CU MASCĂ ȘI FĂRĂ MASCĂ

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

La sugestia și insistențele cîtorva prieteni, repostez aici, cu unele adaosuri, un comentariu din subsolul unei postări de pe Facebook:

Masca este una dintre provocările pandemiei, iar mulți se cred prea deștepți ca s-o poarte (sau n-o poartă decît „la mișto”). Sigur (nimeni n-a ascuns asta vreo clipă), masca nu-i o garanție absolută de protecție, ci doar parte din puținul care se poate în viața comunitară (alături de evitarea înghesuielilor și de igiena mîinilor). Și pînă la urmă nu e doar un mijloc profilactic, ci și o formă de politețe (la rînd cu nescuipatul sau nesuflatul mucilor pe jos).

Las la o parte deștepții (care-s excepții) și mă refer la proști (care-s regula - și printre care mă număr și eu). Există și proști cu mască, și proști fără mască. Numai că cei fără mască nu-s doar proști și gata, ci sînt potențiali sinucigași sau criminali, căci prin nepurtarea măștii pot să-și facă rău și lor, pot să facă rău și celorlalți. Să se infecteze pe sine este libertatea sau dreptul prostului. Să-i pună în pericol pe alții prostul nu mai are însă nici un drept, iar bestiile care fac și recomandă asta ar trebui pur și simplu puse la stîlpul infamiei! Pentru că, oricît de mîndru de prostia ta, nu trăiești singur pe lume și nimic nu te poate scuza să-ți bați joc de dreptul la protecție al celorlalți în numele damblalei tale țanțoșe și belicoase! Eu, purtînd mască, nu-ți fac ție nici un rău, dar tu, nepurtînd mască, ești un rău potențial (c-o suflare în nas sau cu-n strănut) pentru mine și pentru copiii mei, pentru toată lumea care te rabdă ca pe un monstru ce ești (sau ții cu tot dinadinsul să fii). Nimeni n-are drag de mască, toți vrem să putem scăpa cît mai repede de ea, dar asta nu se va întîmpla decît în măsura în care vom purta-o cît durează pandemia (la noi și aiurea), nu doar ca formă de autoprotecție, dar și (mai ales) ca expresie elementară a respectului și grijii față de ceilalți (proști sau deștepți, cum or fi ei). 

Criza sanitară impune/reclamă, oricît de incomod sau neplăcut ar fi, o „civilizație a măștii” asumată temporar, din rațiuni de umanitate socială. Să fim, noi, proștii, chiar atît de proști încît să nu înțelegem nici măcar atîta lucru? Sau să ne scape cumva prostia din mînă și să alunece spre abjecție? Doamne, să nu fie!

Răzvan CODRESCU

P. S. Hai să ne referim puțin și la deștepți (sau la cei ce se pretind ca atare)! A nu purta mască nu arată că ai fi deștept, ci că încerci să faci pe deșteptul. Dacă într-un mijloc de transport în comun sînt 30 de călători care poartă mască și unul singur care nu poartă, concluzia mea nu va fi că cei 30 de purtători de mască sînt proști, iar că singurul nepurtător de mască este vreun deștept, ci că cei 30 de purtători de mască sînt oameni civilizați, iar singurul nepurtător de mască este o mîrlă nesimțită (nu mai contează cît de proastă sau de deșteaptă).