SUMARUL BLOGULUI
Știința lui Adam –
prin cunoașterea lui Dumnezeu
Calitatea cunoașterii la Adam este sublimă.
El nu cunoștea nici binele, nici răul, pentru a fi analitic. Adam Îl cunoștea
pe Dumnezeu, se cunoștea ca fiind din Dumnezeu, era de-ajuns pentru a genera o
cunoaștere deplină asupra tuturor ființelor vii aduse la el. Ca să îndeplinească
practic funcțiile stăpînirii, Adam relaționează cu animalele și păsările,
proiectînd, atribuind și planificînd prin nume inclusiv sensurile rolului
și rezultatelor așteptate.
„Și Domnul
Dumnezeu, Care făcuse din pămînt toate fiarele cîmpului și toate păsările
cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; așa că toate ființele
vii să se numească precum le va numi Adam” (Facerea
3, 19). În atribuțiile stăpînirii, omul numește și decide – concentrînd într-un
nume drepturile și obligațiile fiecărei ființe vii.
Domnul Dumnezeu
le-a adus la Adam. Capitalul ființelor vii, animalele domestice care pot fi de
ajutor în lucrarea pămîntului, animalele cu rol de armonizare a ecosistemului,
cele ce pot constitui prilej de relaxare și bucurie recunosc și înțeleg
misiunea. La acel moment, animalele și păsările nu constituiau sursă de hrană
pentru oameni. Dumnezeu îl
sprijină pe Adam, făcîndu-i cunoscută plenar resursa vie și vrea „să vadă cum
le va numi”, garantîndu-i încrederea în știința și cunoașterea ce i-au fost
transmise, prin suflarea de viață. Adam le numește
după știința lui. Prin numele dat tuturor ființelor vii, Adam stabilește, după
intuiția și cercetarea lui, caracteristicile, însușirile și rolul fiecărei
ființe vii. „Și a pus Adam nume tuturor animalelor și tuturor păsărilor
cerurilor și tuturor fiarelor sălbatice” (Facerea
3, 20). Adam, prin punerea numelor, creează o știință complexă, alcătuită
din multe ramuri interdependente. Etimologia, biologia și matematica necesară
evidențierii numerice a ființelor vii, acestea sînt trei prime științe care
apar o dată cu numirea obiectului cercetării.
Adam era
înzestrat cu toate atributele cunoașterii. Etimologia numelor ființelor vii nu
are la bază un simplu joc de cuvinte, ambiguu sau bazat pe o primă cunoaștere
sau impresie vizuală. Prin cunoașterea sa, Adam descrie ființa prin punerea
numelui. De asemenea, face asocieri, incluzîndu-le în specii și familii.
Calitatea
cunoașterii la Adam este sublimă. El nu cunoștea nici binele, nici răul, pentru
a fi analitic. Adam Îl cunoștea pe Dumnezeu, se cunoștea ca fiind din Dumnezeu,
era de-ajuns pentru a genera o cunoaștere deplină asupra tuturor ființelor vii
aduse la el. Ca să îndeplinească practic funcțiile stăpînirii, Adam
relaționează cu animalele și păsările, proiectînd, atribuind și planificînd
prin nume inclusiv sensurile rolului și rezultatelor așteptate.
Din punct de
vedere al abordării manageriale, numirea reprezintă una dintre primele sarcini
după preluarea oricărei funcții de conducere. Prin prezentarea tuturor
ființelor vii în fața lui Adam, Dumnezeu îl asigură pe acesta că are toate
resursele vii la dispoziție, pentru a-i fi de folos. Prin numire, Adam
instrumentează și o funcție exploratorie de cercetare a abilităților, de aceea
observă că „nu s-a găsit ajutor de potriva lui” (Facerea 2, 20).
Adam este
conștient de superioritatea și misiunea sa, ierarhizează animalele și păsările,
dar nu își găsește încă o ființă egală la nivel de asemănare, rang, cunoaștere,
exigențe și complementaritate în comunicare și decizii.
Cosmin STOICA
Mai puteți citi pe acest blog:
4 comentarii:
Bun gasit . Multi scriitori crestini de azi cred ca se pot dispensa de exegezele patristice ( un fel de ,protestantism, liber-cugetator , sola scriptura ) , fie , mai degraba , nu au o cunoastere elementara a lor . Retin un pasaj din textul de mai sus , tocmai pt. ca e un fel de loc comun regasibil in multe parti : ,( Adam ) nu cunostea nici binele , nici raul , pt. a fi analitic, . De aici poate reiesi ca Adam avea , inaintea pacatului , un fel de stare de inocenta naturala vecina cu iresponsabilitatea , in felul omului primitiv al lui Rousseau sau ca un supraom nietzschean , dincolo de bine si de rau . Cu o depreciere implicita a moralei si explicita a ,analiticului, ( rationalului , ,logicului, ) . Analiticul nu inseamna altceva decit discriminare , discernamint si chiar ascensiune si purificare . A se vedea , de ex. , exegeza Sf. Maxim , cu referire la ,problema raului, , la inc. Filoc. v. III , Quest. ( textul e prea lung pt. a fi redat aici ) , unde se explica adevaratele sensuri ale Pomului cunostintei . Este vorba despre o cunoastere sensibila si aparenta ( ,estetica, , nu etica ) , unde ,binele, si ,raul, sint si ele aparente , placerea si durerea . ,Gustati si vedeti ce Bun este Domnul , : Pomul Vietii este adevarata cunoastere ( gnosis , dupa Sf. Maxim , ,vederea, ) , cunoasterea adevaratului Bine si , implicit si a raului , caci raul e cunoscut prin bine . Prin cadere Adam pierde ,cunoasterea cauzei adevarate, , a Binelui , cum spune Sf. Maxim , in schimbul unei cunoasteri exterioare , sensibile , a ,opiniei, , in care locul binelui e luat de placere , falsul bine ( fructul bun la gustare , aducator de moarte ) . Sf. Petru i se infatiseaza pinza cu animale pt. a fi ,mincate, , aceste ,animale, sau vietuitoare sint ,ratiunile ascunse, ( logoi ) si ,virtuti, ale lucrurilor .Etc. Poate ca formularea autorului e ambigua , ceea ce vreau sa spun e ca o conceptie anomica , despre vreo cunoastere sau ,experienta, extramorale nu are nimic crestin , reprezinta un ,misticism, sau spiritualism modernist si panteist ( tot Sf. Maxim spune ca Hristos e ,fiinta virtutilor, ) . Cele bune .
Felicitări! Un studiu de folos duhovnicesc într-o lume în care toţi şi toate sunt privite mai ales din perspectiva dimensiunii economice. PS - Un sfat tehnic: postaţi link-uri către toate părţile anterioare ale studiului, la finalul fiecărei părţi.
O să vă urmez sfatul, părinte, imediat ce voi găsi un moment disponibil.
Ar trebui aratat mai indeaproape si cum e cu camataria la evrei si la crestini...
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire