Pagini

luni, mai 29, 2017

S-A DUS ȘI „BĂDICA”...

SUMARUL BLOGULUI 
  

La scurtă vreme după vestea săvîrșirii lui Mugur Vasiliu, am primit de la monahul Moise și pe cea a săvîrșirii lui Corneliu Marcu, devenit la asfințit, pe patul de suferință de la Petru-Vodă, călugărul Ipatie. 
Născut în 4 octombrie 1945, la Nistorești-Vrancea, fiu al părintelui Ștefan Marcu (fost deținut politic, vajnic luptător pentru Cruce și Neam, ale cărui oseminte odihnesc la Petru-Vodă, alături de cele ale părintelui Iustin, ale părintelui Calciu sau ale lui Radu Gyr), purta – cu mîndrie, dar și cu răspundere – numele lui Codreanu, chiar dacă mai toți obișnuiau să-i spună „Bădia” sau „Bădica”.  
Tăiat din stofa vechilor răzeși, era un bărbat frumos, cu statură și aer de haiduc. În tinerețe i-au venit bine pletele lungi, iar mai tîrziu barba colilie. Era neaoș, verde, om de nădejde și de cuvînt, destoinic la faptă și ager la gînd. Mă simțeam reconfortat de cîte ori aveam prilejul să-l întîlnesc și să stăm de vorbă, chiar dacă nu ne înțelegeam de fiecare dată. Mi-l voi aminti mereu ca pe un bun sfetnic și ca pe o gazdă minunată. De altfel, cine dintre cei ce au purtat crucea dreptei, după 1989, ar fi trecut prin Focșani fără să-l „calce”? Mie mi se pare că fără el Focșaniul nu va mai fi niciodată la fel... 
Tocmai lui i-a fost dat să fie greu încercat de slăbiciunile trupești ale vîrstei. A fost întîi boala de inimă (cum pățesc, nu o dată, cei prea „inimoși”): o intervenție chirurgicală dificilă, făcută și cu sprijinul lui Dan Puric, i-a prelungit viața cu cîțiva ani buni. Apoi a venit cancerul, cu care s-a luptat îndelung, străduindu-se să nu-și piardă încrederea și seninătatea. Și bărbătește, din cîte am auzit, s-a purtat și pe patul morții, pînă în clipa de pe urmă. 
Înmormîntarea va avea loc miercuri 31 mai 2017, de la ora 12 (ci nu 10, cum se anunțase inițial), la Mănăstirea Petru-Vodă. 
Dumnezeu să-l odihnească pe robul său Ipatie Corneliu și să aline durerea soției (Mona) și fiicei (Cosmina), cărora le-a fost cu atîta dragoste devotat, precum și a tuturor celor ce l-au avut drag (și care cred că îi vor resimți lipsa mai mult decît s-ar fi așteptat). Și să învrednicească neamul acesta să mai nască astfel de oameni – cu care, chiar și dacă nu poți să schimbi lumea în care trăiești, poți măcar să nu-ți fie rușine cu ea. (R. C.)


Puteți urmări AICI interviul realizat cu „Bădica” 
de jurnalistul creștin Ioan Solea, în 2014.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu