Răzvan Codrescu: poet, traducător şi eseist de orientare tradiţionalistă, promotor al principiilor şi idealurilor dreptei creştine, fără să fi fost membru al vreunui partid politic nici înainte şi nici după 1989, a debutat publicistic în 1985, cu eseul "Don Quijote şi Prinţul Mîşkin" (în revista "Luceafărul", an XXVIII, nr. 39, p. 8), şi editorial în 1997, cu volumul de eseuri "Spiritul dreptei. Între tradiţie şi actualitate" (Editura Anastasia, Bucureşti).
SUMARUL BLOGULUI
publicat de Răzvan Codrescu @ 00:48
9 comentarii
Data naşterii: 07.05.1959. Locul naşterii: Bucureşti. Naţionalitatea: română. Religia: creştin-ortodoxă. Studii: Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere (licenţiat 1983). Activitatea profesională: profesor (1983-1999), publicist şi editor (din 1991 pînă azi). Funcţii actuale: director literar al Editurii Christiana și redactor-şef la "Lumea Credinţei". Cărţi publicate: șapte volume de poezii ("Răsăritenele iubiri. Fals tratat de dezlumire", 2002; "Rug aprins. O sută de sonete şi false sonete", 2008; "Crucile pustiei. Poeme neptice", 2010; "Rost de doină. Cîntece fără stăpîn", 2012; "Sonetele lui Dionis", 2013; ”Erosstihuri”, 2016; "Acatistele Sfinților Arhangheli...”, 2018), un volum de proză („Povești de ocazie...”, 2020), cincisprezece volume de eseuri (de la "Spiritul dreptei", 1997, la "Tentative de dreapta în România postcomunistă", 2019), traduceri din Dante Alighieri ("Infernul", 2006) şi Sf. Ioan al Crucii ("Integrala operei poetice" - în colaborare cu hispanista Anca Crivăţ, 2003). O bibliografie completă a cărţilor publicate se află în arhivele blogului (august 2007), adusă periodic la zi.
Abonați-vă la
Postări [Atom]
9 comentarii:
Ramas bun, domnule diriginte Baditescu!Sunt convinsa ca privirea Dvs. tulburator de blanda ne va veghea de dincolo de nori!Multumesc pentru bagajul de literatura universala pe care il port cu mine, multumesc pentru cei 4 ani de liceu in care am invatat sa iubesc lb franceza si sa inteleg viata, prin prisma sfaturilor Dvs!Multumesc ca sunt azi, la 12 ani de la terminarea liceului -traducator- ca imi duc traiul intr-o tara francofona,ca sotul meu este francez! Ma inclin si va multumesc! Pace sufletului Dvs. iar celor apropiati putere!
Stimate Domnule Codrescu
Dumnezeu sa-l ierte !
N-am stiut de el, dar daca dvs ati vorbit, atunci cu siguranta ca a fost un bun Român !
N-am mai apucat sa va scriu - prea multe de facut - dar asta nu inseamna ca nu va citesc... si am citit multe lucruri interesante lunile astea...
Profit de ocazie sa va urez Craciun Fericit intru Hristos dvs si familiei, sanatate, bucurii, cit mai multe impliniri !
Iulian
Va doresc la rîndul meu un Crăciun fericit.
Este o mare pierdere in primul rand pentru Targoviste. Dumnezeu sa-l ierte.
In primul rand vreau sa va multumesc, va datoram cred, singurele fotografii ... In naucirea
acestei vesti am uitat, apoi parca o parte din mine nu a vrut sa imortalizeze acest moment...
Nu e usor sa vezi, sa revezi apoi, urmele sapate de durerea acestei nemarginite pierderi
pe chipurile celor dragi sau nemiscarea unui om care intotdeauna a stiut sa dea viata si
talc fiecarei adunari, nascute dintr-o pricina sau alta, in cerdacul casei sale.
Cei care au avut privilegiul de a poposi macar cateva ceasuri acolo
stiu ca este un loc aparte, strajuit de doi mesteceni albi, incununat de o vita fermecata
ce vara ne dezmerda cu racoare iar toamna ne lumina cu facliile frunzelor sale. Cuvintele
sunt prea sarace pentru a descrie magia acelui loc...pe de o parte mareata Cozia pe de
alta parte soptitorul Olt... Deseori il gaseam acolo, in cerdac, incojurat de carti sau
privind cercetator la laptop, se oprea, zambea si deschidea larg bratele cu o urare de bun
venit, pentru ca acolo, in casa lui, erai intotdeauna bine venit....
A fost purtat pe ultimul drum de patru dintre nepotii sai, nepoti pe care i-a vazut crescand,
i-a povatuit si indrumat pe cararile vietii. Unul dintre ei este preot, altul pictor... Nepoti
care mult prea devreme au purtat pe umerii si sufletele lor aceasta grea povara. A lasat
mult in urma lui...amintiri, oameni, idei...un gol nemarginit in fata caruia cuvintele sunt
neputincioase...nimic nu va mai fi la fel...
Cozia, incremenita in vesnicia ei, a primit odihna acestui fiu la poalele sale. Acum
s-a reintors la ea si,ceva parca imi spune ca-l voi regasi in taria albastra de deasupra Coziei,
in murmurul padurilor ori in sopotul Lotrisorului... Dar eu am sa mi-l amintesc mereu in
cerdacul de poveste din Draganesti...
Bunul Dumnezeu sa aiba grija de sufletul domniei sale!
Domnule Codrescu,
Abia acum am aflat despre disparitia fulgeratoare a lui Marius Baditescu !
Nu gasesc cuvinte potrivite, sunt inca sub efectul atat de neasteptat al vestii....
Dar, cum spunea Marius : poti citi dinjos de aceste randuri, ori printre ele...
As putea sa va spun o poveste frumoasa si curata ca lacrima !
@ Emilia H.
M-aş bucura dacă mi-aţi spune-o, căci pînă la urmă doar poveştile rămîn...
Sîmbăta trecută a fost parastasul de 40 de zile (iar eu a trebuit să aleg între un parastas şi un botez... şi am ales botezul). Nici eu nu mă pot obişnui cu gîndul... Dumnezeu să-l odihnească.
am aflat tirziu de moartea lui Marius dar m-a indurerat nespus.Pentru mine e la fel de viu ca niciodata. Sanda Pusca
Vă rog să mă scuzaţi că vă deranjez.
Am simţit nevoia să vă mulţumesc pentru frumoasele cuvinte spuse despre regretatul MariusBădiţescu.
Am aflat întîmplător de moartea sa.
Mi-a fost coleg de liceu în clasa a IX-a la Brezoi. Am cunoscut adevărata frumuseţe a lui. Apoi a plecat la liceul pedagogic în Vîlcea. Din foarte multă iubire, nu l-am mai căutat, pentru că ştiam că drumul lui va fi cel pe care l-a urmat. L-am iubit şi respectat aşa cum foarte multă lume a făcut-o.
Acum că a părăsit această lume, sper să ne vegheze pe toţi de acolo de unde este.
Dumnezeu să-l odihnească!
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire