joi, decembrie 20, 2012

MARIUS BĂDIŢESCU - VEŞNICA POMENIRE

SUMARUL BLOGULUI

Pentru cei care n-au putut, dintr-o pricină sau alta, 
să fie de faţă la înmormîntarea prietenului  
MARIUS GHEORGHE BĂDIŢESCU
(Drăgăneşti-Vîlcea, miercuri 19 decembrie 2012):


VEŞNICA LUI POMENIRE!

Mai puteţi citi pe acest blog:

* La moartea prietenului Marius Bădiţescu 

9 Comments:

At 20/12/12 1:18 a.m. , Anonymous Anonim said...

Ramas bun, domnule diriginte Baditescu!Sunt convinsa ca privirea Dvs. tulburator de blanda ne va veghea de dincolo de nori!Multumesc pentru bagajul de literatura universala pe care il port cu mine, multumesc pentru cei 4 ani de liceu in care am invatat sa iubesc lb franceza si sa inteleg viata, prin prisma sfaturilor Dvs!Multumesc ca sunt azi, la 12 ani de la terminarea liceului -traducator- ca imi duc traiul intr-o tara francofona,ca sotul meu este francez! Ma inclin si va multumesc! Pace sufletului Dvs. iar celor apropiati putere!

 
At 20/12/12 8:14 p.m. , Anonymous Anonim said...

Stimate Domnule Codrescu

Dumnezeu sa-l ierte !

N-am stiut de el, dar daca dvs ati vorbit, atunci cu siguranta ca a fost un bun Român !

N-am mai apucat sa va scriu - prea multe de facut - dar asta nu inseamna ca nu va citesc... si am citit multe lucruri interesante lunile astea...

Profit de ocazie sa va urez Craciun Fericit intru Hristos dvs si familiei, sanatate, bucurii, cit mai multe impliniri !

Iulian

 
At 20/12/12 8:16 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu said...

Va doresc la rîndul meu un Crăciun fericit.

 
At 21/12/12 9:43 a.m. , Anonymous Anonim said...

Este o mare pierdere in primul rand pentru Targoviste. Dumnezeu sa-l ierte.

 
At 22/12/12 9:46 a.m. , Anonymous Anonim said...

In primul rand vreau sa va multumesc, va datoram cred, singurele fotografii ... In naucirea
acestei vesti am uitat, apoi parca o parte din mine nu a vrut sa imortalizeze acest moment...
Nu e usor sa vezi, sa revezi apoi, urmele sapate de durerea acestei nemarginite pierderi
pe chipurile celor dragi sau nemiscarea unui om care intotdeauna a stiut sa dea viata si
talc fiecarei adunari, nascute dintr-o pricina sau alta, in cerdacul casei sale.
Cei care au avut privilegiul de a poposi macar cateva ceasuri acolo
stiu ca este un loc aparte, strajuit de doi mesteceni albi, incununat de o vita fermecata
ce vara ne dezmerda cu racoare iar toamna ne lumina cu facliile frunzelor sale. Cuvintele
sunt prea sarace pentru a descrie magia acelui loc...pe de o parte mareata Cozia pe de
alta parte soptitorul Olt... Deseori il gaseam acolo, in cerdac, incojurat de carti sau
privind cercetator la laptop, se oprea, zambea si deschidea larg bratele cu o urare de bun
venit, pentru ca acolo, in casa lui, erai intotdeauna bine venit....
A fost purtat pe ultimul drum de patru dintre nepotii sai, nepoti pe care i-a vazut crescand,
i-a povatuit si indrumat pe cararile vietii. Unul dintre ei este preot, altul pictor... Nepoti
care mult prea devreme au purtat pe umerii si sufletele lor aceasta grea povara. A lasat
mult in urma lui...amintiri, oameni, idei...un gol nemarginit in fata caruia cuvintele sunt
neputincioase...nimic nu va mai fi la fel...
Cozia, incremenita in vesnicia ei, a primit odihna acestui fiu la poalele sale. Acum
s-a reintors la ea si,ceva parca imi spune ca-l voi regasi in taria albastra de deasupra Coziei,
in murmurul padurilor ori in sopotul Lotrisorului... Dar eu am sa mi-l amintesc mereu in
cerdacul de poveste din Draganesti...
Bunul Dumnezeu sa aiba grija de sufletul domniei sale!

 
At 3/2/13 10:08 a.m. , Anonymous Emilia H said...

Domnule Codrescu,
Abia acum am aflat despre disparitia fulgeratoare a lui Marius Baditescu !
Nu gasesc cuvinte potrivite, sunt inca sub efectul atat de neasteptat al vestii....
Dar, cum spunea Marius : poti citi dinjos de aceste randuri, ori printre ele...
As putea sa va spun o poveste frumoasa si curata ca lacrima !

 
At 3/2/13 11:26 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu said...

@ Emilia H.

M-aş bucura dacă mi-aţi spune-o, căci pînă la urmă doar poveştile rămîn...
Sîmbăta trecută a fost parastasul de 40 de zile (iar eu a trebuit să aleg între un parastas şi un botez... şi am ales botezul). Nici eu nu mă pot obişnui cu gîndul... Dumnezeu să-l odihnească.

 
At 16/5/13 12:06 p.m. , Anonymous sanda pusca said...

am aflat tirziu de moartea lui Marius dar m-a indurerat nespus.Pentru mine e la fel de viu ca niciodata. Sanda Pusca

 
At 16/6/13 12:51 p.m. , Anonymous Anonim said...

Vă rog să mă scuzaţi că vă deranjez.
Am simţit nevoia să vă mulţumesc pentru frumoasele cuvinte spuse despre regretatul MariusBădiţescu.
Am aflat întîmplător de moartea sa.
Mi-a fost coleg de liceu în clasa a IX-a la Brezoi. Am cunoscut adevărata frumuseţe a lui. Apoi a plecat la liceul pedagogic în Vîlcea. Din foarte multă iubire, nu l-am mai căutat, pentru că ştiam că drumul lui va fi cel pe care l-a urmat. L-am iubit şi respectat aşa cum foarte multă lume a făcut-o.
Acum că a părăsit această lume, sper să ne vegheze pe toţi de acolo de unde este.
Dumnezeu să-l odihnească!

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire