ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (LXV)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

2001

PENTRU UN NAŢIONALISM EUROPEAN

A susţine astăzi identitatea naţională în afara contextului unificării europene – sau, mai rău, în detrimentul ei – nu-i doar o formă de cecitate, ci pură sinucidere. Afirmarea naţională nu mai poate fi concepută fără o autentică fraternitate europeană. Secolele XIX şi XX au consacrat forme de naţionalism dominate cel mai adesea de ideea luptei între diversele naţiuni europene pentru supremaţie continentală. Raportîndu-se la această tradiţie a naţionalismului modern, sinteză între exaltările iluminist-romantice şi realismul cinic al lui Machiavelli, un Franco (atît de nedrept alăturat uneori lui Hitler sau Mussolini) putea vorbi de “ipocrizia seculară a europeanului”, cel ce admiră extaziat capodoperele culturale ale unei ţări vecine, dar este dispus oricînd să se alieze cu o altă ţară europeană pentru a o submina pe prima. Ar fi timpul să ne despărţim definitiv de acest tip anacronic de naţionalism, pe cît de “eroic”, pe atît de limitat, care, în numele unei autentice fidelităţi faţă de propria naţiune, stă gata să le arunce în flăcări pe celalalte. Nu poţi incendia o casă sperînd ca numai camera ta să rămînă neatinsă.

Or, Europa este tot mai mult nu doar matricea istorică a destinului nostru, ci şi casa noastră comună în perspectiva unui nou mileniu. În ea se regăsesc popoarele şi culturile de sorginte indo-europeană ale bătrînului continent, altoite pe cultura grecească, pe civilizaţia romană şi, mai apoi, pe monoteismul iudeo-creştin. Prin această unitate de tradiţie şi stil putem depăşi diviziunile politico-economice şi fracturile istorice intervenite pe parcurs.

Secolul în care am intrat este cel al procesului prin care aceleaşi naţiuni europene, ce în epoca modernităţii tumultoase şi-au cheltuit energiile în războaie fratricide, fac acum eforturi conjugate să consolideze Europa ca pe o putere mondială de tip nou, alternativă tiraniei uniformizatoare a “modelului american”. Ideea juristului şi geopoliticianului Carl Schmitt [1] – Europa ca un Großeraum –, susţinută cîndva şi de generalul Charles de Gaulle sau de cancelarul Konrad Adenauer, devine treptat o realitate tot mai articulată. Naţiunea noastră este prin extensie întreaga Europă, pentru că fiecare dintre naţiunile noastre, cu fireştile note de specificitate, constituie parte organică a ei, împărtăşind pînă la capăt destinul european. Sistemul nostru de referinţă nu este doar tradiţia noastră etno-culturală izolată, ci şi străvechea unitate în diversitate a spiritualităţii europene, împlinită ulterior în marea sinteză creştină. Ne redescoperim ereditatea culturală prin raportarea la un numitor comun bio-cultural de vîrstă milenară. Nu putem fi, în mod rodnic, decît naţionalişti europeni, urmărind binele naţiunilor noastre prin salvgardarea tuturor naţiunilor europene.

Noua arhitectură europeană constituie o provocare pentru naţionalism şi, într-un anume sens, un nou imbold: dimensiunea supranaţională (Europa) şi cea infranaţională (regiunile din interiorul unor state-naţiuni sau state naţionale) trebuie privite ca o şansă pentru revitalizarea constructivă a cadrului naţional de apartenenţă, care ne defineşte, dar ne şi obligă. Participarea la dimensiunea supranaţională europeană nu implică dez-naţionalizarea, ci, dimpotrivă, oportunitatea pentru entităţile identitare ale continentului să se conserve fără complexe în contextul provocator al globalizării (sinonimă, în mare măsură, cu “americanizarea”). Uniunea Europeană, pilotată de naţiunile europene cele mai performante din punct de vedere civilizaţional, este departe de a fi molohul anti-naţional din retorica demagogică a naţional-comunismului. De la fondurile structurale pentru zonele defavorizate ale ţărilor mai sărace, pînă la apărarea cu cerbicie, dar şi cu bani, a drepturilor culturilor europene de a se exprima şi de a se conserva, integrarea europeană contribuie la consolidarea participativă a identităţilor naţionale. Mizînd pe salvgardarea etno-diversităţii din interiorul ei, o Europă Unită a Naţiunilor poate constitui cel mai coherent şi mai realist răspuns dat “americanizării” abuzive şi nivelatoare.

Unificarea europenilor porneşte de la ideea unei sinergii a naţiunilor. Acestea, la rîndul lor, ar putea redescoperi că sunt constituite dintr-o împletire organică de specificităţi regionale. Ca şi dimensiunea supranaţională, nivelul regional nu contravine unităţii naţionale, ci o îmbogăţeşte şi o stabilizează, ferind-o de monotonie şi suficienţă. Respectul sincer manifestat de autorităţile unui stat naţional (debarasate de obsesia centralismului uniformizator) faţă de sub-identităţile culturale regionale (tradiţii istorico-geografice şi etno-folclorice locale) este garantul necesar al fidelităţii acestor sub-componente faţă de ideea unităţii naţionale şi cea mai bună cale de a preîntîmpina separatismul sau enclavizarea. Fără Heimat nu există un autentic Vaterland, spun germanii. Fără ataşamentul faţă de “micro-patria” satului, a comunei, a judeţului, a regiunii, nu există fidelitate autentică faţă de marea familie naţională, aşa cum fără ataşamentul faţă de aceasta din urmă nu există fidelitate autentică faţă de marea familie europeană. Statul naţional dovedeşte vitalitate atunci cînd reuneşte o simfonie de apartenenţe locale care, ulterior, se regăsesc liber şi voluntar în ideea de naţiune integrală.

Formula de viitor pentru un stat naţional puternic şi funcţional? Să fie deschis în interior spre propriile lui comunităţi locale, iar în exterior spre marea comunitate europeană.

Bogdan George RĂDULESCU
Grupul Noua Dreaptă [2]

[1] Pentru o introducere avizată în gîndirea lui Carl Schmitt, cf., între altele, Theodor Paleologu, Sous l’œil du Grand Inquisiteur: Carl Schmitt et la tradition de la théologie politique, Paris, Cerf, 2004. [Nota Blog]

[2] Nici o legătură cu gruparea omonimă, încă activă, al cărei lider este d-l Tudor Ionescu. Grupul condus de d-l Bogdan George Rădulescu (autorul volumului Pentru o nouă dreaptă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, cu o prefaţă de Teodor Baconsky – în care se regăsesc multe texte publicate iniţial în Puncte cardinale), a dispărut, împreună cu revista pe care a editat-o, Măiastra (din care au apărut, dacă îmi mai aduc bine aminte, vreo patru numere, nu lipsite de interes). [Nota Blog]

* Bogdan George Rădulescu, “Pentru un naţionalism european”, în Puncte cardinale, anul XI, nr. 11/131, noiembrie 2001, p. 1.

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – “Cine se teme de naţionalism?” (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (III) – “Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (IV) – “Fiziologia trepăduşului” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (V) – “«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (VI) – “Necesara despărţire a apelor” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VII) – “Distincţii necesare” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – “Spiritul viu al dreptei” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (IX) – “Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (X) – “Necesitatea unei viziuni de dreapta...” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (XI) – “Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XII) – “Confruntarea dintre Memorie şi Uitare” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – “Martin Luther şi evreii...” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – “Dreptatea d-lui Pleşu” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XV) – “Pe marginea unei decepţii” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – “Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – “Viaţa – proprietate de stat” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – “Sensul unităţii creştine” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – “Căderea Cuvîntului în cazuri” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XX) – “O reacţie a d-lui Patapievici” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – “San Juan de la Cruz: Romances” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – “Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – “Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – “Iarba verde de acasă…” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – “Doar o vorbă să-ţi mai spun…” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – “«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – “Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – “Între zoón politikón şi homo religiosus” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – “Apocalipsa şi ştiinţa” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – “Stafia comunismului la Paris”   (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – “«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – “Falimentul speranţei” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – “Masoneria şi organizaţiile internaţionale” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – “Ispita «iubirii»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – “Apostrof-area ca asasinat moral” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – “Fabulă cu trandafir” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – “Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – “Aspecte ale dialogului religie-cultură…”

 (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – “Puncte cardinale 100”: “La aniversară”, “Măcel de Buna Vestire”, “Marginalii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – “Cronica unei gafe editoriale” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XL) – “Epica Holocaustului…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – “Lecţia americană” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – “Demonizarea Americii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – “«Dictatura bunului simţ»…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – “În sfîrşit, Acasă…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – “Anul Eminescu”, “Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – “Cine eşti dumneata, domnule Neştian?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – “Demitizarea” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – “Maxime Egger: Cum am devenit ortodox” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – “Marea iertare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (L) – “Maica Mihaela” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LI) – “Un luceafăr pe columna cezarilor” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – “Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – “Supără realitatea sau formularea ei?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LV) – “Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – “Odihna de Eminescu” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – “Mesianismul Dreptei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – “Misiunea românilor în istorie” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – “Obligaţiile unei conştiinţe morale” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LX) – “Naţionalismul şi România de azi”, “Menirea generaţiei noastre” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – “Lichidarea unei legende” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – “Pentru o Europă unită a naţiunilor” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – “Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – “Despre a fi altfel” (2001)