INTERMEZZO LIRIC: POST CHRISTUM

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

CÎNTECUL SUTAŞULUI CORNELIU

«Mereu rîvnim mai mult decît se cade

şi-am vrea să fim – sau chiar ne credem – zei,

dar moartea-n noi, rîzînd pe limba ei,

la pîndă stă sub tîmple şi arcade.

Trufiei noastre-i pune timpul cruce

şi de-am avea puteri nemăsurate,

e nimeni omul şi nimic nu poate

cît ceas cu ceas în gura morţii-l duce.

Frumos, deştept, puternic zici că eşti?

Dar nu fac toate-o ceapă degerată,

cît timp ca mîine-or deveni poveşti

sau basme care-ncep cu-a fost odată…

Atîta sîntem de zeieşti prin fire

că ne mănîncă viermii-n cimitire!»

CÎNTECUL LUI ZAHEU VAMEŞUL

«Mereu cad, Doamne, şi-s uituc de tine,

şi iar mă scol, nădejde-n tine-avînd,

şi tu mă rabzi de-o viaţă şi nicicînd

nu m-ai bătut pe cît mi se cuvine.

Fiindu-ţi spin mai mult şi mărăcine,

şi sterp din crucea cărnii pînă-n gînd,

pe ţepi mă mîngîi, ca un tată blînd,

şi-ţi pui în cui dreptatea pentru mine.

Aşa de bun te-arăţi că-mi este milă

de tine mie şi mă dori de viu,

şi-aş vrea să-ţi strig, pe limba mea umilă,

iubirea, ca o voce din pustiu,

şi-atîta mi-e de mine însumi silă

c-aş vrea ucis cu pietre-n tîrg să fiu.»

CÎNTECUL DREPTULUI BARNABA

«De-a dreapta-s toate bunele în cer –

de-a stînga-i numai bezna din afară.

Pe lume-i altfel? Dacă da, amară

în veci e soarta celor care pier.

La stînga timpul tot ce-i josnic cară,

ca un pălmaş bicisnic şi stingher,

şi moartea-şi bate coasa ei de fier,

ce trupul gol de duh îl înfioară.

Trufia-şi face cuib din cele vane

şi din plăcere – legea ei de jos,

iar dracul trece ca un prinţ frumos

printre oştiri de iude şi putane,

mereu zelos în ciuda lui nebună

de-a fi nimic cu cît mai mult adună.»

Răzvan CODRESCU