ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (C)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

Wilfried H. Lang

2004
“INSURECŢIA” DE LA 23 AUGUST
VĂZUTĂ PRIN OCHII
UNUI SOLDAT GERMAN 

Wilfried H. Lang, fost soldat în Wehrmacht,

rememorează clipele dramatice din august 1944

Wilfried H. Lang a fost pus într-o situaţie deosebită în noaptea de 23/24 august 1944, din cauza schimbării raporturilor între armata română şi cea germană. Cu ultimele trupe ale Reich-ului, Wilfried Lang a părăsit ţara în care s-a născut, încercînd să-şi găsească refugiu în aceea a părinţilor săi. Altfel, ar fi riscat să păţească la fel ca tatăl său, ajungînd în prizonieratul sovietic. Dar nu a uitat niciodată că s-a născut în România. Că nu a uitat, însă, nici clipele dramatice din 23/24 august 1944 o demonstrează faptul că e autorul filmului documentar “Un Stalingrad pe Dunăre”, care prezintă înfrîngerea armatelor germane între Dunăre şi Munţii Carpaţi, la sfîrşitul lui august 1944. Filmul, difuzat de mai multe posturi de televiziune, a fost primit excelent în Germania şi conţine mărturiile a zeci de veterani ai luptelor purtate atunci.

Tot Wilfried H. Lang a organizat, pe 30 martie 1995, în fosta capitală a Cavalerilor Teutoni, Bad Mergentheim, un simpozion cu tema “23 August”, la care au participat numeroşi invitaţi, printre care şi Regele Mihai. “La 23 august, soldatul german a perceput răsturnările din România ca pe o trădare. Discuţiile au arătat că Regele Mihai nu a avut nici o vină directă. Regele a vrut să-şi facă datoria, încercînd să salveze poporul român, dar, în acelaşi timp, a trebuit să ia măsuri ca trupele germane să nu poată lupta în continuare contra românilor şi, desigur, acesta a fost un motiv pentru care comandanţii germani de atunci au fost foarte nemulţumiţi. O dovadă că percepţia germană s-a modificat este şi faptul că nici unul dintre veteranii care au participat la simpozion nu i-au făcut Regelui vreun reproş făţiş, deşi unii dintre ei, după 23 august, au făcut pînă la 10 ani de prizonierat în condiţii atroce, la ruşi…”, ne-a povestit Wilfried H. Lang.

D-l Lang ne-a pus la dispoziţie un fragment din memoriile sale, referitor 23 august 1944. Este posibil ca datele prezentate să stîrnească orgoliile unor istorici sau să îi mire pe unii cititori. Considerăm însă că publicarea mărturiei unui soldat german, ce a trăit cu toată fiinţa dramatismul acelor zile, nu poate fi decît o utilă restituire a memoriei, după atîţia ani în care manualele de istorie comuniste ne-au îndoctrinat cu “glorioasa insurecţie” sau cu “marea revoluţie de eliberare antifascistă şi antiimperialistă”. Este, în acelaşi timp, şi o lecţie pentru nostalgicii comunismului, care suspină încă după parăzile, agapele tovărăşeşti şi zilele libere de 23 şi 24 august, uitînd că, fără democraţie (care presupune şi libertatea cuvîntului), în locul acestor file de istorie trăită pe viu, astăzi ar fi citit, probabil, o ediţie specială a ziarului Scînteia. (Florian BICHIR)

O confuzie generală

“După proclamaţia Regelui Mihai I din seara zilei de 23 august 1944, prima reacţie a fost de nedumerire şi confuzie generală de ambele părţi, germană şi română. După bombardarea unor obiective centrale din Bucureşti de către o escadrilă de avioane Junkers JU-87, confuzia s-a amplificat şi mai mult, astfel că declaraţia de război a României către Germania nu a fost, într-o primă fază, însoţită şi de ordine de execuţie amănunţite pentru trupele române, astfel că nimeni nu ştia ce trebuia făcut. (...)

Ar fi de menţionat că, pe-atunci, Divizia a 5-a Antiaeriană a Wehrmacht-ului care apăra spaţiul aerian al României – de fapt o divizie specială, lărgită, aflată sub comanda generalului Kuderna – cuprindea aproximativ 228 de guri de foc, cu calibre între 88 şi 128 mm, ultimele fiind acele tunuri uriaşe, pe afet de cale ferată, care trăgeau ghidate prin radar, devenind în ultimele două luni spaima «Fortăreţelor Zburătoare» ale U. S. Air Force. Acestor guri de foc li se adăugau 16 baterii de 88 mm româneşti, deci încă 64 de tunuri, care luptau alături de nemţi. Subzistenţa şi aprovizionarea bateriilor româneşti cu muniţie era asigurată tot de bateriile germane. (…)

Membrii misiunii militare germane în România, care cuprindea atît statul major al Diviziei a 5-a Antiaeriană, cît şi Statul Major al Comandamentului de Sud al armatei germane, cu generalii Hansen şi Gerstenberg, au fost luaţi prizoneri, respectiv s-au predat fără luptă trupelor române. Echipajele bateriilor de antiaeriană germane din perimetrul Ploieşti, rămase astfel fără comandanţii lor de divizie, au luat legătura prin radio cu Marele Stat Major din Germania, de unde nu primeau însă decît ordinul stereotip: «Rezistaţi pînă la ultima picătură de sînge!». Cum asemenea tîmpenii deveniseră arhicunoscute încă din timpul retragerii de pe teritoriul sovietic, comandanţii bateriilor de pe Valea Teleajenului s-au hotărît să se concentreze în apropierea localităţii Scăieni, unde se afla o cazemată de comandament din beton armat, subterană, şi un depozit de muniţie cuprinzător. (…)

Echipajul bateriei româneşti, care se afla în imediata apropiere, a primit ordin, pe data de 25 august, să se retragă spre comuna Scăieni. Pe 26 august, ofiţerul de legătură român, locotenentul major Petrescu, a venit la noi şi ne-a sfătuit să ne retragem, pentru că ei aveau ordinul să ne atace a doua zi. De fapt, artileriştii români nu aveau de gînd să lupte împotriva noastră din două motive bine definite: pe de-o parte ne fuseseră fraţi de arme, luptînd cot la cot cu noi pînă mai alaltăieri, iar pe de altă parte cunoşteau puterea noastră de foc şi nu erau atît de nebuni încît să încerce o misiune sinucigaşă.

Pentru a respecta totuşi ordinele primite de la şefii lor ignoranţi din Bucureşti, s-a convenit un atac formal, la care să se tragă cu tunurile în aer, respectiv pe teren viran. Astfel că «atacul» din zorii zilei a durat aproximativ 10 minute şi s-a soldat cu o gleznă scrîntită a unui ostaş român, care călcase într-o groapă de pe cîmp. (…)

A doua zi însă, deci pe 28 august, a sosit la faţa locului Regimentul 32 Infanterie Butuleasa. Locotenentul-major Petrescu ne-a prevenit şi ne-a implorat să plecăm, fiindcă infanteria urma să ne atace a doua zi. Noi, la rîndul nostru, am rugat partea română să nu ne atace, deoarece, neavînd armament de infanterie, ar fi trebuit să ripostăm cu tunurile de 88 mm.

În zorii zilei de 29 august, infanteria română a atacat totuşi. Am fost nevoiţi să ne apărăm cu tunurile noastre. Rezultatul a fost un dezastru pentru infanteriştii români. După ce s-au repliat trupele române, am fost atacaţi cu aruncătoare de 88 mm, astfel că, la rîndul nostru, am fost decimaţi. În seara aceleiaşi zile, tîrziu, ne-am retras apoi în direcţia Lipăneşti, unde am intrat într-o ambuscadă care ne-a fost pregătită acolo. Datorită unei companii de ucraineni din armata lui Vlasov, care luptau de partea noastră cu o dîrzenie nemaipomenită, am reuşit să spargem cordonul de încercuire românesc, trecînd mai departe spre Vălenii de Munte, Cheia şi apoi Braşov. (…)

Primind promisiunea că vor rămîne în prizionierat românesc, mulţi soldaţi germani s-au predat necondiţionat forţelor armate româneşti. Această promisiune nu s-a împlinit însă şi aproape toţi au pierit mai tîrziu în lagărele şi gulagurile sovietice. După război, nu am mai auzit despre nici unul dintre cei care se predaseră în ziua de 30 august 1944 la Braşov. Un grup de oameni, printre care mă aflam şi eu, am continuat drumul spre Ghimbav, unde speram să mai întîlnim aviaţia germană de vînătoare. Aceştia însă se retrăseseră cu două zile înainte, nestingheriţi de nimeni. Grupul nostru, format din doar 18 oameni, s-a retras apoi pînă pe malul drept al Mureşului, unde am fost întîmpinaţi de honvezii maghiari”. (…)

Între realitate şi propagandă

“În privinţa acelui atac aerian neputincios al unei escadrile de avioane de luptă «Stuka», din ziua de 24 August 1944, trebuie spus clar că Teatrul Naţional a fost lovit din greşeală în locul Palatului Telefoanelor, deoarece piloţii germani, de fapt vînători de tancuri în cîmp deschis, nu erau obişnuiţi să lupte în mijlocul unor clădiri înalte din oraş. Pagubele enumerate după aceea de partea română fuseseră provocate în cea mai mare măsură de aviaţia americană cu cîteva zile în urmă, iar acel «măcel îngrozitor» a fost o pură invenţie a propagandei regale. Regele era furios că i se distrusese locuinţa, aşa-zisa «casă nouă» din spatele aripei drepte a Palatului Regal. Acele 4 avioane, care au efectuat doar 4 raiduri, au aruncat în total 40 de bombe uşoare, de 50 kg, şi 20 bombe de 250 kg, care nu şi-au nimerit ţintele nici pe jumătate. Ceea ce i-a înspăimîntat pe oameni a fost zgomotul asurzitor şi demoralizant pe care îl făceau aceste avioane în picaj. Faţă de miile de bombe grele aruncate doar cu cîteva zile înainte de americani şi englezi, acest atac a fost mai mult simbolic, iar din punct de vedere militar – absolut inutil. (…)

În studiul d-lor dr. Alecsandru Duţu şi Petre Otu despre evenimentele de la 23 august sînt unele cifre eronate:

1) Armata germană a pierdut pe teritoriul României Mari, în special în urma schimbărilor de la 23 august 1944, un efectiv între 400.000-700.000 de ostaşi. Să luăm ca cifră medie 500.000 de militari. De o evaluare a pierderilor la 61.500 de soldaţi nici nu poate fi vorba, sau eventual doar în zona Ploieşti-Bucureşti-Dunăre. În filmul documentar realizat de mine în anul 1995, intitulat «Un Stalingrad pe Dunăre», am arătat că în urma lui 23 august 1944 au pierit de două ori mai mulţi ostaşi germani decît la adevăratul Stalingrad, în 1942.

2) Luftwaffe (aviaţia germană) a pierdut pe teritoriul României, în tot timpul războiului, 128 de avioane de vînătoare, majoritatea la apărarea împotriva «Fortăreţelor Zburătoare» ale Aliaţilor, incluzînd şi acele avioane germane Messerschmitt ME 109, pilotate de aviatori români. În urma luptelor de la Băneasa s-au pierdut 8 avioane: 4 de transport, care urmau să scoată telefonistele germane şi restul personalului feminin din zona de luptă, 2 avioane de vînătoare şi 2 avioane defecte din hangar. Cifra de 222 de avioane este absolut eronată.

3) După 23 august 1944, nemţii au pierdut în total 48 de nave fluviale şi nici o singură navă maritimă. Este inexplicabil cum s-a ajuns la cifra de 348 de nave! Poate s-au numărat şi pontoanele de pe Nistru, distruse în timpul luptelor pentru apărarea Basarabiei…”.

* “«Insurecţia» de la 23 august văzută prin ochii unui soldat german”, în Puncte cardinale, anul XIV, nr. 8/164, august 2004, p. 7.

Preliminariile trădării

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – “Cine se teme de naţionalism?” (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (III) – “Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (IV) – “Fiziologia trepăduşului” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (V) – “«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (VI) – “Necesara despărţire a apelor” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VII) – “Distincţii necesare” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – “Spiritul viu al dreptei” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (IX) – “Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (X) – “Necesitatea unei viziuni de dreapta...” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (XI) – “Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XII) – “Confruntarea dintre Memorie şi Uitare” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – “Martin Luther şi evreii...” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – “Dreptatea d-lui Pleşu” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XV) – “Pe marginea unei decepţii” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – “Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – “Viaţa – proprietate de stat” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – “Sensul unităţii creştine” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – “Căderea Cuvîntului în cazuri” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XX) – “O reacţie a d-lui Patapievici” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – “San Juan de la Cruz: Romances” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – “Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – “Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – “Iarba verde de acasă…” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – “Doar o vorbă să-ţi mai spun…” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – “«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – “Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – “Între zoón politikón şi homo religiosus” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – “Apocalipsa şi ştiinţa” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – “Stafia comunismului la Paris”   (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – “«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – “Falimentul speranţei” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – “Masoneria şi organizaţiile internaţionale” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – “Ispita «iubirii»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – “Apostrof-area ca asasinat moral” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – “Fabulă cu trandafir” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – “Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – “Aspecte ale dialogului religie-cultură…”

 (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – “Puncte cardinale 100”: “La aniversară”, “Măcel de Buna Vestire”, “Marginalii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – “Cronica unei gafe editoriale” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XL) – “Epica Holocaustului…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – “Lecţia americană” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – “Demonizarea Americii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – “«Dictatura bunului simţ»…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – “În sfîrşit, Acasă…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – “Anul Eminescu”, “Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – “Cine eşti dumneata, domnule Neştian?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – “Demitizarea” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – “Maxime Egger: Cum am devenit ortodox” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – “Marea iertare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (L) – “Maica Mihaela” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LI) – “Un luceafăr pe columna cezarilor” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – “Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – “Supără realitatea sau formularea ei?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LV) – “Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – “Odihna de Eminescu” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – “Mesianismul Dreptei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – “Misiunea românilor în istorie” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – “Obligaţiile unei conştiinţe morale” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LX) – “Naţionalismul şi România de azi”, “Menirea generaţiei noastre” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – “Lichidarea unei legende” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – “Pentru o Europă unită a naţiunilor” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – “Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – “Despre a fi altfel” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – “Pentru un naţionalism european” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – “Caracterul naţional al Ortodoxiei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – “Un evreu renegat avertizează America” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – “In memoriam: Horia Bernea”, “Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – “Europa lui Hristos” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – “Ziua judecăţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – “Interviu cu istoricul Neagu Djuvara” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – “Elitele şi partidele politice” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – “Revolta «omului recent»” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – “Naţionalism şi democraţie” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – “Perversiunea naţional-comunistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – “Isteria antifascistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – “Moştenirile lui Horia Bernea” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – “Veşti triste din Spania” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – “Mai bine prea tîrziu decît niciodată!” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – “Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – “Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – “Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – “Cultul monştrilor” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – “Nu-i pace sub măslini...” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXV) – “Aceşti evrei visători şi utopiile lor păguboase” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVI) – “De la vulgaritate la perversiune” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVII) – “Dimensiunea cosmică a dorului” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVIII) – “Călătorie în «buricul pămîntului»” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIX) – “Taina fratelui” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XC) – “Conceptul de medicină creştină” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCI) – “Cazul Paulescu văzut cu ochii altora” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCII) – “Political correctness?” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIII) – “Tîlcuirea patristică a Psalmului 50” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIV) – “Un clown pentru Nobel?” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCV) – “Chilia isihastului în lume” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVI) – “Paul Goma «antisemit»?” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVII) – “Catedrala Mîntuirii Neamului...” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVIII) – “Mircea Dinescu între ignoranţă şi abjecţie” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIX) – “August roşu: circ fără pîine” (2004)