CÎNTECUL
SUTAŞULUI CORNELIU
«Mereu rîvnim mai mult decît se cade
şi-am vrea să fim – sau chiar ne credem – zei,
dar moartea-n noi, rîzînd pe limba ei,
la pîndă stă sub tîmple şi arcade.
Trufiei noastre-i pune timpul cruce
şi de-am avea puteri nemăsurate,
e nimeni omul şi nimic nu poate
cît ceas cu ceas în gura morţii-l duce.
Frumos, deştept, puternic zici că eşti?
Dar nu fac toate-o ceapă degerată,
cît timp ca mîine-or deveni poveşti
sau basme care-ncep cu-a fost odată…
Atîta sîntem de zeieşti prin fire
că ne mănîncă viermii-n cimitire!»
CÎNTECUL LUI ZAHEU VAMEŞUL
«Mereu cad, Doamne,
şi-s uituc de tine,
şi iar mă scol,
nădejde-n tine-avînd,
şi tu mă rabzi de-o
viaţă şi nicicînd
nu m-ai bătut pe cît
mi se cuvine.
Fiindu-ţi spin mai
mult şi mărăcine,
şi sterp din crucea
cărnii pînă-n gînd,
pe ţepi mă mîngîi, ca
un tată blînd,
şi-ţi pui în cui
dreptatea pentru mine.
Aşa de bun te-arăţi
că-mi este milă
de tine mie şi mă dori
de viu,
şi-aş vrea să-ţi
strig, pe limba mea umilă,
iubirea, ca o voce din
pustiu,
şi-atîta mi-e de mine
însumi silă
c-aş vrea ucis cu
pietre-n tîrg să fiu.»
CÎNTECUL DREPTULUI BARNABA
«De-a dreapta-s toate
bunele în cer –
de-a stînga-i numai
bezna din afară.
Pe lume-i altfel? Dacă
da, amară
în veci e soarta celor
care pier.
La stînga timpul tot
ce-i josnic cară,
ca un pălmaş bicisnic şi stingher,
şi moartea-şi bate coasa ei de fier,
ce trupul gol de duh îl înfioară.
Trufia-şi face cuib din cele vane
şi din plăcere – legea ei de jos,
iar dracul trece ca un prinţ frumos
printre oştiri de iude şi putane,
mereu zelos în ciuda lui nebună
de-a fi nimic cu cît mai mult adună.»
Răzvan
CODRESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu