ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (LXXXI)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

 Numărul-pilot al revistei (decembrie 2002)

2002

ROST – “MANIFESTUL ROMÂNESC”

AL UNEI NOI GENERAŢII

Ne bucurăm să putem consemna, spre sfîrşitul acestui an, apariţia numărului-pilot al publicaţiei lunare Rost, apărute sub egida Asociaţiei “Romfest XXI” (al cărei Preşedinte de Onoare este Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, prezent şi în paginile revistei). Echipa redacţională este tînără şi doldora de gînduri bune, pe linia constructivă a unei drepte despotmolite din nostalgiile sau teribilismele anilor anteriori. În fruntea ei se află un tînăr gazetar înzestrat în multe privinţe şi nu tocmai necunoscut cititorilor noştri: Claudiu Târziu. Acest număr-pilot (ce poate fi citit şi pe Internet: www.romfest.org/rost) are un conţinut actual şi variat, idei limpezi şi sănătoase, stil alert şi percutant. El a ţinut să apară sub semnul Centenarului Petre Ţuţea (a se vedea coperta, cu una dintre superbele fotografii realizate de maestrul Mihai Oroveanu, dar şi cu lămuritoare spicuiri din sumar), despre a cărui gîndire economică dă seama, într-un articol substanţial, chiar d-l Varujan Vosganian. Ne pare bine să întîlnim în paginile noii publicaţii semnăturile unor colaboratori încercaţi ai Punctelor cardinale (Marcel Petrişor, Răzvan Codrescu, Florea Tiberian, Silviu Alupei, Bogdan G. Rădulescu etc.), alături de cîteva nume ce ne sînt mai puţin cunoscute, dar vrednice de toată aprecierea: Manuel Haiduc, Petre Roibu, Radu Bălaşa, Mihai Negru ş. a. (în unele cazuri pare să fie vorba de pseudonime).

Reproducem în pagina de faţă editorialul semnat de d-l Claudiu Târziu, precum şi glosa privitoare la titlul revistei (ce nu se vrea nici propriu-zis politică, nici propriu-zis culturală, ci mai degrabă de orientare morală şi general spirituală). Sperăm că tinerii iniţiatori (din categoria tot mai rară a celor cărora le pasă) vor avea înţelegerea şi sprijinul cititorilor de toate vîrstele, ca şi ale unor virtuali colaboratori, din ţară dar şi din străinătate, ca să poată apărea regulat din ianuarie 2003, iar nu cumva să sucombe după un număr-pilot atît de promiţător [1]. Cînd bate vînt prospăt, e bine să nu ne zăvorîm ferestrele… (G. C.)

O siglă ulterioară

Glosă

ROST: CUVÎNT, RAŢIUNE, SENS, ORDINE

În latină, rostrum însemna “deschizătură”, “cioc”, “plisc”, “bot”. Mai tîrziu, în latina populară, a început să însemne şi “gură” în general (inclusiv gură omenească). În româna veche, sub forma rost, a fost moştenit cu acest din urmă înţeles (n-avea rost ca să grăiască; a lăsat cu rost de moarte etc.), păstrat astăzi doar în cîteva expresii de largă răspîndire (a învăţa pe de rost, a lua la rost) şi stînd la baza verbului a rosti (“a spune din gură, cu voce tare; a formula un gînd”). Pe această linie semantică au mai apărut derivatele rostire, rostitor etc. Poate şi sub influenţa grecescului logos, care înseamnă deopotrivă “cuvînt”, “raţiune”, “ştiinţă”, dar şi “vorbire”, “gură”, “exprimare”, rost a evoluat şi el spre înţelesul “raţiune”, “sens”, “tîlc”, “noimă”, “scop”, cu care se foloseşte astăzi în mod curent (a avea sau a nu avea rost, a da de – sau a găsi – rostul unui lucru, a pune rost – adică ordine – în lucruri, a-şi face un rost pe lume sau în viaţă etc.). Aşa a apărut verbul a rostui (“a da sens”, “a pune ordine”), cu derivate ca rostuire, rostuitor etc. Cuvîntul a evoluat, aşadar, în direcţia spiritualizării înţelesului său. Constantin Noica  era de părere că traducerea cea mai bună a primei propoziţii din Evanghelia după Ioan (“La început a fost Cuvîntul...”) ar fi, în româneşte, “La început a fost Rostirea...”, pentru că rostul sau rostirea stau cel mai aproape de bogăţia de sensuri a cuvîntului grecesc din original: logos.

Creat prin Rostirea (Cuvîntul, Verbul) divină, omul este el însusi, spre deosebire de toate celelalte fiinţe din lumea văzută, făptură rostitoare (înzestrată cu grai, cu vorbire, deci şi cu gîndire), dar şi rostuitoare (care poate înţelege ordinea şi poate face ordine ea însăşi, care are sens superior şi poate da sens lucrurilor). Omul are un rost dat de  Dumnezeu, dar uneori caută să-şi facă singur alt rost, după mintea lui. În orice caz, starea cea mai rea a omului este aceea de a-şi pierde rostul (orice rost), de a fi fără rost pe lume. Iar cel mai mare serviciu care poate fi făcut omului (individual sau comunitar) este acela de a-l ajuta să-şi (re)găsească rostul.

Revista ROST îşi propune tocmai acest obiectiv la nivelul lumii româneşti, care în comunism şi-a pierdut rostul (rosturile) şi care trebuie să se redescopere pe sine, în primul rînd prin recursul la tradiţie. [2]

Claudiu Târziu, întemeietorul şi directorul 

Asociaţiei ROST şi al revistei omonime

Editorial

ROSTUL NOSTRU

În veritabilul Babilon mediatic şi organizaţional, umbrit în mare parte de spectrul ratării, din România ultimilor 13 ani, nu pare a mai avea loc nici un nou-venit.

În aceste împrejurări, un grup de tineri, beneficiind de girul onorant al unor nume de marcă ale spiritualităţii româneşti, îşi croieşte drum în spaţiul civic. Iar motorul principal al acestei grupări este Rost-ul. 

Scepticismul pe care-l poate stîrni o atare întreprindere azi este alimentat de o mentalitate păguboasă, tentată să plaseze orice grup cu o emergenţă nouă pe linia mediocrităţilor neputincioase, care populează, anonime, societatea civilă a ultimului deceniu şi mai bine.

Însă, posibila îndoială a unora nu ne descurajează. Dimpotrivă, ea are efectul de a ne accentua hotărîrea şi de a ne responsabiliza cu asupra de măsură.

Iniţiativa noastră a fost provocată de sentimentul că nu ne regăsim în nici o formulă de acţiune civică sau politică din cele existente în România lui 2002.

Pe de altă parte, nu ne împăcăm cu realitatea că mulţi români se ruşinează de apartenenţa lor la acest neam. Nici nu admitem ca românismul să rămînă monopolul siniştrilor avortoni ai naţional-comunismului, care compromit un ideal generos. Motive suficiente pentru a ne afirma răspicat crezul. Chiar cu riscul de a fi murdăriţi de “vecinătatea” discursivă a unor alcătuiri civico-politice care îşi trag seva din agitarea demagogică a valenţelor naţionaliste.

Nu ne temem că vom fi taxaţi drept “extremişti” pentru voinţa şi curajul de îndreptare a unei societăţi bolnave.

Prin urmare, Rost este expresia publicistică a unui românism sănătos, care îşi află temeiurile deopotrivă în tradiţie şi în modernitate.

Acest manifest românesc nu are un caracter strict politic, nici exclusiv cultural, ci este menit resurecţiei morale şi spirituale a românilor, întru recăpătarea demnităţii naţionale şi impunerea unui posibil model românesc în lume. Din această perspectivă sînt obligatorii redescoperirea valorilor tradiţionale şi consolidarea identităţii naţionale. Cum necesar este ca discursului nostru să nu-i lipsească simţul obiectivităţii.

Rost ambiţionează să aducă în peisajul publicistic românesc o stare de spirit tonifiantă şi motivantă pentru generaţia nouă a românilor de pretutindeni. O stare de spirit înălţată pe reperele unei deveniri – personale şi comunitare – fireşti. O stare de spirit capabilă să coaguleze o nouă elită de esenţă conservatoare – care va şti să răspundă dificultăţilor şi provocărilor prezentului.

Considerăm că este rostul nostru să reaprindem şi să întreţinem această trăire, pe care, în termeni politici, am putea-o numi românism constructiv. Fără nostalgii paseiste, fără complexe şi fără proiecte utopice.

Nu ne amăgim că vom reuşi de unii singuri, ori că va fi uşor să dregem din mers ce s-a şubrezit sau s-a dărîmat în peste jumătate de veac. Mai ales în condiţiile în care pilonii fundamentali ai societăţii româneşti sînt grav afectaţi. Printr-o propagandă insistentă şi persuasivă, noţiunea de Familie a fost redusă la echivalentul unui capriciu; Biserica a devenit o valoare aleatorie; Şcoala – facultativă şi inutilă; Armata – interval al umilinţei declanşatoare de acte suicidale. Denaturarea rosturilor acestor centre de educaţie ameninţă să arunce în aer ordinea naturală a cetăţii, lăsîndu-ne pradă anarhismului.

Conştientizînd toate acestea, refuzăm să continuăm a ne linge rănile fără încerca să le găsim leacul.

Revista Rost îşi propune să ajute lumea românească să-şi regăsească rostul pierdut în comunism, redescoperindu-se pe sine, în primul rînd prin recursul la o tradiţie legitimantă, deopotrivă naţională şi europeană.

Claudiu TÂRZIU

[1] După numărul-pilot de la sfîrşitul lui 2002, publicaţia avea să apară, fără întrerupere, pînă în pragul toamnei lui 2012. Dacă la început a fost subintitulată “Manifest românesc”, la încetarea apariţiei purta subtitlul “Revistă de cultură creştină şi politică”. Adresa site-ului indicată în această notă a regretatutului Gabriel Constantinescu nu mai este de actualitate (ea a devenit: www.rostonline.org, putînd fi consultată şi azi). Rămîne activă on-line noua Platformă ROST (cu link permanent şi pe acest blog). [Nota Blog]

[2] Pentru a elimina orice ambiguitate, menţionez că această glosă, care nu a apărut niciodată semnată, este redactată de mine (care neînvrednicindu-mă să fiu tatăl revistei, am fost măcar naşul ei). [Nota Blog]

* “Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii”, în Puncte cardinale, anul XII, nr. 12/144, decembrie 2002, p. 13.

Ultimul număr al revistei (iulie-august 2012)

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – “Cine se teme de naţionalism?” (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (III) – “Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (IV) – “Fiziologia trepăduşului” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (V) – “«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (VI) – “Necesara despărţire a apelor” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VII) – “Distincţii necesare” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – “Spiritul viu al dreptei” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (IX) – “Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (X) – “Necesitatea unei viziuni de dreapta...” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (XI) – “Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XII) – “Confruntarea dintre Memorie şi Uitare” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – “Martin Luther şi evreii...” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – “Dreptatea d-lui Pleşu” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XV) – “Pe marginea unei decepţii” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – “Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – “Viaţa – proprietate de stat” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – “Sensul unităţii creştine” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – “Căderea Cuvîntului în cazuri” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XX) – “O reacţie a d-lui Patapievici” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – “San Juan de la Cruz: Romances” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – “Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – “Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – “Iarba verde de acasă…” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – “Doar o vorbă să-ţi mai spun…” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – “«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – “Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – “Între zoón politikón şi homo religiosus” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – “Apocalipsa şi ştiinţa” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – “Stafia comunismului la Paris”   (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – “«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – “Falimentul speranţei” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – “Masoneria şi organizaţiile internaţionale” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – “Ispita «iubirii»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – “Apostrof-area ca asasinat moral” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – “Fabulă cu trandafir” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – “Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – “Aspecte ale dialogului religie-cultură…”

 (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – “Puncte cardinale 100”: “La aniversară”, “Măcel de Buna Vestire”, “Marginalii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – “Cronica unei gafe editoriale” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XL) – “Epica Holocaustului…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – “Lecţia americană” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – “Demonizarea Americii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – “«Dictatura bunului simţ»…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – “În sfîrşit, Acasă…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – “Anul Eminescu”, “Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – “Cine eşti dumneata, domnule Neştian?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – “Demitizarea” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – “Maxime Egger: Cum am devenit ortodox” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – “Marea iertare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (L) – “Maica Mihaela” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LI) – “Un luceafăr pe columna cezarilor” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – “Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – “Supără realitatea sau formularea ei?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LV) – “Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – “Odihna de Eminescu” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – “Mesianismul Dreptei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – “Misiunea românilor în istorie” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – “Obligaţiile unei conştiinţe morale” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LX) – “Naţionalismul şi România de azi”, “Menirea generaţiei noastre” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – “Lichidarea unei legende” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – “Pentru o Europă unită a naţiunilor” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – “Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – “Despre a fi altfel” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – “Pentru un naţionalism european” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – “Caracterul naţional al Ortodoxiei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – “Un evreu renegat avertizează America” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – “In memoriam: Horia Bernea”, “Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – “Europa lui Hristos” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – “Ziua judecăţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – “Interviu cu istoricul Neagu Djuvara” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – “Elitele şi partidele politice” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – “Revolta «omului recent»” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – “Naţionalism şi democraţie” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – “Perversiunea naţional-comunistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – “Isteria antifascistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – “Moştenirile lui Horia Bernea” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – “Veşti triste din Spania” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – “Mai bine prea tîrziu decît niciodată!” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – “Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)” (2002)