Bifat noul triumf sinistru al
democrației dîmbovițene, cercurile de dreapta rămîne să-și lingă rănile. Cîteva
concluzii amare și corecte, la care subscriu în mare măsură, se găsesc formulate
în textul de mai jos. (R. C.)
După alegeri
Rezultatul alegerilor parlamentare
din decembrie 2016 nu lasă loc la prea multe interpretări. După interimatul
ambiguu, pe jumătate independent, pe jumătate politic, al guvernului de
tehnocraţi condus de Dacian Cioloş, PSD a revenit în forţă, repurtînd o
victorie zdrobitoare. PNL s-a dovedit a fi lipsit de orice viziune, luînd-o
vertiginos la vale pe toboganul mediocrităţii. Dacă ne raportăm la scorul
obţinut la alegerile parlametare sau locale precedente, se poate spune că
nou-înfiinţatul USR nu a făcut altceva decît să fure din electoratul PNL, în
special pe cei dezamăgiţi de prestaţia jalnică a acestui partid în derivă.
Spectrul „naţionalist” e fărîmiţat,
mai ales de pe urma acestei creaţii butaforice a PSD care e PRU (partidul cu
Vlad Ţepeş pe siglă, care militează împotriva... luptei anticorupţie – un
paradox „mioritic”). De altfel, acest partid diversionist, cu tot caracterul
său artificial, conduce pe acest segment, rezultatele celorlalte formaţiuni
(ANR şi PRM) fiind derizorii. Așa stînd lucrurile, partea din dreapta a
spectrului opţiunilor electorale se află tot sub controlul PSD. Din punctul lor
de vedere, ţinta a fost atinsă: fie ca nimeni din această zonă să nu treacă
pragul electoral, fie cel mult satelitul PSD, în care au fost pompate
substanţiale resurse financiare şi mediatice.
Rezultatul ANR (0,81%?) este mult
sub aşteptările unora, iar aceasta se explică în mare parte şi prin pasivitatea
cu care s-a mers în campania electorală. Ar fi fost de dorit o atitudine mai
ofensivă, mai bătăioasă, în special la adresa PSD, dar şi la adresa PRU, pentru
a demasca impostura acestui partid-fantomă. A pretinde că susţii valorile
tradiţionale (un fapt lăudabil în sine, drept care am și susţinut că acest partid
poate reprezenta o opţiune viabilă pentru cei
care iau în considerare să participe la vot)
nu e suficient, dacă nu te delimitezi în mod activ de cei care le uzurpă şi le
instrumentalizează în folos propriu. Dacă ne aducem bine aminte, sloganele
multor altor partide (PSD, ALDE, PMP, PRU etc.) au fost bazate pe elemente naţionaliste, ca „mîndria de a fi român”, „să redăm România românilor”
etc.
Ar fi fost de dorit o ofensivă
inteligentă şi plină de substanţă împotriva acestei imposturi, care să îmbine
tradiţia cu elemente ale unui stil modern de a face politică. Astfel s-ar fi
asigurat şi o vizibilitate mai bună, şi un scor mai substanţial (deşi nici în
aceste condiţii nu e sigur că s-ar fi trecut pragul electoral).
Pînă la urmă, deznodămîntul acestor
alegeri era de aşteptat. La scară europeană, iar recent chiar şi în Statele
Unite, se manifestă din plin un puternic trend antiglobalizare. În special în
ţările est-europene, cum ar fi cele din grupul de la Vişegrad, la putere sînt
guverne de această orientare, aflate la conducere cu sprijinul unor majorităţi
parlamentare mai mult decît confortabile. Alinierea României la acest
trend se face, iată, fie şi instinctiv, printr-un vot masiv pro-PSD.
Din punctul nostru de vedere, acest
partid a constituit întotdeauna răul cel mai mare din România postdecembristă.
Nu ne gîndim aici doar la corupţia măruntă, cît mai ales la cea de dimensiuni
gigantice, din pricina căreia economia ţării a fost distrusă şi vîndută pe
nimic, pămînturile înstrăinate, iar pădurile defrişate masiv. Iar dacă acum,
din pur oportunism, viitorul guvern se va ralia tendinţelor populiste în
ascensiune la scară mondială, acest fapt nu va fi altceva decît o impostură.
PSD a fost dintotdeauna un partid-cameleon, interesat doar de consolidarea
puterii şi a influenţei sale în teritoriu (prin intermediul „baronilor locali”)
ca bază pentru succesele sale de la alegerile parlamentare. E de presupus
că va practica şi în viitor acelaşi stil oportunist de a face politică la mai
multe capete, jucînd atît cartea „valorilor europene”, dar, dacă va fi cazul,
şi cartea antiglobalistă. Ceea ce determină atitudinea acestui partid nu sînt
valori sau convingeri ideologice, ci exclusiv încrengăturile propriului
interes.
Gîndindu-ne prin această prismă, nu
putem anticipa de pe acum răspunsul la una dintre problemele care îi frămîntă
pe românii cu adevărat ataşaţi valorilor tradiţionale: referendumul pentru
modificarea Constituţiei cerut de peste trei milioane de cetăţeni. Dacă PSD va
avea interesul ca acesta să se ţină, atunci el va avea loc; dacă nu, nu. Totul
e dictat de oportunismul care defineşte acest partid, a cărui amprentă pusă pe România
ultimului sfert de veac nu poate fi numită altfel decît nefastă.
Rămîne ca România să supravieţuiască
aşa cum va putea sub un nou regim PSD (un fapt care de altfel a intrat demult
în sfera obişnuitului, aşa cum te obişnuieşti cu o boală care îţi macină
organismul) şi să spere la un mai bine proiectat într-un orizont de timp
previzibil.
Bogdan MUNTEANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu