O „HARTĂ” A „CIVILIZAȚIEI CERULUI”

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Pe părintele Visarion Alexa îl cunosc de pe vremea cînd era redactor la Radio România Actualități și ținea rubrica „O vorbă bună“ (pînă prin 2012, dacă-mi aduc bine aminte). Originar din Bacău, a studiat la București Comunicarea și Relațiile Publice (la Școala Națională de Studii Politice și Administrative), apoi Teologia, devenind paroh într-un cartier aglomerat și pestriț al Capitalei (Parohia Pogorîrea Sfîntului Duh – Militari*), dar rămînînd mereu prezent în mass-media, mai ales ca invitat al multor posturi de radio și televiziune. În ultimii ani, a fost foarte activ și pe Facebook, ajungînd, cu o constanță cernută de emfază, un reper duhovnicesc al rețelelor de socializare. Mi se pare straniu că, în aceste condiții, mai sînt încă unii care n-au auzit de dînsul – mai ales dintr-o presă de scandal – și nu și-l amintesc decît ca duhovnic (și el însuși tată de fete) al tinerei Iulia Ionescu (eleva de clasa a IX-a de la Colegiul Național „Sf. Sava” dispărută pentru cîteva zile, în 2014, prin „fuga” la o mănăstire din inima Moldovei) sau ca purtător (întîmplător) al numelui unui mare regizor și scenarist!

Un om – încă tînăr – a cărui viață a stat (și ca intelectual laic, și ca slujitor al altarului) sub semnul COMUNICĂRII paideice și mărturisitoare. Dar pînă la urmă, etimologic și nu numai, comunicarea este, în lamura ei, CUMINECARE, împărtășire cu Dumnezeu și cu ceilalți – prin cuvînt, dar și mai presus de cuvinte, cu saltul mereu inefabil de la „literă” la „duh”.

Nimic mai firesc ca acest dar (care are toate caratele... harului) să se împlinească în cele din urmă și într-o carte, care nu-i a unui scriitor care „se pretinde” (lumea e plină și sătulă de neguțătorii de cuvinte), ci a unui părinte sufletesc care se dăruiește, cu toată experiența vieții și strădaniilor lui, celor care bîjbîie – sub povara ispitelor acestei lumi – după „dragostea care nu se trece”.

Îndrumar întrupat din „viul vieții” și adresat cu precădere celor (încă) tineri și neîncremeniți în tipare, cartea de față este – înainte și mai presus de toate – una despre IUBIRE. Dar nu o teologie abstractă a iubirii, ci o teologie vie, articulată răscumpărător pe nedesăvîrșirile bietei noastre existențe de zi cu zi, transmițîndu-ne încredințarea că trebuie și putem să ni le vindecăm din mers, cu mila și ajutorul lui Dumnezeu, Care iartă și dăruiește, cu iubirea Lui nebună (manikós eros), chiar mai mult decît îndrăznim sau ne pricepem noi să cerem.

Părintele ne pune la îndemînă, în răspărul relelor noastre nărăviri de tîrziu de lume, o hartă „în 7 cuvinte” a „civilizației Cerului”, care pleacă pe „calea mîntuirii” de la „jertfirea de sine” (ego-ul purtat ca o cruce), deschide spre Dumnezeu „eul” prin „tu”, înfrînge „teama” prin „iubire” și face „iadul” de rușine, pînă ce, „iertat” și „iertător”, sufletul ajunge să-și afle „libertatea”, supremul „dar al lui Dumnezeu”.

„Harta” o avem. Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea și smerita rîvnă de o urma, de-o mînă cu părintele Visarion și de cealaltă cu îngerul nostru păzitor!

Răzvan CODRESCU

---

* Str. Aleea Politehnicii 7, sector 6, Bucureşti.