INTERMEZZO LIRIC: TRIPTIC ADAMIC

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME

I
 
Mi-e tot mai dor să fiu doar eu cu mine, 
iar Dumnezeu, din taina lui de sus, 
discret, să fie singurul intrus 
în lumea-n care mi-e ca-n rai de bine.

Doar eu și el, părtași luminii line, 
într-o amiază fără de apus, 
cum fu dintîi, cînd voievod m-a pus 
și nume-am dat făpturii lui divine.

Să-mi pipăi coasta de la piept în jos 
și de-ntregimea firii mele sfinte 
să mă desfăt ca de un vis frumos, 
cu toată veșnicia înainte, 
căci simt cumva că nu mi-e de folos 
ce n-am turnat eu însumi în cuvinte...

II

De unu-am fost în raiul tău odată,

cu îngerii-ndulcit într-o cîntare, 

ce dor pe lume pot avea mai mare

decît al firii mele fără pată?

Doar eu trupesc în slava ne-nserată,

cu visu-arzînd în pura lui dogoare 

și cu iubirea cuminecătoare:

eu - fiu, iar tu - ceresc și veșnic tată.

Nici ea, nici ei, nici veacurile toate,

nimic din ce sminteală mi-ar fi fost, 

doar șarpele, în altă piele poate,

la sînul meu aflîndu-și adăpost, 

iar chipul tău, ce capu-n mine-și scoate,

să fie taina spusă pe de rost.

III

N-o vreau aievea, Doamne, ci doar vis,

cînd uit în somn că nu-s decît făptură 

și-n locul tău, cu slava ta măsură,

mă simt tu însuți, ca un cer deschis.

N-o vreau în trup, așa cum însumi mi-s,

ci doar nălucă-a minții mele, pură, 

să simt cum lin splendoarea ei mă fură

spre zariștile altui paradis...

N-o vreau desăvîrșire a ce este,

ci-nchipuire-a ce-ar putea să fie, 

în restul tău sublim de nebunie

și-n rîvna ta de maiestăți celeste: 

nici Evă nu-i atunci și nici Marie,

ci ce-i de lipsă-n marea ta poveste!

Răzvan CODRESCU