AFR: DECLINUL CONSERVATORISMULUI (I)

SUMARUL BLOGULUI 

INDICE DE NUME

   

Am primit și dau mai departe...

  

CE A MAI RĂMAS  

DIN MIȘCAREA CONSERVATOARE? (1)

  

Conservatorismul e în declin şi pe cale de dispariţie în Europa Occidentală şi în Canada, iar mişcarea conservatoare îşi pierde suflarea. Lucrurile acestea se petrec sub ochii noştri de cîţiva ani. Rapiditatea cu care mişcarea conservatoare se destramă e uimitoare. Ce o va înlocui? Cu excepţia Statelor Unite, conservatorismul pare să fi dispărut în întregime din Occidentul euro-american. În Marea Britanie şi Canada conservatorii au avut oportunitatea să relanseze ideologia conservatoare, dar liderii lor au ales să ignore declinul conservatorismului politic. Ce i-o fi determinat? În Canada, conservatorii au ajuns la putere după o perioadă lungă de dominaţie politică a premierului Pierre Trudeau, iar la începutul acestui secol au dominat politica federală canadiană vreme de mai mulţi ani. Premierul Stephen Harper e creştin evanghelic şi a  candidat la funcţie promovînd o platformă conservatoare. O dată ajuns în funcţie, însă, nici nu a dus o politică conservatoare, nici nu a urmărit o agendă socială conservatoare. A avut oportunitatea să schimbe legile inumane ale Canadei privind avortul şi să anuleze legiferarea căsătoriilor homosexuale, dar nu a făcut-o. Nici nu a urmărit alte cauze conservatoare. Dimpotrivă, după alegeri, a anunţat, spre dezamăgirea creştinilor canadieni care l-au votat şi catapultat în funcţie, că nici măcar nu va supune dezbaterii legislaţia privind avortul ori căsătoriile homosexuale. A numit în funcţie o sumedenie de judecători federali care au dezamăgit. În timpul administraţiei lui, judecătorii numiţi de el au legalizat prostituţia, iar anul trecut, în timpul administraţiei Trudeau, eutanasia. 

Marea Britanie, Norvegia etc. 

Aceeași traiectorie străină conservatorismului social şi politic a fost - și este încă – urmată și de conservatorii britanici. Premierul laburist Tony Blair, de stînga, dar care totuşi ținea să se identifice ca fiind creştin, a cedat presiunilor colegilor de partid şi, în anii ‘90, a făcut paşi decisivi spre instituţionalizarea revoluţiei sexuale în Marea Britanie. Premierul conservator David Cameron, care l-a succedat, şi care şi el se pretindea creştin, dar în termeni mai timizi decît Blair, i-a mobilizat pe conservatorii britanici să legalizeze căsătoriile homosexuale. A şi promovat o politică externă care a facilitat extinderea homosexualităţii în Lumea a Treia. Printre altele, a impus consulatelor britanice să încheie căsătorii homosexuale în ţările în care erau acreditate, chiar dacă ţările respective nu recunoşteau căsătoriile homosexuale, ori căsătoriile urmau să fie făcute între persoane care nu deţineau cetăţenie britanică. În urma referendumului din iunie 2016, care a decis retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană, Theresa May a devenit premier al Marii Britanii. May se prezenta şi ea drept creştină, ca lider al mişcării conservatoare din Marea Britanie. Se declară creştină practicantă în Biserica Anglicană, dar este de acord cu căsătoriile și chiar adopţiile homosexuale, ba le-a și promis homosexualilor că le va promova interesele, iar recent i-a încurajat liderii Bisericii Anglicane să permită oficierea căsătoriilor homosexuale în bisericile pe care le păstoresc.  

La fel ca în Marea Britanie şi Canada se întîmplă în majoritatea ţărilor occidentale europene, precum şi în Australia. În primul rînd e vorba de continuarea procesului de instituţionalizare a secularismului şi a valorilor lui, inclusiv instituţionalizarea revoluţiei sexuale. 

De pildă, conservatorii Norvegiei, nu socialiştii, au instituit căsătoriile homosexuale în Norvegia, iar anul trecut au dat o lege care le permite norvegienilor să-şi schimbe on-line sexul biologic într-unul dorit. Cine doreşte, intră on-line, completează un formular, îl semnează şi instantaneu sexul persoanei respective e schimbat legal!  

În Suedia, pe parcursul deceniului trecut, partidul conservator creştin suedez s-a opus inițial legalizării căsătoriilor homosexuale, dar pînă la urmă a cedat. 

Germania e un alt exemplu trist, care din nefericire ne validează argumentul. La fel ca Harper, Blair, Cameron şi May, Angela Merkel se consideră creştină. E fiică de pastor luteran, născută şi crescută în Germania comunistă, şi pe tot parcursul vieţii ei politice s-a opus avortului şi căsătoriilor homosexuale. Practic, însă, nu a făcut nimic să limiteze avortul în Germania şi, după cum se ştie foarte bine, a facilitat, luna trecută, legalizarea căsătoriilor homosexuale. Partidul ei, Uniunea Creştin-Democrată, nu-i de acord cu Merkel în privința căsătoriile homosexuale, dar, sperînd să obţină voturile seculariștilor de stînga, şi-a sacrificat convingerile creştine pentru a-şi asigura majoritatea în alegerile programate luna viitoare.  

În final, amintim şi de Malta, care pînă acum doi ani se împotrivea cu forţa, atît la nivel intern, cît şi în Parlamentul European, căsătoriilor homosexuale, avortului şi eutanasiei. Malta îşi promova imaginea de ţară autentic catolică şi ca fiind primul ţinut creștinat de Sfîntul Apostol Pavel. Dar anul acesta conservatorii Maltei au cedat şi ei, legalizînd, luna trecută, căsătoriile homosexuale, iar zilele acestea dezbat legalizarea avortului şi a eutanasiei.  

Din nefericire, exemple similare sînt numeroase, în Italia şi Spania, dar mai ales în Portugalia, unde conservatorii au legalizat căsătoriile homosexuale şi avortul. Iar zilele acestea se dezbate legalizarea căsătoriilor homosexuale în Australia. Conservatorii deţin majoritatea în parlamentul federal australian, dar premierul australian, conservatorul Malcolm Turnbull, susţine legalizarea căsătoriilor homosexuale. Predecesorul lui, Tony Abbot, creştin şi el, s-a opus căsătoriilor homosexuale şi a respins iniţiativele de legalizare. Acum doi ani şi-a cedat funcţia premierului actual, cu condiţia ca Australia să nu organizeze un referendum de legalizare a căsătoriilor homosexuale pe durata mandatului lui Turnbull. În ultimele săptămîni, însă, patru membri ai partidului conservator australian au anunţat că se vor alătura opoziţiei şi vor cere supunerea la vot în parlament a legii căsătoriilor homosexuale. Se crede că în acest fel cei patru parlamentari vor asigura majoritatea parlamentară necesară pentru legalizarea căsătoriilor homosexuale în Australia. 

Un exemplu şocant şi grăitor:  

Raportul Wilton Park

  

Între 6 şi 9 septembrie anul trecut, Wilton Park, o Agenţie Executivă a Ministerului Afacerilor Externe al Marii Britanii, a ţinut o conferinţă cu titlul sugestiv Opportunities and Challenges: the Intersection of faith and human rights of LGBTI+ persons („Oportunităţi şi provocări: intersectarea credinţei şi a drepturilor homosexualilor”).   

Nimeni nu ştie cine a fost invitat la conferinţă ori pe ce criterii. Cert e că recent a fost emis un Raport al Agenţiei Britanice Wilton Park care cere reinterpretarea Bibliei pentru a o face compatibilă cu ideologia revoluţiei sexuale şi homosexualitatea şi predarea unor perspective pro-homosexuale la orele de religie dn şcoli şi biserici, dar mai ales în seminariile de teologie. Raportul, de fapt, e mai mult un Ghid care-i are în vedere mai ales pe creştinii evanghelici din Lumea a Treia, care, după cum se ştie foarte bine, sînt foarte numeroşi, devin tot mai influenţi şi reprezintă probabil cea mai conservatoare ramură a creştinismului contemporan din întreaga lume. În Africa, la sud de Sahara, 13% din populaţie e evanghelică şi în creştere, dar ei reprezintă 38% din întreaga populaţie evanghelică la nivel global. Cu ajutorul evanghelicilor americani, evanghelicii din aceste ţări africane au fondat, în doar cîteva decenii după prăbuşirea colonialismului european, multe universităţi şi colegii. De fapt, în unele dintre aceste ţări, cum ar fi Uganda, numărul universităţilor şi colegiilor evanghelice e mai mare decît numărul celor fondate ori finanţate de stat. Avînd în vedere că Ghidul Wilton Park a fost alcătuit şi publicat de către un Minister al Marii Britanii, se dă de înţeles că politicile promovate de el sînt, de fapt, politici oficiale ale Guvernului Britanic.  

Redăm cîteva dintre punctele acestui Ghid. Ghidul informează că intenţia conferinţei din septembrie anul trecut a fost să promoveze, simultan, drepturile religioase şi drepturile homosexualilor. Adevărul este că el promovează drepturile homosexualilor în detrimentul libertăţii religioase şi de conştiinţă. În primul rînd, noţiunea de toleranţă e distorsionată. Ghidul transformă noţiunea de toleranţă într-o practică ce „impune oamenilor să fie de acord cu principiile etice şi ideologice ale persoanelor LGBTI" (requiring people to agree with the ethical beliefs and ideological agenda of LGBTI activists, with anyone who does not do so brandished as «intolerant» and even disseminators of «hate»”) Al doilea aspect, deosebit de deplorabil, e limbajul agresiv şi peiorativ la adresa creştinilor evanghelici. Printre altele, misionarii creştini sînt numiţi agenţi care propovăduiesc vederi intolerante şi au impus în ţările sărace hateful attitudes towards homosexuality, transgender and intersexuality („atitudini pline de ură privind homosexualitatea, transgenderismul şi intersexualitatea”). Creştinii evanghelici sînt portretizaţi ca oameni care „au intensificat ura şi o propagă în diferite părţi ale lumii care pînă atunci erau tolerante”. Teologia biblică creştină e descrisă ca o variantă „heteropatriarhală a creştinismului, impusă de misionarii occidentali” (heteropatriarchy of Christianity brought by Western missionaries).  

În mod direct, Ghidul îi numeşte pe evanghelicii americani principalii purtători ai urii împotriva homosexualilor în ţările nedezvoltate: In recent years, the spread of Islamization and the growth of US based Protestant Evangelical Churches have intensified hatred, diseminating it în pats of the world which had previously excercised greater tolerance. To some extent, evangelicals and Islamic states have made a common cause in international fora to inhibit LGBTI human rights”. („În ani recenţi, extinderea Islamismului şi expansiunea Bisericilor Protestante Evanghelice din Statele Unite au intensificat ura, difuzînd-o în diferite părţi ale lumii unde pînă acum se practica toleranţa. Într-o oarecare măsură, evanghelicii şi statele islamice au făcut cauză comună în forurile internaţionale pentru a stopa drepturile homosexualilor”). Cît despre prescripţia principală pentru combaterea influeunței evanghelicilor, Raportul Wilton Park e clar şi ţinteşte rădăcina: Biblia. (A strategy is needed to tackle this serious global problem... but common components include challenging the interpretation of sacred texts – „E nevoie de o strategie de contracarare a acestei probleme globale... dar un aspect comun trebuie să fie reinterpretarea textelor sacre”)   

O îngrijorare deosebită exprimată în Raportul  Wilton Park e că evanghelicii au acces la un număr mare de persoane, în comparaţie cu oficialităţile ori programele de asistență occidentale. Cum? Datorită numărului lor mare de şcoli, spitale, orfelinate şi alte instituţii şi programe caritabile pe care ei le finanţează în Lumea a Treia. O altă îngrijorare exprimată e că în unele ţări sărace evanghelicii au reuşit să-i convingă pe parlamentari să dea legi împotriva avortului, a căsătoriilor homsexuale, să incrimineze homosexualitatea ori să prevină depenalizarea ei. Tot ei, adăugă Raportul, sînt responsabili pentru poziţiile anti-homosexuale pe care ţările sărace le promovează în forurile internaţionale, în primul rînd în ONU, şi apoi la nivel regional, cum ar fi în Organizaţia Unităţii Africane. O măsură de prevenire a influenţei Bisericilor Evanghelice ar fi interzicerea de către ţările sărace a şcolilor şi spitalelor lor, dar mai ales a instituţiilor lor teologice şi a seminariilor. Se cere şi expluzarea misionarilor occidentali şi sistarea ori revocarea vizelor lor.   

O altă măsură sugerată e ceea ce în limbajul juridic occidental se numeşte lawfare, o expresie derivată din cuvîntul warfare („stare de război”), adică un „război prin acţiuni judecătoreşti”. Cee ce denotă acţiuni judecătoreşti în ţările occidentale ori în tribunalele locale împotriva organizaţiilor evanghelice şi a liderilor evanghelici care propovăduiesc adevărurile biblice privind sodomia. Un exemplu care de cîţiva ani domină bătălia în tribunale împotriva evanghelicilor e cazul homosexualilor ugandezi împotriva lui Scott Lively, americanul din Massachusetts acuzat de ură împotriva homosexualilor. Cu ani în urmă, Lively a făcut multe vizite în Uganda şi alte ţări africane, unde a atenţionat parlamentarii asupra pericolelor agendei homosexualilor occidentali şi le-a sugerat măsuri concrete pentru limitarea influenţei homosexualilor în ţările lor. Homosexualii ugandezi l-au dat în judecată în Statele Unite, iar cazul e încă pe rol. Conceptul de lawfare, însă, nu ne este străin nici nouă, creştinilor din România, noi fiind deja afectaţi de „procesul icoanelor” şi de „procesul orelor de religie”, cazuri care au fost lansate de atei pentru a ne limita drepturile şi libertatea religioasă. Aceeași strategie e folosită, tot în România, de homosexualii occidentali care au iscat şi finanţat Cazul Coman, care vrea să impună României recunoaşterea căsătoriilor homosexuale încheiate în străinătate.  

În ce-i privește pe evanghelicii din ţările sărace, Raportul Wilton Park sugerează ca avocaţii care-i reprezintă pe homosexuali în ţările occidentale să cheme în instanţă „liderii religioşi” din ţările sărace, în măsura în care ei spun lucruri negative la adresa homosexualităţii ori incită la ura (Religious leaders should be held to account for their promotion of hatred against LGBTI people, including the exporting of hate speech, which can lead to violence and death. Queer lawyers and allies are well placed to challenge hate speech through administrative law and litigation). În plus, Raportul alocă statului un rol activ în contracararea influenţei pastorilor evanghelici. Statului i se cere să finanţeze o interpretare nouă a Scripturii, care să elimine rasismul şi homofobia. Un exemplu e textul biblic din Facerea 19 privind Sodoma şi Gomora, despre care Raportul Wilton Park afirmă: Understanding of key religious texts which appear to perpetuate discrimination should be improved by using well reputed scholarly texts to challenge accepted versions, for example the story of Sodom and Gomorrah from Genesis Chapter 19. Statului i se impune și sarcina de a asigura că în clasele ori orele de religie creştină, şi mai ales în seminarii, vor fi predate ideologia homosexuală, feminismul şi toleranţa faţă de homosexualitate şi homosexuali. (Queer theology, feminist theology and a theology of inclusion need wider currency, paticularly în seminaries ... feminist theology can be used to challenge the anti-gender ideology of the religious right... Sunday school teachers address sexual and reproductive health and rights...).  

E incredibil că acest Raport parvine din Marea Britanie, finanţat şi publicat de un Guvern care se dă drept conservator, pe durata mandatului unui premier care se crede un enoriaş fidel al Bisericii Anglicane şi lider al partidului conservator britanic! E incredibil că acest Raport reprezintă, putem spune, o perspectivă oficială a Guvernului Marii Britanii! Și e incredibil, mai ales, avînd în vedere că Marea Britanie a dat lumii faimoasa King James Bible, care a introdus creştinismul în toate ţările (cu excepţia Indiei) în care Marea Britanie şi-a extins puterea colonială! 

Un exemplu de la noi: 

Uniunea Salvaţi România

  

Din nefericire, mişcarea conservatoare politică e în declin şi în România, iar exemplele pe care le vedem în Occident le vedem tot mai des şi la noi. Președintele Iohannis se trage din Partidul Naţional-Liberal, care se recomandă ca partid de dreapta. Dar este evident că preşedinte nu vederi conservatoare, nici nu promovează o politică socială conservatoare. Nu manifestă simpatie pentru mişcarea pentru viaţă ori pentru familie, numindu-ne, pe noi, cei 3 milioane de semnatari ai iniţiativei constituţionale de protejare a căsătoriei şi familiei, „fanatici religioşi”.  

Un alt exemplu care arată că mişcarea conservatoare din România e debusolată şi gîfîie sînt incredibilele, iresponsabilele şi denigratoarele afirmaţii recente pe care d-l Vlad Alexandrescu, vice-președinte al USR, le-a făcut la adresa Coaliţiei pentru Familie. USR se identifică tot ca partid mai degrabă de dreapta, moderat conservator. Nici pe departe. Autentică mişcare conservatoare din România sîntem noi, mişcarea pentru familie, pentru valorile creştine, pentru tradiţie, pentru suveranitatea naţională, pentru dreptul la viaţă al copiilor nenăscuţi. Un partid politic care se consideră de dreapta, şi mai ales un lider al unui astfel de partid, nu ar face afirmaţii denigratoare la adresa noastră. USR e singurul partid din România care la nivel oficial a decis să nu sprijine proiectul de revizuire a Articolului 48. D-l Alexandrescu a ales să ne ofenseze, afirmînd despre Coaliţia pentru Familie, într-un mesaj video, că este o forţă politică „obscură”, finanţată „de la Răsărit” şi care vrea să imprime frică în societatea românească! Și adăugă dînsul: „Trăim în ultima vreme sub imperiul unei frici, care pare că doreşte să fie dusă de Coaliţia pentru Familie, o coaliţie care deci doreşte să impregneze societatea românească de frică, de aşteptări cu totul nejustificate, doreşte să ne facă să funcţionăm sub imperiul temerii”! [Acuzaţiile d-lui Alexandrescu pot fi citie şi auzite în întregime aici]

D-l Alexandrescu denigrează mişcarea pentru familie şi afirmă neadevăruri crase. Nu ne amintim să ne fi căutat ori sunat să ne pună întrebări, să ne cunoască, să afle ce ne preocupă, ce ne motivează, cine sînt cei 3 milioane de oameni cinstiţi, respectuoşi şi responsabili ai României care au semnat petiţia de revizuire constituţională. Dimportivă, ideile şi afirmaţiile propagate de dînsul, şi mai ales limbajul pe care îl foloseşte, sînt luate cuvînt cu cuvînt din materialele propagandistice ale mişcării homosexuale şi a celor din Occident care ni se împotrivesc de mai mulţi ani, dar şi mai înverşunat de jumătate de an încoace. D-l Alexandrescu promovează în România, la adresa noastră, fake news și importă în România acuzaţiile occidentalilor ostili. Sperăm, însă, că nici d-l Alexandrescu, nici Uniunea Salvaţi România nu ne vor solicita voturile. Dimpotrivă, îi încurajăm pe cei 3 milioane de semnatari să citească atent buletinele de vot la următoarele alegeri și să vadă dacă nu cumva d-l Alexandreacu, cel care i-a jignit acum o săptămînă, vrea să-i reprezinte în Parlament. Ne-a păcălit o dată, dar sperăm că pentru ultima oară. 

ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA 

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București 

Tel. 0741.103.025; Fax 0318.153.082 

www.alianta-familiilor.ro 

office@alianta-familiilor.ro