ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (LXXVIII)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

Traian Popescu în biroul său (1993)

2002

VEŞTI TRISTE DIN SPANIA

În numărul pe septembrie [2002] am publicat, cu îndurerare, necrologul lui Traian Popescu (1910-2002) [1], licenţiat în Drept [2], fost diplomat [3], reputat editor [4] şi filatelist [5], unul dintre liderii exilului românesc din Spania [6]. Traian Popescu stătuse imobilizat în pat vreme de trei ani, vegheat de soţia sa, distinsa doamnă Chiriachiţa (Kika) Popescu, ce nu i-a supravieţuit decît cîteva zile.

Între timp, ne-au parvenit de la Madrid veşti încă mai întristătoare despre sfîrşitul celor doi. Din păcate, ele nu privesc doar tragedia unei familii sau a unei comunităţi înstrăinate, ci ne pun pe gînduri asupra gravei pervertiri a sufletului românesc în genere, asupra nebănuitelor resurse de abjecţie ieşite la iveală mai ales în ultimii 12 ani, atît în ţară, cît şi pretutindeni pe unde românii au plecat să-şi caute norocul.

S-ar zice că în sînul exilului românesc din Spania există o predispoziţie obscură spre sfîrşiturile “de pomină”, spre scenariile cvasipicareşti (dar de coloratură balcanică) ale jafului mai mult sau mai puţin postum (amintind, mutatis mutandis, de acea celebră scenă din Zorba grecul în care casa Bubulinei este jefuită fără scrupule, ca de un nor de lăcuste, chiar mai înainte ca biata femeie să fi apucat să închidă ochii). Dacă în cazul regretatului inginer şi profesor multimilionar Aureliu Răuţă (mort octogenar, în 1995) ceea ce n-a rămas băncilor elveţiene a fost prădat printr-o escrocherie sentimentală cu lustru de legalitate [...], în cazul mai modest al soţilor Popescu s-a produs un jaf în toată regula, “vioara întîi” fiind o slujnicuţă din os ardelenesc, acum dispărută fără urmă.

Abjecţia înşelătorului este cu atît mai mare cu cît exploatează slăbiciunile sentimentale ale celui înşelat. Bătrîni, singuri, bolnavi şi tot mai neputincioşi, soţii Popescu se văzuseră nevoiţi, în ultima vreme, să-şi tocmească un ajutor; din raţiuni în primul rînd sentimentale, au ţinut să găsească o menajeră de origine română (“o fată de-a noastră, de la ţară, bună şi curată”), ca să facă totdeodată un bine cuiva cît de cît apropiat, alături de care să se simtă cît mai “acasă”. Generaţia lor (şi mai ales segmentul ei legionar, creştin şi ultranaţionalist, în frunte cu Codreanu însuşi) a plătit nu o dată tribut greu unui anume idealism naţional – nobil, dar păgubos. Românii au înşelat nu o dată dragostea, încrederea şi aşteptările pe care elita naţionalistă le-a investit în ei, confirmînd mai degrabă, la diferite niveluri, realismul cinic al unui Nae Ionescu [7]. În condiţii de înstrăinare, tendinţa spre hoţie şi trădare s-a dovedit nu o dată încă şi mai mare. Soţii Popescu o mai păţiseră în urmă cu cîţiva ani (cum mi-au povestit ei înşişi cînd i-am vizitat, în 1996), cu un alt “şarpe” de pe acasă pe care-l cocoloşiseră “la sîn” şi care într-o zi o ştersese cu tabloul original al lui Grigorescu la care cei doi ţineau nespus şi de care erau atît de mîndri. Atunci hoţul fusese prins pe aeroport; de data aceasta, însă, hoaţei pare să i se fi pierdut urma, la scurtă vreme după ce soţii Popescu au fost internaţi amîndoi în spital, spre sfîrşitul primei decade a lunii septembrie [8]. Fatidica pînză a lui Grigorescu (un car cu boi pictat la Barbizon) fusese înlocuită, în rama de pe perete, cu o copie xerox [9]; conturile bancare fuseseră golite; inestimabila colecţie filatelică şi alte bunuri de preţ dispăruseră fără urmă.

Dar nu este vorba numai de cazul particular al menajerei. Cele mai valoroase cărţi din bogata bibliotecă a familiei au fost furate bucată cu bucată, încă dinainte de tragicul deznodămînt (“Ne fură mereu”, se plînsese în mai multe rînduri Kika Popescu prietenului de familie din România, dr. Flor Strejnicu [10]), de către persoane cu pretenţii intelectuale (şi chiar cu grade universitare).

Dacă Traian Popescu a avut parte de o înmormîntare decentă, pentru Kika Popescu nu s-au mai găsit bani, iar românii din Madrid, cărora li s-a solicitat sprijinul, n-au catadicsit să-şi desfacă pungile, chiar dacă unora dintre ei familia Popescu le făcuse mult bine. Kika Popescu a fost ţinută în frigider timp de aproape două săptămîni, după care, făcîndu-se apel disperat la oficialităţile spaniole, a fost înmormîntată “din mila publică”.

Traian Popescu şi soţia sa în locuinţa lor din Madrid (1993)

Tragedia soţilor Popescu se înscrie în tragedia mai generală a exilului românesc anticomunist din Spania. Din strădaniile de aproape o jumătate de veac ale legionarilor găzduiţi în patria lui Franco se alege praful, văzînd cu ochii. Căminul Moţa-Marin de la Aravaca (din care văduva lui Nicolae Şeitan – Laurie Ferrando, între timp trecută şi ea la cele veşnice – a fost pur şi simplu alungată) a încăput pe mîna unor mitocani din ţară [...], veniţi, după decembrie ‘89, să lucreze la negru în Spania şi primiţi iniţial cu aceeaşi naivă bunăvoinţă de cei ce răspundeau pe atunci de soarta căminului. Cu totul incertă a rămas şi situaţia patrimonială a locului pe care se află ridicat monumentul Moţa-Marin de la Majadahonda (fiul lui Ovidiu Ţârlea, ultimul decedat dintre proprietarii iniţiali, este membru al... Partidului Comunist din Spania!), lăsat deja în părăsire şi paragină (gardul împrejmuitor surpat; lanţurile rupte; crucea mică – pusă în 1947 de către Traian Popescu – spartă şi culcată la pămînt; totul mînjit şi profanat cu simboluri satanice şi/sau comuniste). Fundaţia Culturală Română [de la Madrid], întemeiată pe vremuri de Aureliu Răuţă, s-a risipit şi ea, laolaltă cu uriaşa lui avere... şi pomelnicul acesta tragic ar putea continua, riscînd să devină paradigmatic pentru toate ctitoriile europene ale exilului legionar. (Să sperăm că măcar pentru marea bibliotecă de la Freiburg se va găsi, în cele din urmă, o soluţie! [11])

În pragul mileniului trei, atît în ţară cît şi în diaspora, românii ţin parcă să dovedească a nu-şi mai merita nici trecutul, nici viitorul – deopotrivă compromise de nevrednicia şi de abjecţia unui prezent patibular. “Mîndria de a fi român” se preface tot mai mult într-un sentiment de ruşine pentru toţi cei ce mai păstrează un rest de decenţă în acest tîrziu al istoriei. Naţionalismul însuşi rămîne treptat fără obiect, iar locul lui este luat tot mai mult de mirarea perpetuă că Dumnezeu ne mai îngăduie să facem umbră pămîntului! 

Vasile A. MARIAN

[1] Născut la Craiova. Familia, de origine gorjană, s-a stabilit la Bucureşti din 1919. [Nota Blog] 

[2] A absolvit Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti în 1932 şi a fost avocat în Baroul de Ilfov. [Nota Blog] 

[3] Iniţial referent în Direcţia Acordurilor Comerciale din Ministerul Comerţului (1938), a funcţionat ulterior ca ataşat comercial al Agenţiei Economice Române la Istanbul şi ca şef al Agenţiei Comerciale Române de pe lîngă Legaţia României în Slovacia (Bratislava), pînă în 1945. [Nota Blog] 

[4] Fondator la Madrid, în 1954, al revistei Carpaţii, apoi al editurii omonime, autor el însuşi al cîtorva cărţi şi broşuri: România şi unitatea Europei, Ed. Carpaţii, Madrid, 1975; Mărturii pentru legionarii de mîine, 3 vols., Ed. Carpaţii, Madrid, 1977-1979 (parţial apărute şi-n spa­ni­olă: Testimonios para los legionarios de mañana); Majestatea Sa Trădarea, Ed. Carpaţii, Madrid, 1980; Poziţia politică a Gărzii de Fier pe plan intern şi extern. Ed. Carpaţii-Traian Popescu, Madrid, 1980; Din lupta Exilului româ­nesc din Spania împotriva comunismului, Ed. Imago, Sibiu, 1994 (în colab. cu dr. Flor Strejnicu) etc. A contribuit la volumul omagial Lui Aron Cotruş şi Neamului, Ed. Carpaţii, Madrid, 1982, cu textul intitulat “Maestrul Aron Cotruş – Omul” (pp. 71-114). [Nota Blog] 

[5] În tinereţe, a fost vice-preşedinte al Societăţii Filatelice Române. S-a ocupat, în cadrul Ajutorului Legionar, de tipărirea emisiunilor filatelice legionare: 8 noiembrie 1940 (Iaşi), 30 noiembrie 1940 (Bucureşti) şi 13 ianuarie 1941 (Bucureşti), apoi, în exil, a scos numeroase emisiuni filatelice cu caracter pro-românesc şi anti-comunist. [Nota Blog] 

[6] După mai mulţi ani de peregrinări alături de camarazii în surghiun, a luat în 1947 hotărîrea stabilirii definitive în Spania (Madrid). [Nota Blog] 

[7] Nae Ionescu către Petre Ţuţea: “Măi Petrică, ştii cum e cu tine şi cu băieţii ăştia buni care sînteţi voi, legionarii? Voi vreţi să călăriţi România ca pe un armăsar, dar ea nu-i decît o mîrţoagă…”. 

[8] Într-o noapte, Kika Popescu încercînd să-şi sprijine soţul spre a ajunge la baie, s-a dezechilibrat şi s-a prăbuşit sub greutatea lui, fracturîndu-şi femurul. Au rămas aşa pînă dimineaţa, cînd a sosit menajera şi a chemat o ambulanţă. Traian Popescu a murit puţin după internare, iar Kika Popescu – cîteva zile mai tîrziu. 

[9] Profitîndu-se impur de faptul că soţii Popescu nu erau firi bănuitoare şi le cam slăbise vederea. [Nota Blog] 

[10] Decedat în 2006, autor, între altele, al preţiosului documentar intitulat Creştinismul Mişcării Legionare, Ed. Ima­go, Sibiu, 2000 (ed. a II-a: 2001). [Nota Blog] 

[11] Pînă în prezent nu pare să se fi găsit... [Nota Blog]

* Vasile A. Marian [Răzvan Codrescu], “Veşti triste din Spania”, în Puncte cardinale, anul XII, nr. 11/143, noiembrie 2002, p. 13.

Madrid, anii '50: Traian Popescu (al patrulea din stînga) 

şi Chiriachiţa (Kika) Popescu (prima din dreapta),

într-un grup de prieteni (al treilea din stînga este poetul Aron Cotruş)

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – “Cine se teme de naţionalism?” (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (III) – “Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (IV) – “Fiziologia trepăduşului” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (V) – “«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (VI) – “Necesara despărţire a apelor” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VII) – “Distincţii necesare” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – “Spiritul viu al dreptei” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (IX) – “Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (X) – “Necesitatea unei viziuni de dreapta...” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (XI) – “Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XII) – “Confruntarea dintre Memorie şi Uitare” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – “Martin Luther şi evreii...” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – “Dreptatea d-lui Pleşu” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XV) – “Pe marginea unei decepţii” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – “Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – “Viaţa – proprietate de stat” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – “Sensul unităţii creştine” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – “Căderea Cuvîntului în cazuri” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XX) – “O reacţie a d-lui Patapievici” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – “San Juan de la Cruz: Romances” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – “Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – “Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – “Iarba verde de acasă…” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – “Doar o vorbă să-ţi mai spun…” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – “«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – “Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – “Între zoón politikón şi homo religiosus” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – “Apocalipsa şi ştiinţa” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – “Stafia comunismului la Paris”   (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – “«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – “Falimentul speranţei” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – “Masoneria şi organizaţiile internaţionale” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – “Ispita «iubirii»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – “Apostrof-area ca asasinat moral” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – “Fabulă cu trandafir” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – “Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – “Aspecte ale dialogului religie-cultură…”

 (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – “Puncte cardinale 100”: “La aniversară”, “Măcel de Buna Vestire”, “Marginalii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – “Cronica unei gafe editoriale” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XL) – “Epica Holocaustului…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – “Lecţia americană” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – “Demonizarea Americii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – “«Dictatura bunului simţ»…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – “În sfîrşit, Acasă…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – “Anul Eminescu”, “Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – “Cine eşti dumneata, domnule Neştian?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – “Demitizarea” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – “Maxime Egger: Cum am devenit ortodox” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – “Marea iertare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (L) – “Maica Mihaela” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LI) – “Un luceafăr pe columna cezarilor” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – “Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – “Supără realitatea sau formularea ei?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LV) – “Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – “Odihna de Eminescu” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – “Mesianismul Dreptei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – “Misiunea românilor în istorie” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – “Obligaţiile unei conştiinţe morale” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LX) – “Naţionalismul şi România de azi”, “Menirea generaţiei noastre” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – “Lichidarea unei legende” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – “Pentru o Europă unită a naţiunilor” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – “Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – “Despre a fi altfel” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – “Pentru un naţionalism european” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – “Caracterul naţional al Ortodoxiei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – “Un evreu renegat avertizează America” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – “In memoriam: Horia Bernea”, “Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – “Europa lui Hristos” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – “Ziua judecăţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – “Interviu cu istoricul Neagu Djuvara” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – “Elitele şi partidele politice” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – “Revolta «omului recent»” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – “Naţionalism şi democraţie” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – “Perversiunea naţional-comunistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – “Isteria antifascistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – “Moştenirile lui Horia Bernea” (2002)