ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (CI)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

Ilustraţia care a însoţit textul în revistă

(Dante Gabriel Rossetti, Dantis Amor)

2004
EROSUL CARE MIŞCĂ LUMILE

L’amor che muove il sole e l’altre stelle.

(Dante, Paradisul, Cîntul XXXIII, vers final)

Problema treptelor erosului şi a mişcării sufletului pe scara alcătuită de aceste trepte, mă preocupă de multişor. Dar m-am gîndit că e un subiect prea delicat ca să devină tema unui articol. Sînt oameni sensibili şi puri care ar strîmba din nas la aşa o discuţie indecentă. Eu totuşi, încăpăţînat cum sînt, mă avînt iresponsabil în tratarea problemei, asumîndu-mi toate riscurile. Poate m-au încurajat şi cîteva lecturi ale unor iubiţi autori ce şi-au depăşit jena şi au tratat subiectul cu toată seriozitatea.

În tradiţie, erosul sub toate formele sale ţine de sephira YESOD, care în ebraică înseamnă “cuibul lui yod”, adică cuib al numelui divin HA SHEM, pe care trebuie să îl devenim şi cunoaştem în noi înşine [1]. YESOD mai înseamnă şi “secret al numelui”, iar adolescentul intră în rezonanţă la acest nivel cu NUMELE său secret. De aceea adolescenţa este vîrsta celor mai mari exaltări mistice investite în categorii diverse: religioase, patriotice, politice, artistice, amoroase, toate de ordin erotic.

În atitudinea faţă de propriul eros, omul îşi arată autenticitataea personalităţii sale. Căci erosul este energia care îl poartă pe om spre depăşiri de sine. Dacă erosul e investit procreării, aproape exclusiv, coboară la nivelul banalizării. Faţă de eros există două atitudini opuse, ambele blocante la nivelul  “omului roşu”, al lui “a avea” [2]. O atitudine falsă este refularea energiilor erotice prin interdicţii morale. A doua este divinizarea acestor energii la nivel sexual ca plăcere, justă doar dacă îi vedem locul în ierarhia scării care este coloana noastră vertebrală. Căci orice asceză venită din constrîngere este falsă, ca şi refuzul oricărei asceze. YESOD dă naştere primelor cinci vertebre ale coloanei, axis mundi, numite sacrale. Astfel, sexualitatea ţine de sacru, fiind baza scării, luz-ul, sîmburele de nemurire, care nu e distrus nici prin foc. De aceea erosul îl poartă pe om către marile lui descoperiri de sine, pînă la suprema cununie, cea cu Domnul, nunta supremă şi bucuria celei mai înalte relaţii erotice, cea divino-umană. Iată de ce omul trebuie să devină conştient de autenticitatea plăcerii. După Annick de Souzenelle, a te lipsi de ea din moralism e la fel de greşit ca şi a abuza de ea din ignoranţă.

De sephira YESOD ţine unul dintre riturile fundamentale ale iudaismului: circumcizia. Prepuţul simbolizează “hainele de piele” în care Dumnezeu ne-a îmbrăcat după cădere şi trebuie îndepărtate pentru ca lumina să iasă la iveală. Moel [3], oficiantul, suge sîngele pentru ca să descopere pe Nefeş, sufletul viu. El înlătură vălurile ce îl despărţeau pe copil de sufletul său profund, spre a-l reda NUMELUI său. Mai există o circumcizie a inimii şi una a urechilor, la celelalte două nivele, pe drumul ultimei nunţi. E o circumcidere treptată a ego-ului. Toate acestea sînt trepte ale urcării erosului şi investirii lui la nivele tot mai înalte.

După Dionisie Areopagitul, amor este teonimie, adică nume ce se dă lui Dumnezeu, care nu are iubire, ci este iubire. Erosul divin unifică existenţele după modelul treimic. Aşa şi orice eros uman dezinteresat face ca aceia ce sînt stăpîniţi de eros să nu-şi aparţină lor, ci celor de ei doriţi erotic.

Persoana este, după Christos Yannaras, o categorie prin excelenţă erotică, iar erosul o categorie prin excelenţă personală [4]. Erosul căzut desparte, fragmentează natura, deoarece serveşte independenţa existenţială a individualităţilor, satisfacţia de sine efemeră a naturii.

Cum spunea şi Annick de Souzenelle la o conferinţă în Bucureşti, după cădere, erosul iniţial spiritual, unire divino-umană, devine trupesc. Însă chiar şi acest eros trupesc pare să păstreze amintirea modului personal de existenţă. Căci el nu încetează să fie elan spiritual către unire cu celălalt. Chiar şi ca dorinţă egocentrică de plăcere, continuă să fie tendinţă spre stabilirea unei relaţii. După Areopagit, erosul, fie că-l numim divin, îngeresc, spiritual, psihic ori natural, este o putere unificatoare şi coezivă care împinge fiinţele superioare să poarte de grijă celor inferioare, pe cele de acelaşi rang să intre în comuniune şi pe cele inferioare să se întoarcă spre cele mai presus de ele.

Setea de viaţă este setea insaţiabilă de relaţie şi e sădită în fiecare particulă a existenţei noastre. Chiar eşecul pasiunii erotice în năzuinţa ei către plenitudinea vieţii ne readuce aminte că finalitatea ei reală este participarea la erosul pentru persoana lui Dumnezeu. După Areopagit, chiar şi neînfrînatul ce refuză Logosul, relaţia, participă într-o măsură la bine prin aspiraţia către unire şi iubire.

Aşa vedeau primii creştini problema, fără blocaje, jene sau complexe. În ultimele secole un moralism suspect l-a îndepărtat pe om de sensul real al erosului. Omul n-a mai fost autentic cu sine şi a blocat energiile la nivelul matricei de apă, la nivelul psiho-fizic. Pe de altă parte, relaţia erotică bărbat-femeie simbolizează ceea ce se întîmplă înlăuntrul nostru, sau ar trebui să se întîmple. Partea dreaptă, împlinită, masculină, intelectuală, trebuie să înţeleagă şi să penetreze partea stîngă, neîmplinită, feminină, care în mod normal aşteaptă şi se desprinde acestei penetrări. Cu timpul, însă, o educaţie moralistă şi raţionalistă a hipertrofiat emisfera stîngă a creierului, abstractă, verbal logică, destinată doar cuceririi şi înţelegerii lumii exterioare, a masculinizat fals stînga feminină, care se rigidizează în faţa unui intelect masculin feminizat, slab, neputincios în a deschide potenţialul energiilor profunde din femininul adînc. Acest fenomen interior îşi are expresia exterioară în avîntul mişcării feministe, ce-şi închipuie că femeia trebuie să fie un substitut de bărbat, masculinizîndu-se ridicol, şi nu doar în aspectul exterior. Altă manifestare este homosexualitatea, o expresie a feminizării Înţelepciunii, care nu se mai îndreaptă către cunoaşterea interioară prin intuiţia intelectuală. E drama neîmplinirii, drama încremenirii în lumea căderii. Miturile omenirii comunică dintotdeauna această dramă. Căci Sfinxul din Theba devorează, ca păzitor al Porţii Oamenilor, pe toţi care nu au înţeles sensul adînc al erosului. Abia Oedip, căsătorindu-se simbolic cu mama sa, adică cu femininul său interior, scapă Theba, adică oraşul interior, matricea de foc, inima, de sfinxul devorator al celor ce nu au reuşit investirea erosului la nivel spiritual. La poarta aceea Cineva aşteaptă să-I deschizi uşa.

Viorel ROŞCA

[1] Annick de Souzenelle, Simbolismul corpului uman, Editura Amarcord, Timişoara, 1996, p. 128.

[2] Omul roşu corespunde primului etaj al arborelui sephirotic descris de triunghiul inferior YESOD-HOD-NETZAH, adică matricii de apă ce conţine potenţialul nostru energetic, care trebuie investit la toate nivelele noastre ontologice.

[3] Op. cit., pp. 133-137.

[4] Christos Yannaras,  Heidegger şi Areopagitul, Editura Anastasia, Bucureşti, pp. 119-126.

* Viorel Roşca, “Erosul care mişcă lumile”, în Puncte cardinale, anul XIV, nr. 10/166, octombrie 2004, p. 12 (rubrica “Sic cogito”).

Gustave Doré, Paradisul (XXXI)

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – “Cine se teme de naţionalism?” (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (III) – “Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (IV) – “Fiziologia trepăduşului” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (V) – “«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (VI) – “Necesara despărţire a apelor” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VII) – “Distincţii necesare” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – “Spiritul viu al dreptei” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (IX) – “Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (X) – “Necesitatea unei viziuni de dreapta...” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (XI) – “Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XII) – “Confruntarea dintre Memorie şi Uitare” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – “Martin Luther şi evreii...” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – “Dreptatea d-lui Pleşu” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XV) – “Pe marginea unei decepţii” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – “Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – “Viaţa – proprietate de stat” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – “Sensul unităţii creştine” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – “Căderea Cuvîntului în cazuri” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XX) – “O reacţie a d-lui Patapievici” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – “San Juan de la Cruz: Romances” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – “Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – “Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – “Iarba verde de acasă…” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – “Doar o vorbă să-ţi mai spun…” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – “«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – “Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – “Între zoón politikón şi homo religiosus” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – “Apocalipsa şi ştiinţa” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – “Stafia comunismului la Paris”   (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – “«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – “Falimentul speranţei” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – “Masoneria şi organizaţiile internaţionale” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – “Ispita «iubirii»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – “Apostrof-area ca asasinat moral” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – “Fabulă cu trandafir” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – “Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – “Aspecte ale dialogului religie-cultură…”

 (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – “Puncte cardinale 100”: “La aniversară”, “Măcel de Buna Vestire”, “Marginalii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – “Cronica unei gafe editoriale” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XL) – “Epica Holocaustului…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – “Lecţia americană” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – “Demonizarea Americii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – “«Dictatura bunului simţ»…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – “În sfîrşit, Acasă…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – “Anul Eminescu”, “Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – “Cine eşti dumneata, domnule Neştian?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – “Demitizarea” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – “Maxime Egger: Cum am devenit ortodox” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – “Marea iertare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (L) – “Maica Mihaela” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LI) – “Un luceafăr pe columna cezarilor” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – “Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – “Supără realitatea sau formularea ei?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LV) – “Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – “Odihna de Eminescu” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – “Mesianismul Dreptei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – “Misiunea românilor în istorie” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – “Obligaţiile unei conştiinţe morale” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LX) – “Naţionalismul şi România de azi”, “Menirea generaţiei noastre” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – “Lichidarea unei legende” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – “Pentru o Europă unită a naţiunilor” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – “Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – “Despre a fi altfel” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – “Pentru un naţionalism european” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – “Caracterul naţional al Ortodoxiei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – “Un evreu renegat avertizează America” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – “In memoriam: Horia Bernea”, “Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – “Europa lui Hristos” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – “Ziua judecăţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – “Interviu cu istoricul Neagu Djuvara” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – “Elitele şi partidele politice” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – “Revolta «omului recent»” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – “Naţionalism şi democraţie” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – “Perversiunea naţional-comunistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – “Isteria antifascistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – “Moştenirile lui Horia Bernea” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – “Veşti triste din Spania” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – “Mai bine prea tîrziu decît niciodată!” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – “Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – “Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – “Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – “Cultul monştrilor” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – “Nu-i pace sub măslini...” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXV) – “Aceşti evrei visători şi utopiile lor păguboase” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVI) – “De la vulgaritate la perversiune” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVII) – “Dimensiunea cosmică a dorului” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVIII) – “Călătorie în «buricul pămîntului»” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIX) – “Taina fratelui” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XC) – “Conceptul de medicină creştină” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCI) – “Cazul Paulescu văzut cu ochii altora” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCII) – “Political correctness?” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIII) – “Tîlcuirea patristică a Psalmului 50” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIV) – “Un clown pentru Nobel?” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCV) – “Chilia isihastului în lume” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVI) – “Paul Goma «antisemit»?” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVII) – “Catedrala Mîntuirii Neamului...” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVIII) – “Mircea Dinescu între ignoranţă şi abjecţie” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIX) – “August roşu: circ fără pîine” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (C) – “«Insurecţia» de la 23 august văzută prin ochii unui soldat german” (2004)