EDUCAȚIA SEXUALĂ ÎN ȘCOLI

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME 

Am primit și dau mai departe...

Antonia Tully, SPUC (Marea Britanie):
„Faceţi tot ce puteţi pentru oprirea
acestui tip de educaţie în şcoli!”

Pe 16, 17 și  19 martie, Antonia Tully, coordonatoare a Proiectului „Safe at School” din Londra, a ținut un ciclu de conferințe la București și Timișoara, despre nocivitatea orelor de educație sexuală pentru copii. Tema conferințelor sale a fost: „Educația sexuală și sexualizarea copiilor. Situația din Marea Britanie”. Organizatori: Asociația Provita Media, Asociația PRO VITA filiala București, Asociația Medicilor Catolici din București, Asociația Darul Vieții. 

Pe parcursul celor trei conferințe, d-na Tully a abordat chestiuni despre modul de predare a acestor ore, pretextele ce stau la baza promovării acestei materii în școli, impactul asupra copiilor și ce putem face noi, părinții, în rolul de educatori primari în protejarea copiilor de astfel de ore. Domnia sa s-a referit în principal la programa școlară pentru copiii de 5-11 ani din Marea Britanie.
Iata principalele idei care se desprind din conferința d-nei Tully: 
1. În școlile din Marea Britanie, in prezent, se folosesc  materiale grafice explicite pentru a-i învăța pe copii despre relațiile sexuale. Părinții sînt excluși, lor nu li se arată nimic din ceea ce se predă la ore, iar copiii sînt traumatizați. 
Spre exemplu, programul Living and growing („Creștere și dezvoltare”) le prezintă copiilor de  5-11 ani organele lor sexuale și îi introduce în ceea ce înseamnă actul sexual; normalizează relațiile sexuale la copii. 
2. Impactul acestor ore asupra copiilor este o intervenție brutală în inocența și intimitatea lor. 
Toată rezerva naturală a copilului de respingere a chestiunilor sexuale este destabilizată și distrusă. Este contrar dezvoltării normale a copilului. Copilul se simte prins într-o capcană între școală și familie, pentru că una i se spune acasă și complet altceva la școală. O dată ce imaginile sexuale sînt așezate, prin aceste ore, în mintea copilului, nu i le mai poate scoate nimeni de acolo. 
3. Școlile nu arată toate materialele de educație sexuală părinților. Practic, parinții sînt ignorați de către factorii de decizie. 
Din această cauză, părinții se găsesc în conflict cu școala. Școala pune accent pe „experți instruiți”, care le vorbesc copiilor despre sexualitate și relațiile sexuale. Mass-media perpetuează mitul că părinții nu pot și nu vor să le vorbească efectiv copiilor despre sexualitate și chestiuni care țin de sex. Există însă mulți părinți care au început să ia atitudine față de această abordare a școlilor. 
4. Pretextele pentru mai multă educație sexuală în școli (și chiar presiuni pentru obligativitatea acesteia) sînt: reducerea sarcinilor la tinere; protejarea copiilor de abuzul sexual și, mai nou,  combaterea hărțuirii homofobe. Dar nu există nici o dovadă, de pildă, că educația sexuală reduce sarcinile la adolescente. 
În Marea Britanie a avut loc o scădere în ansamblu a sarcinii la adolescente din 2008, dar acest lucru se datorează utilizării mai intense a contracepției de lungă durată, imigrării, duratei mai lungi de școlarizare a copiilor, declinului abuzului de alcool și de droguri. Nu există nici cea mai mică dovadă că educația sexuală ar contribui la această scădere. De asemenea, nu există dovezi că copiii care nu primesc educație sexuală sînt mai vulnerabili la abuzul sexual asupra lor; ba dimpotrivă, l-ar putea trece cu vederea. În ultimele trei mari scandaluri de abuz sexual din Marea Britanie s-a constatat, în urma rapoartelor făcute, că lucrătorii medicali care ofereau contracepție fetelor de 13 ani treceau cu vederea abuzul. Ei erau preocupați mai degrabă să le respecte acestor copii drepturile lor sexuale decît să se întrebe de ce aveau nevoie aceștia de atîta contracepție. Referitor la intimidarea homofobă, la fel, nu există nici o dovadă că există o intimidare din cauza orientării sexuale. Ei se pot tachina unii pe alții din cauza că sînt prea grași, prea slabi, au părul roșu, poartăochelari etc., dar nu cu privire la orientarea sexuală, pe care copiii nu o iau în seamă la această vîrstă. Intimidarea homofobă este doar o perdea de fum în spatele căreia se promovează homosexualitatea încă din clasele primare. 

Care ar fi  abordarea bună, propusă de d-na Tully? 
• Părinții sînt cei mai în măsură să-și învețe propriii copii despre chestiuni ce țin de sexualitate. 
• Școala trebuie să-i sprijine și să-i încurajeze pe părinți în acest rol. 
• Nu trebuie să existe nici un fel de prezentare a activității sexuale la clasă. 

Vizionați înregistrarea video a uneia dintre conferințe aici. Citiți transcrierea aici. Un interviu cu d-na Tully este disponibil aici. 

Asociația PRO VITA București