SINAXAR ROMÂNESC (22)
SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME
8
iunie:
SFINȚII
MARTIRI
NICANDRU
ȘI MARCIAN
Ostaşi de frunte ai Imperiului roman,
Nicandru şi Marcian s-au hotărît, după ce L-au descoperit pe Hristos, să nu mai
slujească sub arme şi să facă primenire vieţii lor. Mărturisindu-şi deschis
credinţa, au fost aruncaţi în temniţă, iar pe 8 iunie 303 au fost decapitaţi în
cetatea Durostorum (Silistra de astăzi). Tradiţia spune că Nicandru era tată al
unui copil şi că soţia lui, Daria, îl aşteptase timp de 10 ani să se întoarcă
de pe cîmpul de luptă (ceea ce n-a împiedicat-o să înţeleagă şi să preţuiască
jertfa bărbatului ei pentru Hristos, pe Care ea însăşi Îl iubea din tot cugetul
şi din toată inima, rămînînd în memoria posterității ca un model al soției devotate și al ceea ce un Paul Evdokimov numește, într-un splendid eseu, „Vocația religioasă a femeii”). (R. C.)
Ruinele cetății Durostorum
Mai puteți citi pe acest blog:
10 ianuarie: Sfîntul Cuvios Antipa de la Calapodești
13 ianuarie: Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic
25 ianuarie: Sfîntul Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului
28 (în anii bisecți: 29) februarie: Sfinții Cuvioși Ioan Casian Romanul și Gherman din Dobrogea
7 martie: Sfîntul Sfinți Mucenic Efrem, Episcopul Tomisului
26 martie: Sfîntul Mucenic Montanus preotul și soția sa Maxima
6 aprilie: Sfîntul Sfințit Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium
11 aprilie: Sfîntul Ierarh Calinic de la Cernica
12 aprilie: Sfîntul Mucenic Sava de la Buzău (Gotul)
14 aprilie: Sfîntul Ierarh Pahomie de la Gledin
20 aprilie: Sfîntul Teotim, Episcopul Tomisului
24 aprilie: Sfinții Ierarhi Ilie Iorest, Simion Ștefan și Sava Brancovici, Mitropoliții Transilvaniei; Sfîntul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș; Sfinții Mucenici Pasicrat și Valentin
25 aprilie: Sfîntul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului
26 aprilie: Sfinții Mucenici Chiril, Chindeu și Tasie, din Dobrogea
28 aprilie: Sfinții Mucenici Maxim, Cvintilian și Dadas, din Ozovia
2 mai: Sfîntul Ierarh Atanasie Patelarie, Patriarhul Constantinopolului
3 mai: Sfîntul Cuvios Irodion de la Lainici
12 mai: Sfîntul Mucenic Ioan Valahul
27 mai: Sfîntul Mucenic Iuliu Veteranul
2 iunie: Sfîntul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava
4 iunie: Sfinții Mucenici de la Niculițel: Zotic, Atal, Camasie și Filip
25 ianuarie: Sfîntul Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului
28 (în anii bisecți: 29) februarie: Sfinții Cuvioși Ioan Casian Romanul și Gherman din Dobrogea
7 martie: Sfîntul Sfinți Mucenic Efrem, Episcopul Tomisului
26 martie: Sfîntul Mucenic Montanus preotul și soția sa Maxima
6 aprilie: Sfîntul Sfințit Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium
11 aprilie: Sfîntul Ierarh Calinic de la Cernica
12 aprilie: Sfîntul Mucenic Sava de la Buzău (Gotul)
14 aprilie: Sfîntul Ierarh Pahomie de la Gledin
20 aprilie: Sfîntul Teotim, Episcopul Tomisului
24 aprilie: Sfinții Ierarhi Ilie Iorest, Simion Ștefan și Sava Brancovici, Mitropoliții Transilvaniei; Sfîntul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș; Sfinții Mucenici Pasicrat și Valentin
25 aprilie: Sfîntul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului
26 aprilie: Sfinții Mucenici Chiril, Chindeu și Tasie, din Dobrogea
28 aprilie: Sfinții Mucenici Maxim, Cvintilian și Dadas, din Ozovia
2 mai: Sfîntul Ierarh Atanasie Patelarie, Patriarhul Constantinopolului
3 mai: Sfîntul Cuvios Irodion de la Lainici
12 mai: Sfîntul Mucenic Ioan Valahul
27 mai: Sfîntul Mucenic Iuliu Veteranul
2 iunie: Sfîntul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava
4 iunie: Sfinții Mucenici de la Niculițel: Zotic, Atal, Camasie și Filip
publicat de Răzvan Codrescu @ 00:00
16 comentarii
16 comentarii:
Ce ziceti, domnule Codrescu, de surpriza - ca sa nu zic bomba - de presa de la "Adevarul", cu colaborartea lui Marian Munteanu cu fosta Securitate?
Care surpriză? Care bombă? Pentru mine (care cunosc „cazul” încă de la „originile” lui) nu este nici o surpriză, iar bomba, deocamdată, e fără fitil (dar probabil că i-l vor pune). Am sugerat tot timpul prudență, dar cîți m-au luat în serios? Ba chiar unii și-au exprimat impresia că aș avea de plătit vreo poliță... Dar pregătiți-vă sufletește: mai aveți încă multe de văzut și de auzit!
Iertati-ma ca insist, dar ii puteti ierta pozitia fata de Petre Tutea?
Ca punct de vedere personal - da. Ca raport la Securitate - nu.
(Nu cred că rubrica de comentarii a postării de față e cadrul cel mai adecvat unor astfel de discuții. Probabil că va mai veni vorba, în alte contexte. Deocamdată vă recomand „puțintică răbdare”...)
Autoarea articolului despre M.M. din Adevarul e colaboratoare a SRI. Azi. Dl Buchir de la CNSAS e si el colaborator. Azi. Despre ce vorbim? Erau vremuri grele... Acum nu mai sunt. Si totusi...
@ Anonim 4:51 p.m.
Dacă se va proba existența și autenticitatea lor, aici e vorba de documente (știți cum se zicea: „Documentele vorbește”). Ce-au a face autoarea articolului, sau Bichir, sau oricine altcineva? Păcatele unora nu le scuză pe ale altora. Cît despre „vremurile grele”, nu-mi spuneți mie, că le-am trăit din plin, cu toată generația mea, ca studenți și intelectuali, și nu ne-am făcut cu toții nici membri de partid, nici lideri ASC, nici clienți ai Securității! „Despre ce vorbim?”. Păi vorbim, dacă nu despre rectitudine, sau despre rezistență morală, măcar despre un minimum de decență, pe care unii l-au păstrat (nu fără sacrificii, desigur), iar alții nu (urmînd calea oportunismului colaboraționist). Dar indecența cea mai gravă nu este atît că s-au pretat atunci la ce s-au pretat, cît că au încercat pe urmă să-și ascundă compromisurile și să treacă drept repere de conștiință pentru lumea nouă. Și poate că acest gen de impostură morală a și împiedicat o reală primenire a României postcomuniste. Impuritatea, oricît s-ar deghiza, nu poate genera puritate. Și mai e ceva: îi poți înșela pe oameni, te poți înșela chiar pe tine însuți, dar nu-L poți înșela pe Dumnezeu.
P. S. Sigur, dacă cele afirmate despre M. M. în „Adevărul” se vor dovedi mistificări (cum încă mai putem spera), problema se nuanțează foarte mult (rămînînd doar intrarea în PCR și șefia ASC, care, ca și cîrdășia conjuncturală cu Virgil Măgureanu de mai tîrziu, nu-s mostre de puritate, dar nici impurități impardonabile). Dacă nu se vor dovedi însă mistificări, atunci am cam ști „despre ce vorbim” (cu sau fără regretul destrămării încă unei legende).
Eu imi doresc si sper inca sa nu fie chiar asa. Nu atat pentru Marian Munteanu, cat pentru tot ce a insemnat pentru noi Piata Universitatii si pentru ce mai inseamna pentru noi o alternativa crestina de dreapta.
@ Gabriela
Vă înțeleg foarte bine. Cred că nu va dura mult pînă să ne lămurim. Dacă se va infirma proverbul „Nu iese fum fără foc”, atunci voi fi primul care să vă împărtășească bucuria.
Dupa parerea mea, la Marian Munteanu nu se pune atat problema legalitatii, cat cea a moralitatii. Chiar daca nu poate fi incriminat legal de ceva, nici inainte si nici dupa 1989, ramane incriminabil din punct de vedere moral: si pentru cum s-a raportat la Partid si Securitate, si pentru cum a parvenit ca om de afaceri, si pentru cum a intrat in diferite combinatii, de la cea cu Magureanu la cea cu liberalii, si pentru cum a cautat si cauta sa-si cosmetizeze trecutul. Toate astea il fac sa fie foarte departe, mi se pare mie, si de conduita crestina de tip Gafencu, si de rectitudinea legionara de tip Codreanu. Pe de alta pare, orice ar fi facut inainte si orice ar fi facut dupa, nu i se poate contesta atitudinea anticomunista si chiar sacrificiala din perioada Pietei Universitatii, pentru care eu zic ca isi merita legenda, oricat de sifonata. Nu e un ins care sa poata fi idealizat, dar nici unul care sa fie diabolizat fara drept de apel.
@ Alexandru
Da, problema se poate pune și așa. Cazul e unul de o derutantă complexitate. De aceea cred că trebuie evitate și pripa, și concluziile prea radicale. Ramîne de văzut ce va ieși pînă la capăt. Oricum, mi se pare că Alianța Noastră, din păcate, pierde teren în mod galopant (și, în paranteză fie spus, mă tem că va pierde încă și mai mult atunci cînd i se vor răscoli „măruntaiele”, căci nu numai de „cazul Marian Munteanu” e vorba...).
Problema se rezolva simplu. Dl Munteanu ii cunoaste pe cei care l au contactat si anchetat. Cred ca mai trăiesc. Sa i deconspire, sa aibă loc o confruntare, dacă dorește sa candideze la o funcție publica. Sa vedem dacă a semnat, ori ba. Ii ocrotește? Drama nostra e ca nu avem curajul sa stam din nou fata în fata cu cei care ne au urmărit și anchetat. E drept, unii din lehamite. Nici nu dorim funcții publice. Altfel, doar neîncredere în societate. Gh. C.
Se pare ca falsul este acum dovedit, cel putin pentru angajamentul publicat de "Adevarul": http://www.cotidianul.ro/documentele-cnsas-care-arata-ca-marian-munteanu-nu-a-fost-colaborator-al-securitatii-282819/
Ramane de asteptat decizia oficiala a CNSAS. Oricum, ziarista Ramona Ursu va trebui sa dea explicatii in fata instantei de judecata.
@ Iulian (nepostat)
E adevărat că rămîn unele semne de întrebare, dar o Ramona Ursu, deontologic vorbind, nu poate fi scuzată. Pe de altă parte, chiar dacă n-o fi chiar vreun îngeraș, Marian Munteanu nu merită tratat în termeni ca ai dvs., nici Piața Universității „demitizată” cu astfel de scenarii naive (ca să nu spun stupide). În ce-l privește pe profesorul Ion Coja, chiar dacă nu-i lipsesc defectele, are și destule calități, care nu-i pot fi negate doar în virtutea dezacordului ideologic.
@ Iulian (tot nepostat)
Spre deosebire de alți aspiranți actuali la statutul de lideri ai unei noi drepte românești, d-l Marian Munteanu, chiar dacă nu e perfect (dar cine e perfect pe lumea asta?), are o legendă si o anume harismă. Deci simpatia și chiar creditul de care se bucură în multe cercuri creștine de dreapta nu sînt fără temei, iar dacă firea și trecutul său nu-l vor pierde, atunci ar putea juca un rol îndreptățit pe scena politică în viitorul apropiat.
@ Razvan Codrescu
Probabil ca aveti dreptate, dar din pacate a pornit cam prost in noua sa aventura...
@ Corneliu
Aceasta e o altă discuție.
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire