SUMARUL BLOGULUI
FRANŢA: GENERAŢIA IDENTITARĂ
În zorii zilei de
sîmbătă 20 octombrie a. c., la Poitiers, un grup naţionalist francez intitulat
„Génération Identitaire” a ocupat acoperişul „Marii Moschei” în construcţie,
protestînd împotriva imigraţiei musulmane şi solicitînd un referendum cu privire
la construcţia de moschei pe teritoriul Franţei. Citez din comunicatul
organizaţiei: „O sută de tineri, bărbaţi şi femei din toată Franţa, au intrat
în «Marea Moschee» din Poitiers şi au ocupat acoperişul acesteia. Pe minaret a
fost desfăşurat un banner cu un mesaj foarte clar: «Imigraţie, construirea de
moschei: REFERENDUM!». Prin această acţiune importantă, «Génération Identitaire»
îşi propune să fie în prima linie a luptei pentru identitatea noastră”. În
pofida intervenţiei brutale a poliţiei şi a campaniei ostile din presa
stîngistă (în a cărei limbă de lemn nu poate fi vorba decît de „rasism” şi
„extremism”), protestele au continuat şi în lunile noiembrie şi decembrie, în
mai multe locuri din Franţa, inclusiv la Paris, unde celor aproximativ 3000 de
protestatari naţionalişti francezi (membri – mai ales tineri – ai Frontului
Naţional, ai Blocului Identitar, ai mai multor organizaţii catolice, reuniţi
în mişcarea „Rezistenţa Republicană”) li s-au alăturat şi numeroşi
reprezentanţi ai Uniunii Francezilor Evrei, care au mărşăluit cu un banner
uriaş pe care scria (cum altfel?); „Le fascisme islamiste ne passera pas”. „Franţa
a fost întotdeauna o ţară ospitalieră, dar, pentru prima dată, ne vedem
confruntaţi cu o religie care nu poate şi nu vrea să se integreze”, sună
declaraţia unuia dintre protestatari (nici măcar cît „au vrut” şi „au putut”
de-a lungul vremii „să se integreze” evreii, ar trebui poate adăugat). Fapt
este că în Franţa de azi musulmanii au ajuns să constituie peste 10 procente
din totalul populaţiei, comunitatea islamică, de regulă rebarbativă şi
prozelitistă, numărînd circa 7 milioane de suflete (majoritatea provenind din
Africa de Nord, şi mai ales din fostele colonii franceze). (R. C.)
RECUCERIŢI !
Dînd evenimentelor
recente dimensiunea mobilizatoare a unei noi Reconquista în variantă galică postmodernă, în comunicatul de presă al „Generaţiei Identitare”
se spune:
„Acum 1300 de ani, Charles Martel i-a oprit pe arabi la Poitiers, după o luptă eroică pentru
a ne salva ţara de invazia musulmană. Era în 25 octombrie 732. Astăzi sîntem
în 2012 şi trebuie să facem pe mai departe aceeaşi alegere: viaţă în libertate
sau moarte! Generaţia noastră refuză să-şi vadă poporul şi propria identitate
cum dispar din pricina indiferenţei. Noi nu vom fi niciodată Indienii Nativi ai
Europei. Din acest loc, simbol însemnat al trecutului nostru şi al curajului
strămoşilor noştri, facem apel la memorie şi chemăm la luptă!
Noi nu mai vrem
imigraţie extra-europeană, nici construire de moschei pe pămînt francez. De la
primul val de imigranţi africani şi legea reîntregirii familiilor lucrătorilor
străini, din 1974, poporul nostru nu a fost niciodată consultat cu privire la
populaţiile cu care s-a văzut obligat să convieţuiască. Imigranţii ne-au transformat ţara în mod radical: conform datelor Institutului Naţional
de Statistică (INSEE), 43% dintre persoanele cu vîrste între 18 şi 50 de ani din zona
Parisului sînt imigranţi sau descendenţi din imigranţi. Un popor îşi poate
reveni dintr-o criză economică sau dintr-un război, dar nu şi din înlocuirea
populaţiei native: fără francezi, nu există Franţa. Este vorba de supravieţuire:
de aceea este dreptul absolut al fiecărui popor de a opta liber dacă doreşte să
primească străini, şi să determine în ce proporţie.
Pentru că acest
drept ne-a fost răpit, pentru că generaţia noastră a plătit preţul cel mai greu al
acestei situaţii, supusă fiind intimidării delicvenţilor, noi spunem răspicat: Ajunge! Cerem un referendum naţional cu privire construirea de moschei în Franţa. Nu plecăm de aici pînă nu sîntem
ascultaţi şi pînă ce revendicările nu ne sînt îndeplinite.
Lupta noastră este
doar la început, îi îndemnăm pe tinerii europeni să fie stăpînii propriului
destin şi să se alăture gărzii tinerilor ce nu stau cu capul plecat.
Fie ca întreaga Europă
să ne audă chemarea: RECUCERIŢI!”.
NU MANIFEST, CI DECLARAŢIE DE RĂZBOI !
Iată cum sună şi
deja celebrul manifest al „Generaţiei Identitare”, în frondă declarată cu
generaţia de la 1968 şi cu toate urmările dezastruoase ale destrăbălării
gauchiste de atunci (în al cărei spirit dizolvant s-au format interior, în
paranteză fie spus, şi mulţi intelectuali cosmopoliţi din România, care au confundat
– şi nu puţini continuă să confunde – euromarxismul cu alternativa democratică
la comunismul sau neocomunismul de acasă):
„Noi sîntem generaţia
celor ucişi pentru o privire aruncată greşit, pentru o ţigară refuzată sau
pentru un stil care nu este agreat. Noi sîntem generaţia rupturilor etnice, a
falimentului coexistenţei, a metisajului impus.
Noi sîntem
generaţia de două ori osîndită: condamnaţi să scoatem din impas un sistem
social prea generos cu alţii pentru a continua să fie la fel şi cu ai noştri.
Noi sîntem
generaţia victimă a celei din mai '68. A acelei generaţii care pretindea să ne
emancipeze de povara tradiţiei, de cunoştinţele şi de autoritatea din şcoli,
dar care înainte de toate s-a emancipat de propriile responsabilităţi.
Noi am
închis cărţile de istorie pentru a ne regăsi memoria. Noi am încetat să mai credem că un Kader ar putea fi «fratele nostru»,
planeta «satul nostru» şi umanitatea «familia noastră». Ne-am dat seama că avem
rădăcini, strămoşi şi, prin acestea, un viitor.
Singura noastră zestre este ţara noastră, sîngele nostru, identitatea noastră. Noi sîntem
moştenitorii destinului nostru.
Noi am închis televizoarele pentru a coborî din nou în stradă. Am înscris lozincile noastre pe pereţi, am scandat în megafoanele
noastre: «Tineretul la putere», fluturînd prin văzduh steagurile noastre semnate cu
lambda. Această lambda, care împodobea scuturile glorioşilor spartani, este simbolul
nostru. Ştiţi ce înseamnă ea? Ea înseamnă că nu vom ceda, nu vom renunţa.
Sătuli de toate laşităţile voastre, nu vom refuza nici o luptă, nici o
provocare.
Voi sînteţi cei «treizeci
de ani glorioşi», pensiile PAYG, SOS rasism, «diversitatea», reîntregirea
familială, libertatea sexuală şi pungile cu orez ale lui Bernard Kouchner. Noi sîntem
25% de şomaj, datoria socială, explozia societăţii multiculturale, rasismul
anti-alb, familiile destrămate şi tinerii soldaţi francezi care mor prin
Afganistan.
Nu ne veţi cumpăra
cu o privire condescendentă, cu un loc de muncă la Stat plătit mizerabil sau cu
o palmă pe umăr: pentru noi, viaţa este o luptă.
Noi n-avem nevoie
de politicile voastre despre tineret. Tinereţea este politica noastră.
Nu nu vă gîndiţi cumva că acest text este un simplu manifest: el este o declaraţie de război. Noi
sîntem ziua de mîine, voi sînteţi ziua de ieri. Noi sîntem Generaţia Identitară”.
O SCRISOARE DESCHISĂ
Génération
Identitaire répond au général Bachelet*
Annecy, le 1er Décembre 2012
Mon Général.
Nous avons pris connaissance de votre intervention dans Le Dauphiné Libéré (édition
d’Annecy) du 23/11/2012.
Par la présente, nous avons l’honneur de vous apporter
quelques précisions et éléments de réponses constructifs.
En effet, comme le précise l’article de Madame Lanier,
nous nous inspirons de la geste et du sacrifice du Lieutenant Tom Morel, sans
chercher à accaparer sa mémoire. Jeunes Savoisiens et citoyens Français, nous
cherchons dans l’histoire des exemples de femmes et d’hommes qui ont su servir
au détriment de leur confort, de leur vie.
Ainsi en est-il de Tom Morel, comme de Sainte Jeanne
d’Arc, ou encore de Pierre Salteur.
Vous évoquez également l’ouverture d’esprit du
Lieutenant. Cette même ouverture que nous mettions en avant , et qu’a pu
rapporter Madame Lanier: «un officier catholique fédérateur, qui a sacrifié sa
vie pour son pays, en plaçant la patrie au-delà des idéologies»
De plus, votre remarque «à ce moment précis de
l’histoire, il n’y avait plus d’État» ne semble concorder ni avec
l’instruction dispensée par l’Éducation nationale, ni avec les nombreux auteurs
ayant abordé cette période (R. Aron, P. de Gmeline…).
Lorsqu’en 1940 l’armistice est signée par le Maréchal
Pétain, chef de l’État porté au pouvoir par les parlementaires – notamment ceux
du Front Populaire –, les ordres sont de «cesser le combat».
Soldat, Théodose Morel désobéit, effectuant avec d’autres
le choix radical de poursuivre hors cadre sa mission d’Officier. C’est à ce
moment que les volontaires commencent à cacher en montagne armement, skis, et
matériel divers.
Pour nous, jeunes qui avons entendu parler de Résistance
et de devoir de mémoire, le Lieutenant Morel est une figure emblématique que
nous avons à cœur d’apprendre à connaître. Un homme qui se lève, qui sait
s’indigner et agir en conséquence, rassemblant autour de lui ceux qui veulent
libérer la Patrie. Voilà ce qui nous attire chez ce grand Français qui offrit
sa vie pour notre liberté.
Mon Général, en tant que serviteur de l’État, vous êtes
astreint à un devoir de réserve.
Nous ne réclamons donc pas une approbation de votre part,
mais aurions été moins peinés de constater que vous portiez un regard mesuré
sur notre communauté qui entend simplement faire vivre la mémoire et l’exemple
des grands Anciens.
In fine, nous pouvons comprendre que
votre texte nous prête des propos qui ne sont pas les nôtres, par le fait que
vous n’aviez qu’une connaissance partielle de nos déclarations.
Vous trouverez ci-jointe une reproduction in extenso de
l’article sus-cité.
Restant à votre disposition, et totalement prêts à vous
écouter si vous souhaitiez nous éclairer sur l’histoire des Glières, nous vous
adressons, mon Général, nos salutations respectueuses et enracinées
Franck
Pichon,
pour Génération
Identitaire Pays de Savoie
* N-am mai avut răgazul să traduc, dar nu sîntem noi oare… ţară
francofonă?
Et… pour la bonne
bouche:
2 comentarii:
Vina e tot a lor. Ani de zile francezii au încurajat imigrața marocană (după cum nemții „importau” turci iar englezii indieni) pentru meseriile „murdare”. Zeci de ani au folosit mână de lucru ieftină, fără să le pese de educația imigranților. Rezultatul a fost crearea unor enclave, a unor comunități care nu împărtășesc valorile țărilor gazdă. În plus, ei s-au înmulțit și au început să acceadă la meserii mai bune.
Îmi vine foarte greu să-i compătimesc.
Nu-i vorba de cei care au făcut ce şi cum spuneţi, ci de urmaşii lor, care se văd în situaţia de a le plăti păcatele, neavînd ei înşişi vreo vină. Situaţia e complexă şi nu se reduce la cazul Franţei. Englezii au probleme asemănătoare (în Londra, de pildă, numai 45 la sută din populaţie mai e propriu-zis englezească); ba chiar şi nemţii (care n-au avut colonii). Nu mai vorbesc de cazul mai special al ţiganilor din România.
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire