CÎT DE CREȘTINI ERAU AMERICANII LUI CLINTON ȘI CÎT DE CREȘTINI AU FOST ȚĂRĂNIȘTII NOȘTRI

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME 

Din arhiva „Punctelor cardinale” (1999) 

Acum 19 ani, chiar de Buna Vestire, americanii, sub pălăria NATO, bombardau Serbia.  Statisticile aliaților spun că ar fi fost în jur de 500 de victime civile, dar cele sîrbești vorbesc de 2500. Tot atunci au fost distruse zeci de biserici și mănăstiri (printre care nu puține monumente istorice din epoca medievală). Nu avem voie să uităm această baie de sînge în care s-a încheiat secolul XX... în numele democrației și al valorilor civilizației occidentale! Reproduc aici editorialul pe care l-am publicat atunci în „Puncte cardinale” (aprilie 1999). Oricîte rațiuni politice sau militare s-ar putea invoca în motivarea acestei barbarii, nici una nu poate răspunde pertinent întrebării fundamentale: „De ce în Postul Paștelui și de Buna Vestire?”. (R. C.)

  

MĂCEL  DE  BUNA VESTIRE

  

„Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrînd îngerul la ea, a zis: «Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvîntată eşti tu între femei [...] Nu te teme, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pîntece şi vei naşte fiu, şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema, şi Domnul Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, iar împărăţia Lui nu va avea sfîrşit». Şi a zis Maria către înger: «Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?». Şi răspunzînd, îngerul i-a zis: «Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfîntul Care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema» [...]. Şi a zis Maria: «Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvîntul tău!»” (Luca 1, 26-38).  

Fiat-ul Mariei reprezintă încuviinţarea şi angajarea umanităţii în iconomia dumnezeiască a mîntuirii. Voinţa omului se smereşte, în deplină libertate, dinaintea voinţei lui Dumnezeu. Creatura consimte Creatorului ei, cu prisos de har, de iubire şi de bucurie. Prin Maria grăieşte nu doar fecioara din Nazaretul Galileei, ci întreaga natură omenească. Dumnezeire şi omenitate într-o voinţă şi într-o lucrare – iată sensul adînc al fiat-ului marianic, pe care Biserica îl cinsteşte de două mii de ani şi de care se înfioară etern cerurile şi pămîntul! 

Feciorelnica încuviinţare a Mariei reprezintă esenţa şi culminaţia umanului în raport cu divinul. Această tainică armonie mîntuitoare este prăznuită pînă azi, în ziua de Buna Vestire (25 martie), de întreaga creştinătate. Din acest izvor de smerenie începe să curgă peste lume lumina neînserată a Zilei Opta, slava negrăită a Împărăţiei lui Dumnezeu. 

În aşteptarea marelui praznic al Învierii Domnului, creştinătatea este chemată în această zi a bucuriei să se pătrundă de pilda Mariei, înviind-o în cugetul şi-n fapta fiecărui credincios („Fie, Doamne, după cuvîntul Tău; facă-se voia Ta”). Sau, cel puţin, aşa s-ar cuveni să fie... 

*

   

Dar ce vedem în jurul nostru, chiar de Buna Vestire, în această lume care se pregăteşte să sărbătorească două mii de ani de creştinism? Sînge şi moarte, în numele unei dreptăţi care umblă cu capul spart! Voinţei lui Dumnezeu, Care ne cheamă la iubire cuminecătoare, i se opune violent voinţa trufaşă a omului, care se crede buricul pămîntului! Vieţi nevinovate pier într-un măcel motivat, chipurile, de presupuse imperative „umanitare”! Fiat-ul omului nu mai răspunde îngerului luminii, ci îngerului întunericului; el nu mai încuviinţează naşterea, ci distrugerea; nu mai poartă spre ordinea transcendentă a mîntuirii, ci spre ordinea imanentă a unei lumi dezdumnezeite. 

Ar fi oţios să intrăm aici în detaliile politice ale intervenţiei armate a NATO în regiunea Kosovo. Desigur, Slobodan Miloşevici este un personaj problematic (os de comunist, roşu în cerul gurii), dar de-acum nu mai este vorba de arbitrarul unei voinţe dictatoriale, ci de întregul popor sîrb, care-şi apără la unison temeiurile istorice şi demnitatea statală. Distincţia propagandistică dintre „popor” şi „conducătorii” lui nu este, în acest caz, decît o minciună sfruntată, îndărătul căreia se caută o scuză morală pentru un măcel absurd. Desigur, comunitatea internaţională are dreptul să se îngrijoreze de anumite abuzuri şi să apere principiile unui larg consens democratic, dar de ce oare această grijă se manifestă atît de diferenţiat? Conflicte etnice şi teritoriale, presărate cu abuzuri strigătoare la cer, au avut loc, nu demult, şi-n Cecenia sau în Transnistria, fără ca NATO să fi intervenit în vreun fel şi fără ca un Bill Clinton să se fi sinchisit atît, perorînd despre „moralitate” (ce ironie cinică!) în faţa „naţiunii americane”... E limpede că aici nu mai este vorba de „moralitate” şi „dreptate”, ci de interese de tip imperialist (politice, economice şi strategice). Desigur, civilizaţia trebuie apărată, dar cine dă dreptul ca ea să fie cîrpită cu cadavre, prin mijloacele violenţei vindicative? Barbaria ucigaşă nu poate fi instrument al civilizaţiei (indiferent cine ar întrebuinţa-o): ea trebuie desconspirată ca o formă de terorism organizat în folosul celui mai tare. Politic sau oricum ai privi lucrurile, totul se pierde într-un hăţiş de contradicţii, peste care tronează, sfidător, Îngerul Morţii... 

Creştineşte vorbind (să fie „fundamentalism” acesta?), nu putem decît să constatăm, cu amară luciditate şi vie îngrijorare, că lumea noastră a ajuns într-un impas teribil, amintind de profeţiile despre Antihrist... 

În pragul zilei de Buna Vestire, în vremea de reculegere şi purificare a Postului Mare, cu o săptămînă înainte de Paştele catolic şi cu două săptămîni înainte de cel ortodox, creştinii se ucid unii pe alţii, uitînd complet de cele dumnezeieşti, cuprinşi de un fel de demonie deghizată în retorisme justiţiare, în care „litera” triumfă monstruos asupra „duhului”. Cu atît mai nedemnă apare atitudinea pro-americană de vierme complexat pe care a adoptat-o în context (impunînd-o întregii politici a puterii în funcţiune) preşedintele României, după ce mai deunăzi deplîngea (pozînd în puritate victimizată)… „mizeria” vieţii politice! Curat murdar, d-le Emil Constantinescu!  (Că se putea adopta și o altfel de atitudine au arătat-o pozițiile Poloniei, Cehiei sau Ungariei.)

Iar dacă se va spune că, în fond, li se răspunde sîrbilor „cu aceeaşi monedă”, cum să ocoleşti întrebarea (ce se cade şi mai abitir pusă acelor marţafoi politici care fac paradă de „creştin-democraţie”): e oare creştinismul civilizaţia lui „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”? Triumful Răzbunării asupra Iubirii nu de la Hristos l-am învăţat... Şi nici triumful interesului asupra „minimei morale”… 

Pe Cîmpia Mierlei (Kosovopolje) Hristos este răstignit a doua oară – nu doar de cei implicați direct în conflict, dar şi de propria noastră complicitate morală la acest spectacol apocaliptic al DREPTĂŢII CARE UCIDE... 

  

Răzvan CODRESCU