«BRAVOS, NAȚIUNE! HALAL SĂ-ȚI FIE!»

SUMARUL BLOGULUI 

INDICE DE NUME 

Bifat noul triumf sinistru al democrației dîmbovițene, cercurile de dreapta rămîne să-și lingă rănile. Cîteva concluzii amare și corecte, la care subscriu în mare măsură, se găsesc formulate în textul de mai jos. (R. C.) 

După alegeri 

Rezultatul alegerilor parlamentare din decembrie 2016 nu lasă loc la prea multe interpretări. După interimatul ambiguu, pe jumătate independent, pe jumătate politic, al guvernului de tehnocraţi condus de Dacian Cioloş, PSD a revenit în forţă, repurtînd o victorie zdrobitoare. PNL s-a dovedit a fi lipsit de orice viziune, luînd-o vertiginos la vale pe toboganul mediocrităţii. Dacă ne raportăm la scorul obţinut la alegerile parlametare sau locale precedente, se poate spune că nou-înfiinţatul USR nu a făcut altceva decît să fure din electoratul PNL, în special pe cei dezamăgiţi de prestaţia jalnică a acestui partid în derivă. 

Spectrul „naţionalist” e fărîmiţat, mai ales de pe urma acestei creaţii butaforice a PSD care e PRU (partidul cu Vlad Ţepeş pe siglă, care militează împotriva... luptei anticorupţie – un paradox „mioritic”). De altfel, acest partid diversionist, cu tot caracterul său artificial, conduce pe acest segment, rezultatele celorlalte formaţiuni (ANR şi PRM) fiind derizorii. Așa stînd lucrurile, partea din dreapta a spectrului opţiunilor electorale se află tot sub controlul PSD. Din punctul lor de vedere, ţinta a fost atinsă: fie ca nimeni din această zonă să nu treacă pragul electoral, fie cel mult satelitul PSD, în care au fost pompate substanţiale resurse financiare şi mediatice. 

Rezultatul ANR (0,81%?) este mult sub aşteptările unora, iar aceasta se explică în mare parte şi prin pasivitatea cu care s-a mers în campania electorală. Ar fi fost de dorit o atitudine mai ofensivă, mai bătăioasă, în special la adresa PSD, dar şi la adresa PRU, pentru a demasca impostura acestui partid-fantomă. A pretinde că susţii valorile tradiţionale (un fapt lăudabil în sine, drept care am și susţinut că acest partid poate reprezenta o opţiune viabilă pentru cei care iau în considerare să participe la vot) nu e suficient, dacă nu te delimitezi în mod activ de cei care le uzurpă şi le instrumentalizează în folos propriu. Dacă ne aducem bine aminte, sloganele multor altor partide (PSD, ALDE, PMP, PRU etc.) au fost bazate pe elemente naţionaliste, ca „mîndria de a fi român”, „să redăm România românilor” etc. 

Ar fi fost de dorit o ofensivă inteligentă şi plină de substanţă împotriva acestei imposturi, care să îmbine tradiţia cu elemente ale unui stil modern de a face politică. Astfel s-ar fi asigurat şi o vizibilitate mai bună, şi un scor mai substanţial (deşi nici în aceste condiţii nu e sigur că s-ar fi trecut pragul electoral). 

Pînă la urmă, deznodămîntul acestor alegeri era de aşteptat. La scară europeană, iar recent chiar şi în Statele Unite, se manifestă din plin un puternic trend antiglobalizare. În special în ţările est-europene, cum ar fi cele din grupul de la Vişegrad, la putere sînt guverne de această orientare, aflate la conducere cu sprijinul unor majorităţi parlamentare mai mult decît confortabile.  Alinierea României la acest trend se face, iată, fie şi instinctiv, printr-un vot masiv pro-PSD. 

Din punctul nostru de vedere, acest partid a constituit întotdeauna răul cel mai mare din România postdecembristă. Nu ne gîndim aici doar la corupţia măruntă, cît mai ales la cea de dimensiuni gigantice, din pricina căreia economia ţării a fost distrusă şi vîndută pe nimic, pămînturile înstrăinate, iar pădurile defrişate masiv. Iar dacă acum, din pur oportunism, viitorul guvern se va ralia tendinţelor populiste în ascensiune la scară mondială, acest fapt nu va fi altceva decît o impostură. PSD a fost dintotdeauna un partid-cameleon, interesat doar de consolidarea puterii şi a influenţei sale în teritoriu (prin intermediul „baronilor locali”) ca bază pentru succesele sale de la alegerile parlamentare. E de presupus că va practica şi în viitor acelaşi stil oportunist de a face politică la mai multe capete, jucînd atît cartea „valorilor europene”, dar, dacă va fi cazul, şi cartea antiglobalistă. Ceea ce determină atitudinea acestui partid nu sînt valori sau convingeri ideologice, ci exclusiv încrengăturile propriului interes. 

Gîndindu-ne prin această prismă, nu putem anticipa de pe acum răspunsul la una dintre problemele care îi frămîntă pe românii cu adevărat ataşaţi valorilor tradiţionale: referendumul pentru modificarea Constituţiei cerut de peste trei milioane de cetăţeni. Dacă PSD va avea interesul ca acesta să se ţină, atunci el va avea loc; dacă nu, nu. Totul e dictat de oportunismul care defineşte acest partid, a cărui amprentă pusă pe România ultimului sfert de veac nu poate fi numită altfel decît nefastă. 

Rămîne ca România să supravieţuiască aşa cum va putea sub un nou regim PSD (un fapt care de altfel a intrat demult în sfera obişnuitului, aşa cum te obişnuieşti cu o boală care îţi macină organismul) şi să spere la un mai bine proiectat într-un orizont de timp previzibil. 

  

Bogdan MUNTEANU