia Fundaţiei de a acoperi din resurse proprii cam un milion şi jumătate de euro, ceea ce nu prea ne este la îndemînă, dar sperăm să putem aduna banii din donaţii. Am şi declanşat o campanie în acest sens: „Sprijiniţi Proiectul Nera!”. Şi ţin să mulţumesc şi pe această cale revistei Lumea Credinţei, atît de binevoitoare în sprijinul mediatic, foarte important în lumea de azi.

Să dea Dumnezeu să fie cu folos. Nu-i vorba însă numai de resursele financiare, ci şi de cele umane. Găsiţi în România personalul adecvat?

Deja am început să-l caut. Şi dacă-l caut bine, credeţi-mă că o să-l şi găsesc! De-a lungul anilor am cunoscut multă lume, „Christiana” a pregătit ea însăşi mult personal specializat, există relaţii interne şi externe… Nu numai în România caut. Există şi profesionişti români remarcabili şi de nădejde, dar care s-au împrăştiat prin lumea largă. Măcar unii dintre ei s-ar întoarce bucuroşi acasă, dacă ar avea o ofertă sigură şi atrăgătoare. Or, noi chiar vrem să facem o clinică de anvergură europeană, pentru clienţi din toată lumea, oricît de exigenţi.

V-aş mai întreba şi altceva: am înţeles de ce cancerul, dar spuneţi-mi şi de ce… Nera?

Sigur, e un întreg context… dar vreau să spun că pentru mine Nera înseamnă în primul rînd ACASĂ. Şi trupeşte, şi duhovniceşte…

Mănăstirea e implicată?

E duhul bun al locului… Dar nu-i numai atît. Există în obşte multe măicuţe cu pregătire medicală, doctoriţe, asistente medicale şi sociale, care au în plus şi competenţa spirituală, esenţială în context. E loc şi sînt condiţii de con-lucrare, în limitele îngăduite, desigur. „Vasiliada” înseamnă tocmai vecinătatea – văzută şi nevăzută – dintre „azil” şi biserică. Deci, din perspectiva Ortodoxiei, nu-i vecinătate mai potrivită pentru o clinică decît aceea a unei mănăstiri. Nera nu va fi o clinică mănăstirească, dar va fi o clinică care va  funcţiona pe principiul: Doctorul tratează, Dumnezeu vindecă.

A consemnat

Răzvan CODRESCU

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Dr. Pavel Chirilă: Vindecarea (texte de dr. Pavel Chirilă şi Răzvan Codrescu)

* Lămuriri principiale despre Proiectul Aiud (cu un interviu dat de Dr. Pavel Chirilă)

* Tot despre legiferarea prostituţiei (Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă: O lege a fărădelegii)

* Principii de martirologie

* Simpozion de martirologie

* În căutarea tinereţii fără bătrîneţe 

* Dr. Pavel Chirilă despre Mitropolitul Bartolomeu Anania

* Prigoana cea dinăuntru (Cazul Părintelui Gheorghe Calciu)

* Încercările drepţilor în Biserica lor