APELUL UNUI ROMÂN ORTODOX DIN SPANIA
SUMARUL BLOGULUI
Am primit și dau mai departe...
Monumentul de la Majadahonda (28 septembrie 2015)
¡Hermanos!
El odio en contra de la cristiandad, de la Iglesia y de sus símbolos es tan
intenso, que se ha iniciado una ofensiva odiosa y perversa en contra de todo lo
que pudiera evocar la fe en Dios, el amor a la nación, el espíritu de
sacrificio o el martirio.
A pesar de hallarse en un terreno que es una propiedad privada, el
monumento que los miembros del Movimiento legionario rumano han dedicado a la
memoria de los mártires legionarios Ion Moța y Vasile Marin, muertos en 1937
como combatientes en la Guerra Civil Española, está amenazado con la demolición,
en virtud de la Ley dicha de la Memoria Histórica. Es la decisión del Pleno del
Ayuntamiento de Majadahonda, favorecida por el hecho de que los ediles del PP se
han abstenido en la votación, lavándose las manos como Poncio Pilato.
Al despedirse de su mujer y de
sus dos niños pequeños para partir a la guerra, Ionel Moța – un intelectual distinguido y un
verdadero rumano, hijo de sacerdote y él mismo creyente – ha dicho: “¡Disparan metralla
contra el rostro de Cristo, y yo no puedo aguantar esto!”. Es lo que han
pensado también Vasile Marin y los otros combatientes que los han acompañado en
aquella cruzada en contra de la misma fiera roja que intenta hoy espantarnos
con leyes que se levantan en contra de Dios.
¡No nos dejemos engañar! ¡No dejemos que el sacrificio de Ionel Moța, Vasile
Marin y de todos los que han muerto en las cárceles comunistas sin abandonar su
fe sea en vano! A nosotros no se nos pide verter nuestra sangre. ¡Sólo debemos
confesar nuestra fe de lo hondo de nuestras almas! ¡Debemos unirnos en nuestra
fe!
Yo no soy legionario. No hago política. Soy sólo un pobre cristiano
ortodoxo que, al venir a España en busca de una vida mejor, se ha enterado del
martirio de los dos rumanos Moța y Marin; después he investigado y he conocido
la verdad. Una verdad que 70 años de comunismo y
postcomunismo han ocultado. ¡Os llamo a todos los que sois cristianos a velar
sin tregua! El Redentor ha dicho: “Yo soy la Vía, la Verdad, la Vida”. Yo os ruego humildemente: ¡confesad la verdad mediante la cual hallaréis la
Vía para heredar la Vida! Amén.
Con mis más
sinceros agradecimientos,
Ovidiu Mocan*
Villalba, 27 septembrie 2015: autorul Apelului (dreapta),
cu fostul deținut politic Marcel Petrișor
* Fraților!
Ura împotriva
Creștinătății, a Bisericii și a simbolurilor ei este atît de mare, încât au
început o ofensivă mîrșavă și perversă împotriva a tot ceea ce ar putea evoca
credința în Dumnezeu, dragostea de neam, spiritul de sacrificiu și martiriul.
Cu toate că se află pe un
teren privat, monumentul ridicat de frații lor legionari în memoria
martirilor Moța și Marin, căzuți în 1937 ca luptători în Războiul Civil din
Spania, este amenințat cu demolarea, în baza Legii așa-zise a Memoriei Istorice.
Este hotărîrea primăriei din Majadahonda, favorizată de faptul că edilii din PP
[Partido Popular] s-au abținut de la vot, spălîndu-se pe mîini ca Ponțiu Pilat.
Cînd a plecat spre Spania, lăsînd
soția și doi copii mici acasă, Ionel Moța – un fin intelectual si un român
adevărat, fiu de preot și el însuși credincios – a spus: „Se trage cu
mitraliera în obrazul lui Hristos, iar eu nu pot să rabd asta!”. La fel au gîndit și Vasile Marin, și
ceilalți care i-au însoțit în această cruciadă împotriva aceleiași fiare roșii
care azi încearcă să ne sperie cu niște legi care se ridică împotriva lui Dumnezeu.
Să nu ne lăsăm înșelați! Să nu lăsăm
ca jertfa lui Ionel Moța, Vasile Marin și a tuturor celor care și-au lăsat
oasele, dar nu și credința în închisorile comuniste, să fie în van! Nouă nu ni se cere jertfă de sînge.
Trebuie numai să mărturisim, cu toată tăria sufletului nostru! Trebuie să ne
unim în credința noastră!
Eu nu sînt legionar. Nu fac politică. Sînt doar un biet creștin ortodox
care, venind în Spania pentru o viață mai bună, am aflat despre martiriul
celor doi români, Moța și Marin, apoi am cercetat și am aflat adevărul. Un
adevăr ascuns de cei 70 de ani de comunism și postcomunism. Vă chem pe toți
cei care sînteți creștini la o trezvie continuă! Mîntuitorul a spus: „Eu sînt Calea, Adevărul și Viața”. Eu
cu umilință vă rog: mărturisiți Adevărul prin care veți găsi Calea ca să
moșteniți Viața! Amin.
Cu mulțumirile mele cele mai
sincere,
Ovidiu Mocan
Ierom. Amfilohie Brînză, Mihail Pantazi, Pr. Ilie Tabarcea și Ovidiu Mocan
în poarta Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei
UPDATE 14.10.2015
Un articol spaniol din El Mundo, pe tema Majadahonda.
publicat de Răzvan Codrescu @ 00:00
28 comentarii
28 comentarii:
In fata situatiei care s-a creat trebuie unitate intre gruparile romanesti si o reevaluare a raporturilor cu Biserica Ortodoxa. Un schit intemeiat acolo ar fi solutia ideala, pentru ca nu mai e vorba de cauza legionara, ci de cauza crestina: jertfa pentru Hristos si pentru Cruce.
Orice discutie ar trebui sa inceapa de la si sa se axexe pe ceea ce scrie concret pe monument: ca cei doi sunt „caidos por Dios” / „cazuti pentru Dumnezeu” si cuvintele lui Mota: „He amado a Cristo y he marchado feliz a la muerte por El” / „L-am iubit pe Christos și am mers fericit la moarte pentru El”. Asta e motivatia, asta e miza. Francismul si legionarismul au trecut, crestinismul ramane si va dainui in veci. De aceea Biserica nu doar ca e de dorit, dar e chiar datoare sa se implice.
@ Alexandra
Ați formulat concis și la obiect. E ceea ce susțin și eu, ca și atîția alții, de ani întregi. Au existat însă mereu la fața locului niște prejudecăți și niște orgolii care s-au pus de-a curmezișul. Să sperăm că de data aceasta se va gîndi și se va acționa realist (și repede, căci altminteri s-ar putea să fie prea tîrziu)!
Monumentul este alcatuit arhitectonic din doua litere M stilizate, intre care se inalta o cruce care le uneste. Din pacate, multi nu stiu si nu vad asta, ci cheia lui sunt cele doua inscriptii de la baza, cu marturisirile celor doi martiri, dar tocmai acelea sunt acum complect acoperite de graffiti, incat nu se mai pot distinge. Daca nu e protejat de barbaria stangismului spaniol, el isi pierde semnificatia pentru public si poate fi luat drept orice. De aceea e esential nu doar sa nu fie daramat, ci si sa fie curatat si sa se ia masuri ca sa nu mai fie vandalizat. Cum locul este neimprejmuit si nu are cine sa plateasca acolo o paza permanenta, singura solutie ar fi mica obste monahala (pot sa fie si numai 2-3 calugari) care sa se roage, dar sa si (supra)vegheze. Nu e nici o indoiala ca la cati romani sunt in zona schitul ar fi foarte frecventat, mai ales in duminici si sarbatori, si totul ar capata o noua viata si un nou aspect. Pana la urma le-ar place si spaniolilor, pentru ca ar avea un maidan si o grija mai putin.
Apropo de ultima fotografie: unde este Episcopia asta ortodoxa romana si cine este respectivul episcop?
@ Corneliu
La Zulema, în Castilla-La Mancha. E un sediu modest, dar provizoriu. La anul va fi gata Catedrala și sediul episcopal în construcție chiar la Madrid (Calle de las Tubas 9). Episcopul este P.S. Timotei Lauran, unul dintre cei mai tineri ierarhi ai B.O.R. (n. 1975, ardelean de obîrșie și sigur... nesecurist), pe care l-am cunoscut luna trecută și mi-a făcut o impresie excelentă. În spațiul iberic se află astăzi peste un milion de români, ortodocși în majoritate covîrșitoare, iar tendința este de creștere numerică (și îi am în vedere doar pe cei înregistrați oficial!). Sigur, vechiul exil (cum l-am cunoscut și eu, prin anii '90) a cam dispărut, aceasta este o populație nouă și destul de pestriță, dar am întîlnit în sînul ei preoți și credincioși de toată isprava, solidari și respectuoși față de arhipăstorul lor.
Daca acesta nu este un monument legionar, atunci ce cauta acel simbol al lor "#" cam la o treime de la baza constructiei?
PS Timotei a slujit la parastasul de anul acesta in memoria lui Mota si Marin, deci stie despre ce e vorba.
In alta ordine de idei, nu pot sa nu remarc ( ca sunt si rautacios) ca in timp ce rusii ridica un cimitir si cruci pentru romanii cazuti la Stalingrad, in Spania se darama crucile...
Sa speram ca autoritatile de la Bucuresti nu vor cere deshumarea mortilor de la Stalingrad, pe motiv de siguranta nationala...
@ Barbu Catargiu
Comparația mi se pare forțată. E cu totul altceva.
@ Anonim 3:16 p.m.
N-a spus nimeni că nu-i un monument legionar. Doar că semnificația lui transcende legionarismul (mai cu seamă în memoria posterității). Dacă ar fi murit numai pentru Legiune, Moța și Marin n-ar fi fost decît doi fanatici între alții. Murind însă la mii de kilometri de țară, în apărarea lui Hristos și a Europei creștine, ei se numără cu martirii Crucii și deschid lungul șir de jertfe al rezistenței creștine anticomuniste din urgia Gulagului care a urmat. Pentru creștinul de azi, Legiunea nu mai înseamnă mare lucru. Dar identitatea lui creștină stă pe toate aceste jertfe istorice și se înnobilează prin ele, dincolo de deșertăciunea oricărui context politico-ideologic.
Daca vreti sa salvati monumentul, dati jos acel "#" de pe el.
Matale, bre, daca la un concurs Miss Univers cea mai frumoasa concurenta ar avea un singur defect, sa zicem nasul prea mare, ai pune sa i se taie nasul?!
Atunci sa fie dati uitarii.
@Anonim
Sa dam "garda" jos pentru a salva monumentul si mai ce?Sa spunem ca Ion Mota a fost taranist?
Cred ca monumentul va fi salvat,daca va fi,de credinta celor care-si vor dori cu adevarat ca memoria acestor martiri sa fie cinstita in veci.
Mota si Marin ii au alaturi si sunt slaviti de miile de "fratiori" care au urmat exemplul jertfei lor,marturisindu-l pe Hristos pana la ultima palpaire a vietii in cel mai crancen razboi cu Antihrist.Si-au pus platosa si s-au incins cu sabia arhanghelui-smerenia si dragostea-si au crezut pana la capat in cuvintele comandantilor si ale Capitanului.
Daca vrei sa salvezi monumentul ocolind adevarul,n-ai inteles nimic din jertfa lor.
Ne convine sau nu, Moța și Marin au fost ceea ce au fost, cu plusurile și minusurile unor vieți omenești. Problema se pune altfel: a fost moartea lor acel PLUS SUPREM în măsură să răscumpere realele sau presupusele minusuri ale vieții lor în lume? Căci acesta este cazul martirilor (altminteri, oameni ca și noi). Despre Constantin Brâncoveanu, bunăoară, știm că a fost, de-a lungul vieții, om cu păcate, dar prin moartea sa mărturisitoare a devenit sfînt (și nimeni nu-i poate contesta sfințenia). Nu mai pomenesc de Ștefan cel Mare, „degrabă vărsătoriul de sînge nevinovat”...
Pe de altă parte, dacă e să fie salvat, monumentul va fi salvat ca atare, nu modificîndu-l după cum i s-ar năzări unuia sau altuia. Dacă vreau să conserv o biserică ctitorită de un voievod păcătos, nu mă apuc să șterg tabloul votiv. Asta e: păcătosul a ridicat biserică! Și s-ar putea ca aceasta să atîrne mai greu în balanța divină decît păcatele vieții lui trecătoare.
În fine, chiar credeți că autoritățile spaniole se sinchisesc de simbolul cu pricina, a cărui semnificație nici n-o cunosc? Pe ei nu-i deranjează legionarismul nostru (de care nici nu prea au habar), ci franchismul lor (considerat abuziv, ca și legionarismul la noi, drept echivalent al fascismului italian sau al nazismului german). Pentru ei Moța și Marin sînt odioși pentru că ar fi fost... „doi piloți franchiști” (?!). Nici vorbă ca treaba să stea într-un simbol grafic sau în plata unor polițe ideologice de pe acasă!
Om fi noi sărăntoci, dar măcar luxul de a nu fi proști ar trebui să ni-l permitem din când în când...
Eu zic ca ar trebui sa lasam Spania cu ale ei, ca la noi Liviu DRACnea, "cel de morti invietorul" s-a gandit sa impuna o lege anti-defaimare in cel mai pur stil ruso-sovietic( sau turcesc, cum vreti). Domnului Ponta i se va face rapid vant, pentru a-i lasa calea libera lui Dragnea si "vechii garzi" a PSD-ului, cu toti baronii aferenti. Foarte periculos acest Dragnea, deoarece se vede din comportamentul lui ca nu doreste gloria efemera a unui Nastase sau Ponta, ci un "tron", intocmai ca Erdogan sau Lukashenko. Si cum UE sta sa se destrame, frumos viitor vom avea!("un viitor din urma, pe care l-am trait deja")
Cred că firesc ar fi ca și autoritatea eclezială catolică a locului să respecte, să apere, să sprijine și, în ideal, să iubească monumentul. Totuși, cei doi n-au murit într-o logică confesională.
Că doar nu se trăgea cu mitraliera doar în obrazul drept...
E greu de închipuit în ce hal a decăzut moral și spiritual Spania catolică. A fi favorabilă Biserica unei cauze este mai degrabă un deserviciu făcut cauzei respective. Un călugăr benedictin, Padre Santiago, mi-a povestit, la Valle de los Caidos, prin ce a trecut ansamblul monumental de acolo, aflat în custodia mănăstirii benedictine. Ateismul, anticlericalismul și antifranchismul merg mînă în mînă, pînă la înverșunări paranoide. Spania toată geme de graffiti cu lozinci marxiste și sataniste (cum se văd și pe monumentul MM). În vechime se spunea că „el castellano es lengua para hablar con Dios”, astăzi ea pare să devină tot mai mult „lengua para hablar con el diablo”. Jumătate din ura față de Franco e ură față de creștinism și Biserică.
Ce, la noi e altfel? Doar ca noi avem circumstanta atenuanta a jumatate de secol de comunism. Stanga, in ESt ca si in Vest, fuge de cruce ca dracul de tamaie. Toata modernitatea este revolta fata de ordinea crestina a lumii.
M. B.
@ M. B.
Tocmai asta au inteles si au vrut sa combata Mota si Marin. Si de aceea sunt astazi urati si in Spania, si acasa, dar se baga la inaintare pretextul politic (legionari, fascisti).
@ Cornel
Exact. Subscriu intru totul.
Rugati-va pentru badia Corneliu Marcu, care e foarte bolnav!
Dumnezeu să-i dea cruce ușoară, ca unui bun creștin și om de ispravă ce este. Eu am puțini oameni mai dragi, chiar dacă n-am fost mereu pe aceeași „lungime de undă”.
E asa de evident ca, canonizarea lui Stefan cel Mare in 1992 a fost motivata politic...
@ Anonim 3:56 p.m.
Nu-i chiar așa. Discuția e complexă, ca și în cazul lui Constantin cel Mare. Nu-i locul ei aici, nici cazul să punem la îndoială autoritatea Bisericii.
Au disparut cred ca vreo doua postari de pe blogul dumitale...
@ Anonim 7:44
Nu știu la ce vă referiți anume, dar postările nu dispar pur și simplu, ci pe unele le scot eu, mai ales atunci cînd e vorba de simple anunțuri sau informații ocazionale, după ce „evenimentele” anunțate s-au consumat. La sfîrșitul Sumarului blogului există, de altfel, o listă la zi cu titlurile postărilor anulate (rareori din alte motive).
Vă doresc o săptămînă cît mai bună!
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire