VACCINAREA: PROBLEME MEDICALE ȘI JURIDICE

SUMARUL BLOGULUI 

INDICE DE NUME 

Nu am competența – și deci căderea – să mă pronunț, dar sînt lucruri pe care e bine să le cunoaștem și să le avem în vedere. În acest sens este și demersul Editurii Lumea Credinței, care pregătește un volum informativ intitulat Vaccinarea: pro și contra. (R. C.)

O CARTE DE REFERINȚĂ: 

VACCINURILE ȘI AUTOIMUNITATEA

  

Un volum cu caracter exclusiv științific, care tratează problematica vaccinurilor și a efectelor adverse pe care le generează, inclusiv a bolilor autoimune asociate lor, a fost tradus din limba engleză și publicat în 2016 la Editura Christiana din București: Vaccinurile și autoimunitatea (coord. Yehuda Shoenfeld, Nancy Agmon-Levin și Lucija Tomljenovic), cu un cuvînt înainte de Prof. Dr. Pavel Chirilă*. 

Este vorba de un tratat de imunologie aplicată, la care au contribuit nu mai puțin de 77 de autori, medici provenind dintr-un spectru foarte larg de specializări medicale, precum imunologie, reumatologie, dermatologie, neurologie, boli autoimune, alergologie, medicină internă etc., care activează în importante Universități și centre medicale și de cercetare din Europa și Statele Unite.  

Lucrarea are o abordare echilibrată, evidenţiind meritele operei vaccinaliste, dar lansează un semnal de alarmă asupra reacţiilor sale adverse, ,,severe şi chiar fatale“. Cartea este rezultatul zecilor de ani de experiență în vaccinologie și autoimunitate și al studierii unei cazuistici și literaturi de specialitate extrem de vaste.  

Tratatul are 37 de capitole structurate în trei părți și exprimă un adevăr dramatic: o parte dintre oamenii sănătoși (despre care nu știm dacă s-ar fi îmbolnăvit vreodată) fac boli autoimune după și prin administrarea unui vaccin: lupus, vasculite, artrită reumatoidă, boli de țesut conjunctiv nediferențiate, purpură trombocitopenică, boală celiacă etc. 

„Bolile autoimune au o bază genetică, adică sînt foarte personale şi «este naiv să credem că toţi oamenii sînt la fel». De aceea, orice sistem public de sănătate care încearcă să introducă în corpul unui om sănătos o moleculă farmaco­logic activă, motivînd proeminenţă, comite un act nedeon­tologic şi lipsit de etică, lăsînd sintagma «drepturile omu­lui» goală de conţinut. Autorii acestei cărţi au o conştiinţă profesională înaltă. Ei nu critică vaccinurile, dar demască reacţiile adverse imune şi autoimune, cu scopul evitării lor şi cu speranţa că metoda poate fi perfecţionată”, arată Dr. Pavel Chirilă în prefață. 

Adusă în România prin eforturile Asociației „Christiana”, dar și al mai  mai multor ONG-uri și părinți, cartea se adresează în primul rînd medicilor, dar și părinților, moașelor, educatorilor, juriștilor, guvernanților, tuturor celor implicați în creșterea copiilor și responsabili de consilierea părinților. Este nevoie de un dialog solid între părinți și medici, cu respectarea dreptului fundamental al fiecărui om de a decide asupra propriei sănătăți și integrități.  

„Autorii cărții sînt medici specializați în imunologie fundamentală și clinică. Este vorba de o lucrare curajoasă în condițiile vremurilor noastre, deoarece trezește un spirit de prudență – altfel destul de amorțit sau bine manipulat –, spirit prevăzător imperios necesar de vreme ce unele guverne vor să decreteze obligativitatea vaccinării, adică să-și agreseze poporul cu o lege totalitară” (ibidem). 

E de sperat că şi în România practicienii din domeniul me­dical – imunologi, cercetători şi clinicieni, medici de fami­lie, epidemiologi, factori de decizie din sistemul de sănă­tate publică – vor primi cartea, cu studiile, experienţele şi adevărurile descoperite în ea, ca pe un eveniment ştiinţific preţios, de care – în mod necesar şi chiar obligatoriu – tre­buie să se ţină cont. Vaccinarea este un fenomen care trebuie ințeles în întregul său, reconsiderat, stopat dacă se dovedește necesar, pentru că impactul său asupra speciei umane este uriaș și aproape imposibil de anticipat pe termen mediu și lung.

O parte din concluziile cărții ar putea fi rezumate astfel :

Sînt vaccinurile 100% sigure? NU

Pot fi vaccinurile administrate oricui ? NU

Se practică în acest moment înainte de orice vaccinare (inclusiv a nou-născuților) un screening complet al pacientului și o investigare a istoricului medical al familiei sale cu două generații în urmă, pentru a decide dacă pacientul este sau nu electiv pentru vaccinare cu riscuri minime? NU

Vaccinurile pot da morți subite? DA

Vaccinurile sînt nesigure? DA

Asociația Filantropică Medicală „Christiana”

*** 

DESPRE VACCINURI 

CU PROF. DR. PAVEL CHIRILĂ 

CRISTELA GEORGESCU: Domnule doctor, care este schema de vaccinare pentru un copil în România? 

PAVEL CHIRILĂ: Pînă la 3 ani, schema de vaccinare propusă de Ministerul Sănătăţii cuprinde… 26 de vaccinuri (incluzînd şi rapelurile); chiar dacă nu sînt 26 de înţepături, se ajunge la această cifră datorită polivaccinurilor (ex: Infarix conţine 6 tulpini).  

C. G.: Ce înseamnă schema obligatorie și cîte vaccinuri cuprinde ea? Dar cea opțională?  

P. C.: Noţiunile de obligatoriu şi opţional sînt… false. Nici o vaccinare în Europa nu este obligatorie. Zic medicii de familie că este obligatorie, dar legal nu este. Reglementarea românească prevede obligativitatea medicului de a vaccina copilul dacă părinţii cer lucrul acesta şi dacă nu există contraindicaţii. 

C. G.: De cînd și cum s-a ajuns la un număr atît de mare de vaccinuri? 

P. C.: În urmă cu 30-40 de ani exista o schemă minimală de vaccinuri. Pe măsură ce laboratoarele au preparat noi vaccinuri, medicii (la indicaţia Ministerului Sănătăţii) le-au prezentat populaţiei ca „benefice”, „necesare” şi chiar „obligatorii”… 

C. G.: Cînd, de cine și cum au fost făcute aceste scheme? Care sînt legile care le reglementează? Cum pot fi ele modificate? 

P. C.: Ministerul Sănătăţii şi organismele afiliate (epidemiologie, comisii superioare de vaccinologie, programe de prevenţie etc.) sînt cei care prezintă şi recomandă vaccinurile medicilor de familie. Legea este bună: vaccinările nu sînt obligatorii (în baza Cartei drepturilor omului, în baza Cartei drepturilor  pacientului, a dreptului la liberă decizie etc). 

C. G.: În  România, față de alte țări (de ex. Austria, unde planul de vaccinare are doar statut de recomandare), planul de vaccinare obligatorie este o condiție pentru a putea fi înscris la grădiniță, școală, activități colective. De ce nu avem dreptul la opțiune? 

P. C.: Decizia de a nu înscrie un copil la şcoală sau grădiniţă pentru că nu e vaccinat este un alt abuz, de data aceasta al directorilor de şcoală şi grădiniţă; în special ale celor de stat (pentru că salariaţii statului nu au libertatea de gîndire şi decizie a celor privaţi). Nu există nici o reglementare a Ministerului Educaţiei sau a Ministerului Sănătaţii care să condiţioneze înscrierea la şcoală de vaccinările făcute. În realitate, avem dreptul la opţiune. Dacă s-ar merge în justiţie, părinţii ar cîştiga întotdeauna. 

C. G.: Care ar fi soluția ca totuși copilul să urmeze un parcurs normal social, dacă nu este vaccinat? 

P. C.: Societatea civilă are două soluţii: a) să reacţioneze şi să impună legea; b) să-şi înfiinţeze şcoli private, care sînt dispuse să respecte legea copiilor. 

C. G.: Ce riscă medical un părinte care refuză să urmeze schema de vaccinare? 

P. C.: Pentru a vă răspunde la această întrebare, vă dau un singur exemplu: România este cea mai vaccinată ţară contra tuberculozei şi de ani de zile este prima din coada Europei la incidenţa şi prevalenţa tuberculozei! Ţările nordice nu şi-au vacciant niciodată şi nu işi vaccinează populaţia împotiva tubercuozei. Şi nu au nici un caz de tuberculoză sau au o incidenţă foarte mică. 

C. G.: Care este legislația europeană în materie de vaccinare? Dați-ne, vă rugăm, exemple din alte țări membre UE! 

P. C.: Legislaţia europeană este identică cu a noastră: nici un vaccin nu este obligatoriu, este doar opţional (adică se face la cerere). 

C. G.: Credeți că vaccinarea a devenit de fapt „o afacere” bazată pe teama indusă și pe lipsa de informare? 

P. C.: Exact. Aţi anticipat răspunsul. 

C. G.: Unde se pot informa părinții în mod complet și eficient despre tematica vaccinării? 

P. C.: Pentru specialişti – în studiile de specialitate; pentru publicul larg – pe site-urile dedicate vaccinurilor. Este suficient să acceseze cuvîntul-cheie „vaccin” sau „vaccinare” sau „vaccinuri”. 

Vă dezvăluim şi azi o parte din cumplitele „taine” ale acestei afaceri – cu urmări benefice pentru unii şi dezastroase pentru alţii – numite… vaccinare în masă! Citiţi şi spuneţi şi altora! Doar aşa vom ajunge să ştim cînd şi de ce ne vom duce să cerem efectuarea unui vaccin… pentru noi, dar mai ales pentru copiii noştri! 

La ora actuală, există două mari tipuri de celule folosite în producția vaccinurilor: celule de proveniență animală (rinichi de maimuță, embrion de pui etc.) și celule de proveniență umană. Referitor la celulele de proveniență umanăa, se știe că, în mod normal, acestea nu supraviețuiesc în afara corpului omenesc. Celulele umane utilizate în producția de vaccinuri sînt așa-numitele celule „nemuritoare”. Acestea sînt, de fapt, celule… canceroase, provenite din diferite tipuri de tumori umane, sau celule fetale, provenite din embrion uman avortat, singurele capabile să supraviețuiască in vitro și să se dividă fără limită de timp și spațiu. 

În prezent, se ştie că inducţia cancerului este un fenomen care porneşte de la o singură celulă şi că o singură unitate funcţională de ADN străin în celulă-gazdă poate induce transformarea celulară malignă. Altfel spus, principiul de bază al vaccinării poate induce… cancerul în organismul celui vaccinat!!! O confirmare a acestor adevăruri este descoperirea, în anul 1960, a virusului SV40 (Simian Virus 40) în vaccinul anti-polio oral „Sabin”, preparat cu virus viu. Ulterior, s-a descoperit că şi vaccinul anti-polio „Salk” (varianta administrată pe cale injectabilă) este contaminat, deoarece virusul a supravieţuit formaldehidei folosite pentru inactivare. Cercetătorii americani Sweet şi Hilleman, de la Merck Institut, care au făcut descoperirea, afirmă că toate cele 3 tulpini de virus polio vaccinal au fost găsite infestate. Virusul SV 40 provine din rinichiul maimuţei verzi din Africa, pe care s-a cultivat, dintotdeauna, vaccinul anti-polio. Confirmarea rolului oncogen – adică cancerigen – al acestui virus a venit în momentul în care genomul viral SV40 a fost descoperit în tumori maligne diverse ale adulţilor injectaţi cu vaccinul anti-polio în copilărie. 

Dr. Vasile Astărăstoaie (mulți ani preşedinte al Colegiului Medicilor din România) a afirmat pe înţelesul tuturor: „Organizaţia Mondială a Sănătăţii introduce dictatura medicală! În ultimii 25 de ani, s-a transformat într-o instituţie care îşi întreţine birocraţia proprie – ca şi Uniunea Europeană, ce merge pe acelaşi drum. Îşi ia măsuri de supravieţuire. Toate decesele din lume datorate gripei porcine au fost la persoane care aveau deja imunodeficienţa prin boli anterioare. OMS.-ul încearcă să introducă o dictatură medicală, ca şi sănătatea publică ( DSP), care a început să încalce drepturile naturale ale omului, pentru că, vedeţi, a introdus carantina, a interzis libera circulaţie, a introdus vaccinarea obligatorie, s-a încălcat autonomia pacientului, care nu poate refuza tratamentele obligatorii. Toate, pe acest principiu al siguranţei colectivităţii”. 

Mai grav este ceea ce urmează! Fiţi atenţi şi povestiţi mai departe! 

Sînt afirmaţii cutremurătoare ale jurnalistei austriece Jane Burgermeister: înalţi oficiali ai SUA, ONU şi OMS fac parte dintr-un… „sindicat internaţional al crimei”, controlat de bancherii care administrează şi Rezerva Federală a Statelor Unite. Acest grup este pe cale să comită… „cel mai mare genocid biologic” din lume, folosindu-se de vaccinul împotriva virusului AH1N1. 

Acestea sînt cîteva dintre acuzaţiile pe care jurnalista austriacă le aduce unor oficiali ONU şi OMS, într-un dosar depus la FBI (informează site-ul de ştiri javno.com.). Mai mult, ea intenţionează să ceară interzicerea măsurilor de vaccinare forţată a populației din SUA şi alte ţări afectate de gripă porcină. Potrivit reporterului, grupul a lansat un virus creat artificial, pentru a elimina o parte din populaţie şi pentru a obţine profituri din vînzarea vaccinului, prin companiile farmaceutice. În aprilie 2009 ea a adus dovezi referitoare la faptul că laboratoarele Baxter au eliberat în mod intenţionat 72 de kilograme de virus al gripei aviare activ. Se pare că virusul ar fi fost livrat de către OMS către 16 laboratoare din patru ţări!!! 

Cît de inconștient trebuie să fii ca să nu te opreşti măcar o secundă să vezi, să înţelegi, să devii activ în lupta pentru drepturile tale fundamentale şi ale copiilor tăi, unul dintre ele – cel mai important – fiind dreptul la viaţă şi la un trai sănătos?!

  

A consemnat  

Cristela GEORGESCU

   

***

  

VACCINAREA OBLIGATORIE: 

CONTROVERSE SUB ASPECT JURIDIC

  

Asociația Juriștilor pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților militează, printre altele, pentru susținerea părinților în îngrijirea, creșterea și educarea copiilor, asigurarea respectării și promovării cu prioritate a interesului major al copilului ca ființă umană, încă de la concepție, în contextul asigurării respectării drepturilor fundamentale ale părinților în privința creșterii, îngrijirii și asigurării dezvoltării copiilor lor.   

După cum am arătat și cu alte ocazii, considerăm că legiferarea obligativității vaccinării ar fi o măsură esențialmente ilegală și abuzivă, echivalînd concret cu anularea drepturilor și îndatoririlor parentale prin forța coercitivă a statului. Atît ingerința statului în prerogativele esențiale ale părinților în privința creșterii și îngrijirii copiilor lor, cît și consecințele pe care refuzul vaccinării l-ar avea în privința acestora, conform afirmațiilor vehiculate în presă de către autorități, sînt contrare întregului cadru legislativ în vigoare, la nivel de lege organică, de Constituție și de tratate internaționale. 

Această obligativitate se propune în condițiile în care: 

– vaccinarea este, la ora actuală, o procedură medicală extrem de controversată pe plan mondial și cu efecte secundare grave și foarte grave recunoscute de înșiși producătorii lor pe prospecte; 

– vaccinarea se realizează fără a se efectua un screening prealabil aprofundat al copiilor-subiecți ai procedurii (cel puțin din punct de vedere genetic, imunologic, alergologic); 

– vaccinarea se realizează fără o instruire temeinică a medicilor de familie și a pediatrilor pentru a fi capabili să recunoască reacțiile negative ale vaccinurilor; 

– vaccinarea se realizează fără ca producătorii, statul sau specialiștii care recomandă procedura să-și asume responsabilitatea în fața legii și a societății pentru vătămările produse de vaccinuri. Asemenea vătămări întru­nesc latura obiectivă a infracțiunii de «rele tratamente aplicate minorului»; 

– vaccinarea se realizează fără să existe garanții sau vreun plan de măsuri coerente și reale pentru raportarea tuturor efectelor adverse și nici nu există vreun fond de compensare pentru victime. 

Alexandra OBERSCHI  

(președinte al Asociației Juriștilor 

pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților)  

* Lansarea cărții Vaccinurile și autoimunitatea a avut loc la Librăria „Mihai Eminescu”, unde au luat cuvîntul (din diferite perspective: medicală, etică, juridică, socială) Prof. Dr. Pavel Chirilă, Dr. Rareș Simu, nutriționistul Dumitru Bălan, Conf. Univ. Dr. Costel Stanciu, Răzvan Codrescu (directorul Editurii Christiana), Av. Alexandra Oberschi (președinte al Asociației Juriștilor pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților) și actrița Ani Crețu (în calitate de mamă a unui copil vătămat de vaccinuri), oferind pe rînd argumente care ne îndeamnă să reflectăm serios la necesitatea acceptării unui act medical încă prea puțin înțeles; dar recomandat și administrat neselectiv și fără nici un screening preliminar la milioane de oameni.