INTERMEZZO LIRIC: DE PREA AICI

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME
  

Elena Dudina, Floating islands

  
Destul s-a dus și prea puțin mai este: 
din vii ce-am fost rămînem doar poveste 
și din iubire – ce-am avut mai sfînt – 
abia rămîne-o zdreanță de cuvînt... 

Da, știu, avem un suflet ce nu piere 
și-n trup purtăm nădejde de-nviere, 
dar cînd plecăm din lume ca de-acasă, 
ne-am bucura și dorul nu ne lasă. 

Căci mult-puținul ce-l trăim în toate 
nici o vecie-a-l șterge-n noi nu poate 
și mai c-am da nelumea-adevărată 
pe visul van de-a mai trăi o dată. 

De-aceea-i fără preț și-o clipă doară, 
cînd firea-n noi e mintenă să moară, 
și cît păstrăm un rest de vlagă-n oase 
ne par și suferințele frumoase...
   
Ne iartă, Doamne, că-n păcat și-n tină 
am răsădit icoana ta divină 
și-atît de-aici ne-am vrea pe totdeauna 
că-i greu cu tine să ajungem una.
   
Dar tu, ce ești iubire răstignită 
și ne înduri ispită cu ispită, 
vei ști, în grija ta de-a pururi vie, 
să-mpaci ce-a fost cu ce va fi să fie. 
  
De n-ai fi tu, am dispera de noi 
și am pieri uitîndu-ne-napoi, 
căci numai tu ești leacul tainic care 
îți amintești de tot în fiecare.
  

Răzvan CODRESCU