SUMARUL BLOGULUI
La
scurtă vreme după vestea săvîrșirii lui Mugur Vasiliu, am primit de la monahul
Moise și pe cea a săvîrșirii lui Corneliu Marcu, devenit la asfințit, pe patul
de suferință de la Petru-Vodă, călugărul Ipatie.
Născut în 4 octombrie 1945, la Nistorești-Vrancea, fiu
al părintelui Ștefan Marcu (fost deținut politic, vajnic luptător pentru Cruce
și Neam, ale cărui oseminte odihnesc la Petru-Vodă, alături de cele ale părintelui
Iustin, ale părintelui Calciu sau ale lui Radu Gyr), purta – cu mîndrie, dar și
cu răspundere – numele lui Codreanu, chiar dacă mai toți obișnuiau să-i spună
„Bădia” sau „Bădica”.
Tăiat
din stofa vechilor răzeși, era un bărbat frumos, cu statură și aer de haiduc.
În tinerețe i-au venit bine pletele lungi, iar mai tîrziu barba colilie. Era
neaoș, verde, om de nădejde și de cuvînt, destoinic la faptă și ager la gînd. Mă
simțeam reconfortat de cîte ori aveam prilejul să-l întîlnesc și să stăm de
vorbă, chiar dacă nu ne înțelegeam de fiecare dată. Mi-l voi aminti mereu ca pe
un bun sfetnic și ca pe o gazdă minunată. De altfel, cine dintre cei ce au
purtat crucea dreptei, după 1989, ar fi trecut prin Focșani fără să-l „calce”?
Mie mi se pare că fără el Focșaniul nu va mai fi niciodată la fel...
Tocmai
lui i-a fost dat să fie greu încercat de slăbiciunile trupești ale vîrstei. A
fost întîi boala de inimă (cum pățesc, nu o dată, cei prea „inimoși”): o
intervenție chirurgicală dificilă, făcută și cu sprijinul lui Dan Puric, i-a
prelungit viața cu cîțiva ani buni. Apoi a venit cancerul, cu care s-a luptat îndelung,
străduindu-se să nu-și piardă încrederea și seninătatea. Și bărbătește, din
cîte am auzit, s-a purtat și pe patul morții, pînă în clipa de pe urmă.
Înmormîntarea va avea loc miercuri 31 mai 2017, de la ora 12 (ci nu 10, cum se anunțase inițial), la Mănăstirea Petru-Vodă.
Dumnezeu
să-l odihnească pe robul său Ipatie Corneliu și să aline durerea soției (Mona) și
fiicei (Cosmina), cărora le-a fost cu atîta dragoste devotat, precum și a tuturor celor
ce l-au avut drag (și care cred că îi vor resimți lipsa mai mult decît s-ar fi
așteptat). Și să învrednicească neamul acesta să mai nască astfel de oameni –
cu care, chiar și dacă nu poți să schimbi lumea în care trăiești, poți măcar să
nu-ți fie rușine cu ea. (R. C.)
Puteți
urmări AICI interviul realizat cu „Bădica”
de jurnalistul creștin Ioan Solea,
în 2014.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire