vineri, ianuarie 16, 2015

ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (CXLVII)

SUMARUL BLOGULUI

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)


Ştire din Jurnalul de dimineaţă, joi 29 mai 1947


2008
POEZIA CARCERALĂ (3):
NICHIFOR CRAINIC

Despre Nichifor Crainic s-a spus că "este poetul nostru creştin prin excelenţă, cum este Paul Claudel poetul creştin francez prin excelenţă, sau Rainer Maria Rilke poetul creştin german prin excelenţă" [1]. 
S-a născut la 22 decembrie 1889, în Bulbucata, jud. Giurgiu (fost Vlaşca). A fost teolog renumit, poet de valoare, editor, publicist, secretar general al Ministerului Cultelor, Ministru al Propagandei în perioada dictaturii antonesciene. Între anii 1947-1962 a fost deţinut politic în închisorile comuniste. A obţinut, în 1930, Premiul Naţional pentru Poezie, iar în anul 1940 a devenit membru titular al Academiei Române. Autor a numeroase volume de poezii, eseuri, memorii, ideolog devotat, s-a stins din viaţă la 20 august 1972, în Bucureşti, lăsînd în urmă-i numeroase manuscrise sau texte interzise în timpul regimului comunist, tipărite însă după 1989. Nichifor Crainic este "cel mai mare poet creştin român şi unul dintre cei mai mari poeţi creştini ai lumii" [2]. 
Cunoscut mai ales ca ideolog al revistei Gândirea, a cărei conducere a preluat-o în 1926, precum şi ca semnatar al unor articole-program care au impus o direcţie estetică derivată din tradiţionalism,  "gândirismul", Nichifor Crainic a fost un luptător înverşunat pentru credinţa ortodoxă, "aceasta fiind expresia cea mai înaltă şi mai pură a autohtonismului naţional. După Crainic, duhul naţional nu poate fi separat de ortodoxie. Teza e fundamentată nu numai pe datele istorice ale unui popor care s-a născut creştin ortodox, ci şi pe concepţia estetică a frumosului văzut teologic, acesta din urmă cu rădăcinile în gîndirea abatelui Bremond" [3]. Adept al unei poezii ca formă de rugăciune, "multe din poeziile religioase ale lui Nichifor Crainic au tonalitatea psalmilor biblici, prin exprimarea exaltată a recunoştinţei faţă de minunile lumii, faţă de Creator" [4]. Aşa sînt poemele: Terţine patriarhale, Colind, Iisus prin grîu, Cîntecul potirului, Rugăciune, Prinos, Desmărginire, Lumînările, Milogul, Excelsior, Mănăstirea, În Ţara de peste veac, Noaptea Învierii, Duminica şi multe altele. 
Nichifor Crainic pledează pentru rugăciune ca unică posibilitate de întîlnire a omului cu Dumnezeu, iar lipsa acesteia face ca întîlnirea să nu se producă, din pricina păcatului "cu glas de uragan" care, o dată săvîrşit, pune bariere între noi şi cer. Prin poezia-rugăciune, însă, barierele şi limitele pot fi depăşite. De aici, setea de absolut, dorul de Dumnezeu: În Ţara lui Lerui-Ler/ Năzuiesc un colţ de cer./ De-oi găsi de n-oi găsi,/ Nimenea nu poate şti,/ Singur Lerui-Ler. 
O calitate esenţială a poeticii lui Crainic rămîne viziunea tradiţionalistă. Poetul impune o lume a credinţei văzută ca o uriaşă ecclesia, în care zboară porumbei "ca nişte duhuri sfinte", iar Mîntuitorul Iisus Hristos trece pe vremea aceea "gustînd în mers prietenia pescarilor din Galileea". Văzîndu-i pe apostoli, poetul trăieşte clipa de revelaţie a marii întîlniri cu Cel ce este Iubire: Trecură veacuri, şi cu ele/ Că treci din nou mi s-a părut/ Şi-Ţi caut urma luminoasă/ În lutul moale s-o sărut. 
"În esenţă, la autorul Ţării de peste veac nota de autenticitate ţine de certitudinea univocă, netulburată, refractară interogaţiilor, lumea contemplată de el reprezentînd ordinea theurgică; e o lume de duminică, gata zidită, nu una care se face sub ochii privitorului; o arhitectură încheiată, căreia omul modern, însingurat în aşezări de beton şi fier, subordonat maşinismului, îi ignoră dimensiunile" [5] – aşa apreciază opera lui Crainic criticul Constantin Ciopraga. Iar Alexandru Condeescu, vorbind despre perioada petrecută în temniţele comuniste, precum "un Iov cărturar şi rătăcitor", afirmă că "Nichifor Crainic e mai mult decît un precursor, el e chiar un întemeietor la noi al «rezistenţei prin cultură»: rezistenţă la bestialitate, teroare şi ură, provocate de dezlănţuirea în secolul nostru a lui zóon politikón în ce are acesta mai agresiv – extremismul totalitar" [6]. 
O capodoperă a poeziei scrise în temniţele Aiudului e Unde sînt cei care nu mai sînt? – poezie a Luminii, deoarece "poetul cugetă din nou pe Dumnezeu în sens ortodox, ca lumina supremă, nu ca întuneric, dar ca lumina care întrece puterea noastră de-a vedea, o dată ce sîntem obişnuiţi numai cu lumina care, de fapt, e un întuneric ce nu explică prin sine nimic" [7]: Întrebat-am luminoasa ciocîrlie,/ Candelă ce leagănă-n tărie/ Untdelemnul cîntecului sfînt:/ Unde sînt cei care nu mai sînt?/ Unde sînt cei care nu mai sînt?/ Zis-a ciocîrlia: S-au ascuns/ În lumina Celui nepătruns./ Întrebat-am bufniţa cu ochiul sferic,/ Oarba care vede-n întuneric/ Tainele neprinse de cuvînt:/ Unde sînt cei care nu mai sînt?/ Unde sînt cei care nu mai sînt?/ Zis-a bufniţa: Cînd va cădea/ Marele-ntuneric, vei vedea. Ne-am putea întreba de ce este o poezie despre lumină? În mod cert, Părintele Stăniloae se referă la "lumina neînserată" despre care vorbeşte Sf. Simeon Noul Teolog în Imnele sale. Dar şi la lumina rîvnită în temniţele Aiudului, lumina cea adevărată, divină, care nu se întrevede, nu e vizibilă, nici în închisoare, nici în afara ei. Este Lumina lui Hristos, Lumina izbăvitoare de suferinţă şi mîntuitoare. O altă părere are Pan M. Vizirescu, pentru care acest poem "cade greu pe tristeţea însingurării sale. O zbatere tragică a propriului suflet, cu zboruri între genune şi slavă, între vis şi otravă, de care se leagă destinul uman, creşte cu înfiorare în necurmatul frămînt de balans între fiinţă şi nefiinţă, în care se întrevede a fi el însuşi" [8]. 
Cîntecul potirului e o altă capodoperă a poeziei carcerale, "o lecţie poetică de religie, a cărei idee fundamentală e că sentimentul religios se sădeşte în sufletul copilului din cea mai fragedă copilărie, iar vechimea creştinismului românesc e imemorială, influenţînd datinile şi obiceiurile noastre, împletindu-se cu muncile agrare şi domestice, dîndu-le un aer de sacralitate: după seceratul holdei de grîne, bunicul şi tata lasă o legătură de spice, înfăşurate cucernic cu fir de cicoare, iar în reflectarea razelor de soare, ele închipuie «barba lui Domnu Hristos»; pîinea scoasă din cuptor, cu gesturile sfielnice şi cu semnele crucii de către bunica şi mama «părea că e faţa lui Domnu Hristos». [...] Este un mod poetic de a spune că religiozitatea profundă a neamului românesc este evidentă în acest nimb de sfinţenie al traiului său zilnic, creştinismul său e autentic trăit zi de zi, cuvîntul Evangheliei devenind normă de viaţă" [9]. Ultimele două strofe sînt o încercare poetică de a reliefa îndumnezeirea umanului, iar prin aceasta a întregului univers: Şi iată potirul la gură Te-aduce,/ Iisuse Hristoase, Tu, jertfa pe cruce;/ Adapă-mă, sevă de sfînt Dumnezeu./ Ca bobul în spice şi mustu-n ciorchine,/ Eşti totul în toate şi toate prin Tine,/ Tu, vinul de-a pururi al neamului meu./ Podgorii bogate şi lanuri mănoase,/ Pămîntul acesta, Iisuse Hristoase,/ E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu./ Priveşte-Te-n vie şi vezi-Te-n grîne/ Şi sîngeră-n struguri şi frînge-te-n pîine,/ Tu, viaţa de-a pururi a neamului meu. Prin aceste versuri, Crainic metaforizează o imagine creştină cu valenţe hristice. Potirul nu e numai un simbol poetic. El e însăşi esenţa Vieţii în Hristos, e trăirea autentică, vie a credinţei, e singura modalitate de mîntuire, prin împărtăşirea cu Pîinea şi Vinul Vieţii. Mai mult de-atît, prin aceste versuri, Crainic recunoaşte atotputernicia Fiului lui Dumnezeu, Care e totul şi e prezent în toate. Iar pămîntul românesc în care a copilărit şi a învăţat tainele creştine este unul paradisiac, este "raiul în care ne-a vrut Dumnezeu". Altfel, Cîntecul potirului aminteşte de o altă capodoperă a lui Nichifor Crainic, Iisus prin grîu, sau de capodopera poetico-religioasă a lui V. Voiculescu, Iisus din copilărie. 
"Poetul vieţii noastre unanime" este "poetul care se caută cu tărie şi se regăseşte în entitatea spirituală şi biologică a neamului său, pe care-l întrupează reprezentativ, cum mărturiseşte în poemul Eu. El reface mitul daco-roman şi întreaga desfăşurare istorică de adevăr şi poezie în trăire personală absolut nouă şi cuprinzătoare" [10]. Poeziile-Rugăciune ale lui Crainic sînt o dovadă în acest sens. De exemplu, Rugăciunea din amurg e o frumoasă expresie a vieţii şi a salvării din moarte prin credinţă. Poetul se roagă pentru viii şi morţii neamului său, avînd convingerea că astfel va avea puterea de a ierta şi de a ajunge, tîrziu, "în tristul amurg", la mila Stăpînului: Mă rog şi pentru viii şi pentru morţii mei./Tot una-mi sînt acuma părtaşii şi duşmanii,/ Cu ei deopotrivă mi-am sfărîmat eu anii,/ Şi dragostea şi vrajba le-am împărţit cu ei.// Pe morţi în rugăciunea de seară mi-i culeg./ Aceştia sînt, Doamne, iar eu printre morminte./ Au fost în ei avînturi şi-au fost şi pogorăminte./ Puţin în fiecare, în toţi am fost întreg.// De viforele vieţii ei sînt acum deşerţi,/ Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce rămîne?/ Zdrobita rugăciune la mila ta, Stăpîne,/ Sînt şi eu printre morţii rugîndu-mă să-i ierţi.// Şi adunîndu-mi viii, la mila ta recurg,/ Cînd crugul alb al zilei pămîntul încunună:/ Tu dă-le, Doamne, dă-le cu toată mîna bună/ Tîrzia-nţelepciune din tristul meu amurg. 
La fel de frumoasă şi relevantă este Rugăciune pentru pace, în care poetul Nichifor Crainic, aflat în temniţa Aiudului, îşi acceptă destinul tragic şi se roagă pentru pacea lumii, aducînd divinităţii imn de slavă şi mulţumire pentru această "noapte". Crainic ştie că perioada întemniţării poate fi o şansă pentru mîntuire şi pentru sfinţire/ îndumnezeire a sufletului celui ce suferă în mod nedrept abuzuri şi monstruozităţi carcerale; el are puterea de a mulţumi, dar, în acelaşi timp, ruga fierbinte cere îndurare, izbăvire, pace: Slavă, Ţie, Doamne, pentru-această noapte./ Somnul meu în unda lunii s-a scăldat,/ Din abisul păcii visului i-ai dat/ Deslegări de taine, năluciri de şoapte,/ Slavă, Ţie, Doamne, pentru-această noapte!// [...] Tu, răcoarea celui ars pe rug, Iisuse,/ Şi dulceaţa celui sfîşiat de leu,/ În arena morţii, Dumnezeul meu,/ Fii şi răsăritul vieţii mele-apuse,/ Tu, răcoarea celui ars pe rug, Iisuse! 
Nichifor Crainic şi Radu Gyr, "ca şi alţii aflaţi în situaţie identică, au transformat puşcăriile în Academii de creaţie, altare de rugăciune şi temple ale spiritualităţii româneşti. Prin duhul lor, se reînvigorează poezia noastră" [11]. Acesta e unul dintre argumentele (care poate nici nu mai erau necesare) că "destinul lui Crainic şi al celor din categoria lui s-a împletit cu destinul neamului, căzut sub teroarea comunistă" [12]. 
"Poezia lui Nichifor Crainic e o poezie a misterului supraluminos, o poezie a misticii ortodoxe, mistică a luminii, care le explică pe toate, dar care e mai presus de înţelegerea tuturor celor ce se împărtăşeşesc în mod umbrit de lumina Lui. [...] Aceste poezii sînt opera unui poet martir, create în lunga perioadă a martirajului său, suportat fără nici o vină de-a fi aparţinut vreunui partid politic, ci pentru simplul fapt că s-a manifestat ca ziarist şi ca poet român creştin. El n-a pierdut în zadar timpul în închisoare, şi suferinţa prelungită i-a fost un prilej de aprofundare în meditaţie la tainele adevărate ale existenţei. Putem spune că poezia de cea mai profundă spiritualitate românească s-a născut în închisoare şi credem că şi alte opere importante au fost fructul meditaţiei din această perioadă de grele suferinţe a multor spirite alese ale poporului român" [13]. 
Poezia carcerală devine tot mai evident un capitol important în istoria poeziei româneşti. Ea este o... eternă reîntoarcere la Hristos.


Maria-Daniela PĂNĂZAN


[1] Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, "Poezia creştină a lui Nichifor Crainic", prefaţă la vol. Şoim peste prăpastie. Versuri inedite create în temniţele Aiudului, Ed. Roza Vînturilor, Bucureşti, 1990, p. 7. 
[2] I. Ianolide, op .cit., p. 305. 
[3] Bartolomeu Anania, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, "Poezia religioasă română modernă. Mari poeţi de inspiraţie creştină", în Studii teologice. Revista Facultăţilor de Teologie din Patriarhia Română, Seria a II-a, Anul XLVI, Nr. 1-3, ianuarie-iunie 1994. p. 12. 
[4] Ion Buzaşi, Poezia religioasă românească. Antologie, Ed. Dacia, 2003, p. 201. 
[5] Constantin Ciopraga, Pesonalitatea literaturii române., Institutul European, Iaşi, 1997, p. 97. 
[6] Al. Condeescu, "Nichifor Crainic sau speranţa în Dumnezeu", prefaţă la vol. Spiritualitatea poeziei româneşti, Ed. Muzeului Literaturii Române, Bucureşti, 1998, p. 7. 
[7] Pr. Prof. D. Stăniloae, art. cit., p. 15. 
[8] Pan M. Vizirescu, "Poetul vieţii noastre unanime", în vol. Şoim peste prăpastie. Versuri inedite create în temniţele Aiudului, ed. cit., p. 20. 
[9] I. Buzaşi, op. cit., p. 203. 
[10] Pan M. Vizirescu, art. cit., p. 21. 
[11] Pan M. Vizirescu, "Nichifor Crainic la Academia Română",  în rev. Manuscriptum, nr. 1-4 (98-101), Anul XXVI, 1995, Număr special: "100 de manuscrise arestate – Nichifor Crainic", p. 174. 
[12] Ibidem. 
[13] Pr. Prof. D. Stăniloae, art. cit., pp.15-16.

* Maria-Daniela Pănăzan, "Poezia carcerală (3): Nichifor Crainic", în Puncte cardinale, anul XVIII, nr. 5/209, mai 2008, p. 7.


Decembrie 1969: (de la stînga la dreapta) Pan M. Vizirescu, 
Ioan Petrovici, Dumitru Stăniloae, Nichifor Crainic


Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – "Cine se teme de naţionalism?" (1991)
* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)
* Antologia Punctelor cardinale (III) – "Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?" (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (IV) – "Fiziologia trepăduşului" (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (V) – "«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire" (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (VI) – "Necesara despărţire a apelor" (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (VII) – "Distincţii necesare" (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – "Spiritul viu al dreptei" (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (IX) – "Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară" (1994)
* Antologia Punctelor cardinale (X) – "Necesitatea unei viziuni de dreapta..." (1994)
* Antologia Punctelor cardinale (XI) – "Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»" (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XII) – "Confruntarea dintre Memorie şi Uitare" (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – "Martin Luther şi evreii..." (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – "Dreptatea d-lui Pleşu" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XV) – "Pe marginea unei decepţii" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – "Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – "Viaţa – proprietate de stat" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – "Sensul unităţii creştine" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – "Căderea Cuvîntului în cazuri" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XX) – "O reacţie a d-lui Patapievici" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – "San Juan de la Cruz: Romances" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – "Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – "Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – "Iarba verde de acasă…" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – "Doar o vorbă să-ţi mai spun…" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – "«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – "Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – "Între zoón politikón şi homo religiosus" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – "Apocalipsa şi ştiinţa" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – "Stafia comunismului la Paris"   (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – "«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – "Falimentul speranţei" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – "Masoneria şi organizaţiile internaţionale" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – "Ispita «iubirii»" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – "Apostrof-area ca asasinat moral" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – "Fabulă cu trandafir" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – "Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – "Aspecte ale dialogului religie-cultură…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – "Puncte cardinale 100": "La aniversară", "Măcel de Buna Vestire", "Marginalii" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – "Cronica unei gafe editoriale" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XL) – "Epica Holocaustului…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – "Lecţia americană" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – "Demonizarea Americii" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – "«Dictatura bunului simţ»…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – "În sfîrşit, Acasă…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – "Anul Eminescu", "Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – "Cine eşti dumneata, domnule Neştian?" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – "Demitizarea" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – "Maxime Egger: Cum am devenit ortodox" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – "Marea iertare" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (L) – "Maica Mihaela" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LI) – "Un luceafăr pe columna cezarilor" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – "Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – "Supără realitatea sau formularea ei?" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LV) – "Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – "Odihna de Eminescu" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – "Mesianismul Dreptei" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – "Misiunea românilor în istorie" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – "Obligaţiile unei conştiinţe morale" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LX) – "Naţionalismul şi România de azi", "Menirea generaţiei noastre" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – "Lichidarea unei legende" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – "Pentru o Europă unită a naţiunilor" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – "Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – "Despre a fi altfel" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – "Pentru un naţionalism european" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – "Caracterul naţional al Ortodoxiei" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – "Un evreu renegat avertizează America" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – "In memoriam: Horia Bernea", "Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – "Europa lui Hristos" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – "Ziua judecăţii" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – "Interviu cu istoricul Neagu Djuvara" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – "Elitele şi partidele politice" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – "Revolta «omului recent»" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – "Naţionalism şi democraţie" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – "Perversiunea naţional-comunistă" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – "Isteria antifascistă" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – "Moştenirile lui Horia Bernea" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – "Veşti triste din Spania" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – "Mai bine prea tîrziu decît niciodată!" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – "Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – "Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – "Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – "Cultul monştrilor" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – "Nu-i pace sub măslini..." (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXV) – "Aceşti evrei visători şi utopiile lor păguboase" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVI) – "De la vulgaritate la perversiune" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVII) – "Dimensiunea cosmică a dorului" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVIII) – "Călătorie în «buricul pămîntului»" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIX) – "Taina fratelui" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XC) – "Conceptul de medicină creştină" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCI) – "Cazul Paulescu văzut cu ochii altora" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCII) – "Political correctness?" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCIII) – "Tîlcuirea patristică a Psalmului 50" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCIV) – "Un clown pentru Nobel?" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCV) – "Chilia isihastului în lume" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCVI) – "Paul Goma «antisemit»?" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCVII) – "Catedrala Mîntuirii Neamului..." (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCVIII) – "Mircea Dinescu între ignoranţă şi abjecţie" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCIX) – "August roşu: circ fără pîine" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (C) – "«Insurecţia» de la 23 august văzută prin ochii unui soldat german" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (CI) – "Erosul care mişcă lumile" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (CII) – "Sfinţita rugăciune" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (CIII) – "Păcatul lui Onan" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CIV) – "Dante, Infernul, Cîntul XXXIV" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CV) – "Acatistul Sfinţilor Români din închisori" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CVI) – "Giulgiul din Torino: o provocare perpetuă" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CVII) – "Tentative de purificare" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CVIII) – "La despărţirea de Papa Ioan Paul II..." (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CIX) – "Cine a fost Teodor M. Popescu?" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CX) – "Cuvînt prevenitor despre idolatrie şi magie" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXI) – "Cultul eroilor la români" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXII) – "Miza unui linşaj mediatic" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXIII) – "Biblia lui Robespierre" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXIV) – "Imoralitatea apartenenţei la francmasonerie" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXV) – "Împotriva falsului ecumenism" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXVI) – "De la Facere la Apocalipsă" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXVII) – "O uşă interzisă" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXVIII) – "Pe marginea unei blasfemii" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXIX) – "Un portret al Căpitanului la copilărie" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXX) – "«Am vrut să-l împuşc pe Ceauşescu»" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXI) – "Ciobanul şi «futelniţa»" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXII) – "Luciferismul de larg consum" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXIII) – "Adevărata dramă de la Petru-Vodă" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXIV) – "În jurul unei neînţelegeri" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXV) – "Ofensiva homosexualilor" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXVI) – "Ultima biruinţă a lui Ştefan cel Mare" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXVII) – "«Sfîntul» Mişa din Clejani" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXVIII) – "Memento Gulag în Vendeea" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXIX) – "La plecarea dintre noi a Părintelui Calciu" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXX) – "Tinereţe fără bătrîneţe" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXI) – "O nouă carte la Editura Puncte Cardinale..." (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXII) – "Despre poziţia Bisericii faţă de stăpînire" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXIII) – Două traduceri din Annick de Souzenelle (2007)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXXIV) – "Suferinţa ca binecuvîntare" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXV) – "Cele trei atacuri ale diavolului asupra lui Hristos" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXVI) – "Luciferismul în ţara lui Caragiale" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXVII) – "Sperietoarea şi modelul" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXVIII) – "José Antonio Primo de Rivera..." (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXIX) – "(De) ce uită Occidentul?" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXL) – " Principale diferenţe între Catolicism şi Ortodoxie"; "O istorisire de demult..." (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLI) – "Poezia carcerală (1): Valeriu Gafencu" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLII) – "Adevăr, Biserică, ecumenism" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLIII) – "De la un tînăr cititor al Punctelor cardinale" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLIV) – "Poezia carcerală (2): Radu Gyr" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLV) – "Paul Goma – lupul singuratic" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLVI) – "Biserica şi Securitatea" (2008)

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire