Răzvan Codrescu: poet, traducător şi eseist de orientare tradiţionalistă, promotor al principiilor şi idealurilor dreptei creştine, fără să fi fost membru al vreunui partid politic nici înainte şi nici după 1989, a debutat publicistic în 1985, cu eseul "Don Quijote şi Prinţul Mîşkin" (în revista "Luceafărul", an XXVIII, nr. 39, p. 8), şi editorial în 1997, cu volumul de eseuri "Spiritul dreptei. Între tradiţie şi actualitate" (Editura Anastasia, Bucureşti).
SUMARUL BLOGULUI
publicat de Răzvan Codrescu @ 00:00
4 comentarii
Data naşterii: 07.05.1959. Locul naşterii: Bucureşti. Naţionalitatea: română. Religia: creştin-ortodoxă. Studii: Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere (licenţiat 1983). Activitatea profesională: profesor (1983-1999), publicist şi editor (din 1991 pînă azi). Funcţii actuale: director literar al Editurii Christiana și redactor-şef la "Lumea Credinţei". Cărţi publicate: șapte volume de poezii ("Răsăritenele iubiri. Fals tratat de dezlumire", 2002; "Rug aprins. O sută de sonete şi false sonete", 2008; "Crucile pustiei. Poeme neptice", 2010; "Rost de doină. Cîntece fără stăpîn", 2012; "Sonetele lui Dionis", 2013; ”Erosstihuri”, 2016; "Acatistele Sfinților Arhangheli...”, 2018), un volum de proză („Povești de ocazie...”, 2020), cincisprezece volume de eseuri (de la "Spiritul dreptei", 1997, la "Tentative de dreapta în România postcomunistă", 2019), traduceri din Dante Alighieri ("Infernul", 2006) şi Sf. Ioan al Crucii ("Integrala operei poetice" - în colaborare cu hispanista Anca Crivăţ, 2003). O bibliografie completă a cărţilor publicate se află în arhivele blogului (august 2007), adusă periodic la zi.
Abonați-vă la
Postări [Atom]
Afișați versiunea pentru mobile
4 comentarii:
Cum de nu sînteți și dumneavoastră acolo, domnule profesor?
Pur și simplu: nu putem fi toți peste tot. Mi se pare însă că e lume destulă. Și „lume bună”, cum se zice. Eu poate că nici nu am „haină de nuntă” (ca-n parabola evanghelică): sînt socotit prea „verde” și de dușmani, și de prieteni... (Nu că „haina de nuntă” ar avea o culoare anume, dar numai verde să nu fie sau să nu pară...)
Daca e cum spuneti, atunci se explica ca nu sunt nici Claudiu Tarziu sau Sorin Lavric. Dar se pare ca nu au avut "haina de nunta" nici Dan Puric sau Pavel Chirila, care nu au reputatie de legionari...
Încă o dată: nu poate fi toată lumea peste tot. Iar în ce-l privește pe Claudiu Târziu, de pildă, nici n-ar fi putut fi prezent, pentru că se află în străinătate. Cred că ar fi mult mai normal să salutați cu satisfacție evenimentul decît să-i căutați „noduri în papură”.
P. S. De ce ar fi mai „legionar” un Sorin Lavric decît un Dan Puric?! Cred că intrăm în regim de aberație. Oricît de largă ar fi această etichetă stupidă, credeți-mă că e neavenită pentru toate cazurile menționate. Ce-i drept, la noi etichetele bat realitatea, ca să zic așa, ceea ce lasă loc unor astfel de suspiciuni și discuții aberante.
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire