LEVANTUL LUI MILICĂ

SUMARUL BLOGULUI 

INDICE DE NUME

Ion Iliescu, Emil Constantinescu și Dan Voiculescu 

la decernarea Premiului de Excelență 

al Fundației pentru Dezvoltarea României

Deși ridiculizat de toată elita intelectuală și academică, iar maian respins de guvernul Cioloș (cu argumente cît se poate de întemeiate, vizînd îndeosebi amatorismul semianalfabet al întregii întreprinderi), bizarul Institut de Studii Avansate pentru Cultura şi Civilizaţia Levantului (agramat intitulat inițial „Institutul de Studii Avansate a Culturii şi Civilizaţiei Levantului”!), sinecură pentru o adunătură pestriță și obscură de protocroniști mioritici, a primit aviz de la Senatul lui Tăriceanu să funcționeze oficial... cu finanțare de la stat! (De ce să pape de la stat numai evreii de la „Elie Wiesel”, cînd avem și noi, slavă Domnului, „faliții” noștri?!) 

Este „marele proiect” al ex-președintelui Emil Constantinescu, care, ținînd morțiș să ofere o ilustrare la zi a proverbului „Prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul”, nu se sfiește să declare (Dughin e mic copil!): „Consider acest Institut al Levantului drept cel mai important institut pe plan mondial, pentru că el va arăta superioritatea rădăcinilor [...], că aici se află rădăcinile științei, ale democrației, ale religiilor, ale statului de drept, matca tuturor valorilor. Noi vedem astăzi doar ISIS și teroriști, nu algebra inventată pe acele meleaguri. În momentul acesta, cred că noua speranță pentru lumea mondială este partea asta de Orient unde au fost rădăcinile, reîntoarcerea la Orient...” (se poate spune și așa, deși parcă tot „Levant” sună mai frumos). Ehei, cum le zici matale, Milicule, mai rar cineva! 

Acest personaj penibil este moștenirea lăsată României postcomuniste de seniorul Corneliu Coposu... Țărănismul s-a dus pe apa sîmbetei, dar bolovanii lui rămîn. Și e tot mai greu să-i deosebești de bolovanii neocomunismului românesc (drăguță fotografia!). La cîte cărți a scris prin pușcărie, de ce în fruntea noului Institut n-ar fi pus chiar Dan Voiculescu? Iar deviza ar putea fi: Nous sommes ici aux portes de l'Orient [Levant], où tout est pris à la légère. 

Răzvan CODRESCU