joi, octombrie 11, 2012

INTERMEZZO LIRIC: SONETELE LUI DIONIS (19)

SUMARUL BLOGULUI



DIN SONETELE
SĂRMANULUI DIONIS


LV

De-ar fi de-aici pe undeva ieşire,
acolo sigur moartea m-ar pîndi,
cu coasa ei ca briciul de subţire,
ce rade toate cîte-n lume-s vii.

Nu dă năvală-aici, căci ştie bine
că-s ca şi mort şi nu e chip să scap,
iar că scriu eu catrene şi terţine
nu-i pasă ei şi nici nu-i dă prin cap.

Puţin se sinchiseşte de cuvinte
cea care e, prin firea ei, tăcere,
şi nici nu ştiu dacă mai ţine minte
povestea cu-n Cuvînt şi c-o-nviere…
Aşa c-odaia uşă de-ar avea,
m-aş tot preface că nu dau de ea…


LVI

Amorul cîteodată mă-nfioară
din amintirea dulcilor juneţi
şi calc pe urma lui cu ochii beţi
de-atîta vis – trăit a cîta oară?

Desculţe tălpi se gudură prin mine
şi plete lungi în blondă vălmăşie,
şi sîni rotunzi în palme îmi învie,
cu tot răsfăţul sfîrcurilor line [1]

Ce dar superb e-n felul ei femeia,
cu nurii fragezi şi de gînduri goi,
şi ce proscrişi ai firii sînt aceia
ce n-au gustat dulceaţa cărnii moi
şi nu şi-au pus peceţi învîrtoşate
pe cel mai vechi şi scump dintre păcate!


LVII

Amor şi moarte-s capetele vieţii
şi între ele ne-amăgim lumeşte
c-am fi mai mult de-un vis ce năluceşte
pe geana vremii, cum se plîng poeţii.

Amor şi moarte seamănă-ntre ele
prin disperarea dorului de-a fi:
amoru-i moartea ce ne minte-aci,
iar moartea-amorul mincinos din stele.

Amor şi moarte-s cele două feţe
pe care-n noi le ia zădărnicia
şi chiar şi-n cel ce s-a crezut Mesia
şi-au dat cîndva măsura de tristeţe:
cu dragostea începe agonia
oricui să moară s-a născut să-nveţe [2].

Pentru conformitate,
Răzvan CODRESCU

[1] Peste ultimul cuvînt pare a fi căzut un strop de apă (o lacrimă?) care a întins cerneala. Ar putea fi line, dar şi pline sau fine. [Nota R. C.]
[2] Pe fila de manuscris, sonetul acesta este tăiat cu o cruce. Am decis totuşi să-l public, cu precizarea de faţă. [Nota R. C.]

Mai puteţi citi pe acest blog:

2 comentarii:

La 13/10/12 8:21 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Domnule Codrescu, eu sunt din ce in ce mai derutat: pana la urma a existat acest Dionis si a scris toate aceste sonete, sau nu am inteles eu bine?

 
La 13/10/12 8:50 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti...
(O să apară cartea, în curînd, şi poate o să vă lămuriţi mai bine...)

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire