ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (XCIV)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

Scriitorul Norman Manea 

2004

UN CLOWN  PENTRU NOBEL?

Pe 29 decembrie 2003, în Corriere della Sera, a apărut o ditamai pagina publici­ta­ră (îngrijită de Alessandra Farkas) ce anunţă ediţia italiană (Il ritorno dell’hooligan) a “capo­­doperei” aşa-zisului “scriitor român” Norman Manea.

Român? Vorbă să fie! În fapt, Norman Manea, evreu de origine (fiul lui Marcu Ma­­nea şi al Janetei Braunstein [1]), a părăsit România în 1986, iar acum locuieşte la New York. După ce a emigrat în Occident, scriitorul a revenit în România o singură dată, pen­tru scurtă vreme, nepărînd prea îndrăgostit de ţară şi de oamenii ei.

Românii s-ar teme că viitorul Nobel pentru Literatură îi va fi decernat chiar lui [2]. Du­pă ei, pretinde scriitorul scăpat ca prin minune din Holocaust, “eu aş fi unul dintre frun­taşii conspiraţiei evreieşti. Mulţi sînt convinşi că premiul este decernat de evrei, care manipulează şi controlează totul. Oricît de ridicol ar fi, unii ca aceştia s-ar preta la orice ca să convingă Aca­demia suedeză să evite un nou cutremur precum cel declanşat de Nobelul atri­buit ungurului Imre Kertész, un scump prieten de-al meu”. (Imre Kertész ungur? Şi-n acest caz, vorbă să fie!... Cît despre înzestrarea literară a scriitorului Kertész, ungurii înşişi i-o contestă cu înverşunare. Dar, desigur, ungurii, ca şi românii, sînt “antisemiţi”… În ce-i priveşte pe italieni, lor cred că le va fi suficient să-l citească pe Kertész în traducere, pen­tru a se lămuri că unicul său merit constă tot în faptul de a fi scăpat ca prin minune din Holocaust [3].)

După spusa confratelui său Heinrich Böll, Norman Manea e un scriitor care “mai mult decît oricare altul merită să fie cunoscut în lumea întreagă”. Mai mult decît Franz Kaf­ka, decît Robert Musil, decît Bruno Schulz! Norman Manea pare să fi luat comparaţia în serios şi nu se sfieşte să-i spună distinsei sale intervieviste de la Corriere: “Poate că nu sînt cunoscut de mase, dar nici Kafka şi Proust nu sînt cunoscuţi”.

Acestui Kafka sau Proust redivivus i-au apărut deja, în Italia, cîteva cărţi: Ottobre ore otto (Serra e Riva, 1990, şi Il Saggiatore, 1998), Un paradiso forzato (Feltrinelli, 1994), La busta nera (Baldini e Castoldi, 2002). În 1999, editura milaneză Est a publicat Clown. Il dittatore e l'artista.

Clown, o culegere de articole, cuprinde şi un text intitulat “Felix culpa”, care cir­cu­lase şi anterior, într-o versiune prescurtată, fie în franceză (“Mircea Eliade et la Garde de Fer”, în Les temps modernes, aprilie 1992), fie în italiană (“Felix culpa. Mircea Eliade, il fascismo e le infelici sorti della Romania”, în Linea d'ombra, 93, mai 1994). Citindu-l, Philippe Baillet a fost tentat să-l anexeze pe Norman Manea curentului suprarealist.  “Du­pă un oarecare Norman Manea [...], Codreanu ar fi comis «delicte îngrozitoare». Care anu­­me? Pentru istoria scrisă în manieră suprarealistă este însă interzis să se pună astfel de întrebări” (Ph. Baillet, prefaţă la C. Mutti, Le penne dell'Arcangelo, S.E.B., 1994, p. 6).

În ce mă priveşte, am avut prilejul să mă confrunt şi eu cu “o halucinaţie de-a lui Manea” (cf. “Ifigenia legionaria”, în Origini, număr dedicat lui Mircea Eliade, martie 1997, p. 11), în următorul fragment din textul menţionat:  “Iphigenia [...] a fost [...] pu­­­bli­cată în româneşte în 1951, în tipografia dreptei argentiniene, al cărei proprietar era un român expatriat”. 

Cine să fi fost oare acest exilat român care izbutise să creeze un imperiu editorial în Argentina? Unul ce va fi avut la dispoziţie, te pomeneşti, fondurile fabuloase ale Interna­ţionalei Negre? În realitate, ediţia argentiniană a Iphigeniei a fost “scrisă la maşină şi im­pri­mată de Grigore Manoilescu, cu ajutorul lui Andrei Coman”, cum se poate citi în colo­phon-ul fasciculului policopiat. Cît despre opulentul finanţator al acestei iniţiative edito­ri­ale, Mircea Eliade însuşi scria în periodicul Românul (decembrie 1951): “Cîteodată se gă­sesc muncitori cu suflet îngeresc care să-şi dăruiască mica lor agoniseală ca să se poată ti­pări versurile şi prozele visătorilor sau veghetorilor noştri; este cazul acelui muncitor din Argentina, Ion Mării [4], care a donat editorului de la «Cartea Pribegiei» tot ceea ce adunase într-un an şi jumătate de trudă. (Ion Mării, primul membru de onoare al Societăţii Scrii­to­rilor Români, cînd ne vom întoarce acasă…)” [citat retradus aici din limba italiană – n. tr.].

Într-un loc din Un paradiso forzato se poate citi (şi o repetă şi pagina din Corri­e­re) că Norman Manea “a supravieţuit lagărelor de concentrare”. Ciudat: cînd vine vorba despre închiderea în lagărele de concentrare instituite de un regim oligarhic a cîtorva sute de legionari, printre care şi Eliade însuşi, atunci faptul devine mai puţin dramatic şi Manea expediază totul vorbind de “cîţiva exponenţi” şi de “ceva probleme”. Textual: “Ast­­fel, în 1938, cîţiva exponenţi ai Gărzii de Fier, printre care şi Nae Ionescu, au fost arestaţi, iar Elia­de a avut şi el ceva probleme cu autorităţile” (Clown, ed. cit., p. 110).

În vreme ce masacrarea unei întregi generaţii devine un fapt neglijabil, biografia de persecutat a lui Manea este umflată pînă la neverosimil. Iată ce citim pe coperta a patra a ediţiei italiene din Clown: “Norman Manea, care a suferit pe propria-i piele dictatura fas­cis­tă a lui Codreanu şi a lui Antonescu, ca şi pe cea stalinistă a lui Ceauşescu...” 

Să se ia în calcul că Norman Manea e născut în 1936. Admiţînd că între 5 şi 8 ani ar fi experimentat efectiv dictatura lui Antonescu (1941-1944), cum e însă posibil să fi “suferit pe propria-i piele” o dictatură care pur şi simplu n-a existat în istorie, anume cea a lui Codreanu, mort în 1938, fără să fi ajuns vreodată la putere?! 

Această notă editorială face demnă pereche cu o alta, la fel de suprarealistă, pe ca­re am aflat-o pe coperta finală a celor două cărţi ale lui Constantin Noica publicate în 1993 la Mulino (L'amico lontano şi Sei malattie dello spirito contemporaneo), unde se spune că Noica “din 1949 în 1964, sub regimul lui Ceauşescu, a suferit două condamnări...” – afir­ma­ţie reluată ca atare şi într-un “catalogo ragionato” al editurii cu pricina! Nu se mai sin­chi­seşte nimeni că “regimul lui Ceauşescu” a început abia în 1965, anul în care a murit Gheorghiu-Dej...

După cît se pare, mania de a-i diaboliza pe “dictatori” cu orice preţ joacă adeseori far­se de tot hazul. Iar aici se iscă poate întrebarea: cine sînt adevăraţii clown-i?

Claudio MUTTI

(în româneşte de

Vasile A. Marian)

[1] Născut la Burdujeni-Suceava. [Nota Blog]

[2] Ceea ce nu s-a întîmplat nici atunci, nici anul acesta, cînd a fost din nou printre nominalizaţi. [Nota Blog]

[3] Familia lui Norman Manea a fost deportată în Transnistria, de unde a revenit, teafără, în 1945. [Nota Blog]

[4] Stabilit mai tîrziu în Germania, asiduu editor de românească (m. 2012). [Nota Blog]

* Claudio Mutti, “Un clown pentru Nobel?”, în Puncte cardinale, anul XIV, nr. 1-2/157-158, ianuarie-februarie 2004, p. 11 (în româneşte de Vasile A. Marian).

Autorul articolului

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – “Cine se teme de naţionalism?” (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (III) – “Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (IV) – “Fiziologia trepăduşului” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (V) – “«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (VI) – “Necesara despărţire a apelor” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VII) – “Distincţii necesare” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – “Spiritul viu al dreptei” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (IX) – “Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (X) – “Necesitatea unei viziuni de dreapta...” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (XI) – “Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XII) – “Confruntarea dintre Memorie şi Uitare” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – “Martin Luther şi evreii...” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – “Dreptatea d-lui Pleşu” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XV) – “Pe marginea unei decepţii” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – “Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – “Viaţa – proprietate de stat” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – “Sensul unităţii creştine” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – “Căderea Cuvîntului în cazuri” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XX) – “O reacţie a d-lui Patapievici” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – “San Juan de la Cruz: Romances” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – “Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – “Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – “Iarba verde de acasă…” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – “Doar o vorbă să-ţi mai spun…” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – “«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – “Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – “Între zoón politikón şi homo religiosus” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – “Apocalipsa şi ştiinţa” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – “Stafia comunismului la Paris”   (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – “«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – “Falimentul speranţei” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – “Masoneria şi organizaţiile internaţionale” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – “Ispita «iubirii»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – “Apostrof-area ca asasinat moral” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – “Fabulă cu trandafir” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – “Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – “Aspecte ale dialogului religie-cultură…”

 (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – “Puncte cardinale 100”: “La aniversară”, “Măcel de Buna Vestire”, “Marginalii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – “Cronica unei gafe editoriale” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XL) – “Epica Holocaustului…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – “Lecţia americană” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – “Demonizarea Americii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – “«Dictatura bunului simţ»…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – “În sfîrşit, Acasă…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – “Anul Eminescu”, “Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – “Cine eşti dumneata, domnule Neştian?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – “Demitizarea” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – “Maxime Egger: Cum am devenit ortodox” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – “Marea iertare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (L) – “Maica Mihaela” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LI) – “Un luceafăr pe columna cezarilor” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – “Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – “Supără realitatea sau formularea ei?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LV) – “Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – “Odihna de Eminescu” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – “Mesianismul Dreptei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – “Misiunea românilor în istorie” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – “Obligaţiile unei conştiinţe morale” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LX) – “Naţionalismul şi România de azi”, “Menirea generaţiei noastre” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – “Lichidarea unei legende” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – “Pentru o Europă unită a naţiunilor” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – “Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – “Despre a fi altfel” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – “Pentru un naţionalism european” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – “Caracterul naţional al Ortodoxiei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – “Un evreu renegat avertizează America” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – “In memoriam: Horia Bernea”, “Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – “Europa lui Hristos” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – “Ziua judecăţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – “Interviu cu istoricul Neagu Djuvara” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – “Elitele şi partidele politice” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – “Revolta «omului recent»” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – “Naţionalism şi democraţie” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – “Perversiunea naţional-comunistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – “Isteria antifascistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – “Moştenirile lui Horia Bernea” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – “Veşti triste din Spania” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – “Mai bine prea tîrziu decît niciodată!” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – “Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – “Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – “Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – “Cultul monştrilor” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – “Nu-i pace sub măslini...” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXV) – “Aceşti evrei visători şi utopiile lor păguboase” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVI) – “De la vulgaritate la perversiune” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVII) – “Dimensiunea cosmică a dorului” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVIII) – “Călătorie în «buricul pămîntului»” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIX) – “Taina fratelui” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XC) – “Conceptul de medicină creştină” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCI) – “Cazul Paulescu văzut cu ochii altora” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCII) – “Political correctness?” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIII) – “Tîlcuirea patristică a Psalmului 50” (2003)