INTERMEZZO LIRIC: ALTE CÎNTECE FĂRĂ STĂPÎN

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

În curînd va apărea volumul meu Rost de doină. Cîntece fără stăpîn. Am mai postat pe blog, de-a lungul anilor, selecţiuni din aceste „cîntece fără stăpîn” (adică slobode şi de obşte, ca sufletul românesc şi ca limba română, eu nefiind decît rostul cu care sînt rostite într-un tîrziu de lume); aici, în avanpremiera volumului, postez alte cîteva, nerostite pînă acum. (R. C.)

DUSU-TE-AM, NU TE-AŞ MAI DUCE…

Dusu-te-am pe unde nu-i

lut, picioru-n el să-l pui,

ci doar zbor cu aripi line

prin lucoarea lunii pline.

Dusu-te-am, drăguţă lele,

să culegi cu mîna stele,

dar tu, bată-te norocul,

te-ai întors unde ţi-e locul!

Dusu-te-am, nu te-aş mai duce,

c-ai pus dragostelor cruce

şi din visul meu frumos

ai tulit-o-n uliţi jos!

SÎNTILIE

Sus în cer stă Sîntilie,

care-i iute la mînie,

cu Sîmpetru lîngă el,

să-l mai ţie-n frîu niţel.

Însă ţine-l dacă poţi,

că îi arde focu-n roţi,

şi de-adoarme Petru-n post,

să vezi ploi cum n-au mai fost!

Doamne, fulgerele toate

i le-ai dat de milă poate,

dar păcat de lumea ta

cînd l-apucă vreo dambla,

că şi sfinţii, cît de sfinţi,

oameni sînt, cu neputinţi!

MAGLAVIT

Moşule, la lume-am zis

ce-ai vrut tu şi m-ai trimis,

dar mai mult s-au minunat

decît n-au făcut păcat.

Moşule, cu lumea-i greu,

că mă crede ce zic eu,

dar nu crede ce zici tu

şi nici neam nu pricepu.

Moşule, mai bine-ar fi,

m’a la deal de-o să mai vii,

să iei biciul şi să dai,

pîn’ s-o face lumea rai!

TU MĂ EŞTI ŞI EU TE-OI FI…

Să te-ncînt, să te descînt,

m-am făcut din nou cuvînt,

dar cu leatul care piere,

mă voi face iar tăcere,

şi-o rămîne-n urma mea

numai slova, bună-rea,

nici grai viu, nici gură mută,

numai rană-n vis făcută

şi, pe crucea limbii-n sus,

rana rănilor – Iisus.

Doamne, numai tu mă eşti,

peste veşti, peste poveşti,

dar şi eu cînd o să-nviu

trag nădejde să te fiu,

fără leat, fără veleat,

de dulceaţa slavei beat,

fără haz, fără necaz,

cu vecia de grumaz,

fără cruci, fără răscruci,

doar cu raiul la uluci.

STRĂVESTIRE

În răcoarea din pămînturi

nu-s nici cînturi, nici descînturi.

Toate-s mute, toate-s oarbe,

foamea viermilor le soarbe,

dar cîndva, din ceruri murge,

glasul trîmbiţei va curge,

să ne-adune din risipe

trupu-n taina unei clipe –

şi-a iubirii strălumină

bici ne-o fi, sau slavă lină...

Răzvan CODRESCU

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Răzvan Codrescu: Rost de doină (cîntece fără stăpîn)

* Intermezzo liric: Rost de doină