marți, ianuarie 31, 2012

RADU PREDA: MITROPOLII ŞI MITROPOLIŢI

SUMARUL BLOGULUI



În amintirea Mitropolitului Bartolomeu Anania,
la un an de la începutul călătoriei sale
spre Împărăţia lui Dumnezeu

În urmă cu mai bine de cinci ani, o dată cu înfiinţarea noii Mitropolii de la Cluj, am fost printre puţinii care, la faţa locului, încercam să arăt, cu riscurile de rigoare, că procedura adoptată este periculoasă. Am făcut experienţa traumatizantă de a dori să slujesc Biserica mea cu luciditate în plină atmosferă euforică. Aşa cum se ştie, lupta păguboasă dintre Cluj şi Sibiu a ţinut câteva luni prima pagină a ziarelor, acuzaţiile curgând în ambele direcţii. Deciziile recente privind „rearondarea” Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului îmi confirmă, din păcate, temerile. Pentru a fi limpezi, să distingem cel puţin între două planuri.
Pe de o parte, confirmarea vocaţiei mitropolitane a Clujului a fost o reuşită în sine. Altminteri, dacă nu se petreceau evenimentele din 2005, actul de recunoaştere al noii poziţii eclesiale a centrului clujean ar fi fost amânat sine die, motiv să vedem în decizia sinodală de reorganizare a teritoriului canonic al Ardealului un moment pe bună dreptate istoric. El nu este însă singular în istoria Bisericii. Pentru a da un exemplu la îndemână, mutarea capitalei Ţării Româneşti la Bucureşti va atrage după sine inclusiv mutarea scaunului mitropolitan, Târgoviştea rămânând cu amintirea vechii sale glorii. Raţiunea importanţei administrative va determina, cu secole înainte, inclusiv ridicarea Constantinopolului la rangul de prim scaun al Orientului creştin bizantin, o decizie de „eclesiologie politică” discutată intens inclusiv azi, mai ales de către adepţii teoriei celor trei Rome. Evident, există şi cazuri de contra-timp între istoria bisericească şi cea profană. Concret, în vreme ce Curtea de Argeş îşi va pierde treptat importanţa, Piteştiul va creşte demografic, economic şi administrativ, sediul episcopal rămânând în cetatea lui Basarab. La fel se vor dezvolta raporturile dintre Caransebeş şi Reşiţa sau dintre Huşi şi Vaslui, centrul administraţiei publice nefiind acelaşi cu centrul bisericesc. Mai există şi ecuaţia în care, precum la Braşov, în ciuda importanţei urbei, al optulea oraş ca mărime din România, treburile eclesiale sunt conduse de la Sibiu. Similar, Alba Iulia este mai importantă din punct de vedere bisericesc decât Târgu Mureş. În spaţiul non-ortodox, ceva asemănător se petrece în raportul de forţe dintre Blaj şi Alba Iulia (pentru greco-catolici) sau, în străinătate, între Lyon şi Paris, primatul catolic al Franţei fiind în continuare în primul oraş, chiar dacă cu titlu onorific, sau între reşedinţa de jure a primatului Ungariei, Esztergom, şi capitala Budapesta.
Cu alte cuvinte, revenind la Cluj, dincolo de patriotisme locale şi alte inflamaţii penibile, importanţa oraşului de pe Someş a devenit în ultimul secol evidentă. Nu este vorba de a confunda argumentele canonice şi istorice, deosebit de consistente, cu cele privind numărul populaţiei sau al blocurilor. Discuţia este exclusiv pastorală, un oraş devenit între timp important din punct de vedere demografic, decisiv într-o regiune, trebuind să se bucure din partea Bisericii de o atenţie pe măsură. Cum am tot spus şi în 2005, reorganizarea teritorială a unei Biserici nu poate ilustra doar sensibilităţile istoriei, de multe ori concurente, ci necesităţile prezentului, misiunea fundamentală fiind aducerea lui Hristos în mijlocul oamenilor de azi şi de mâine.
Pe de altă parte, să nu uităm cum s-a ajuns la alcătuirea noii Mitropolii de la Cluj. Foarte pe scurt, după alegerea succesorului Mitropolitului Antonie în persoana Episcopului Laurenţiu de Caransebeş, episcopii din Ardeal, cu excepţia celui de Harghita şi Covasna, au constatat că nici unul nu a votat cu cel căruia urmau să le fie sufragrani. În ciuda faptului că Biserica Ortodoxă din România este unica în Ortodoxia universală care menţine structura organizatorică de tip mitropolitan, aşa cum a fost aceasta articulată în secolele III şi IV, nici vechiul Statut al BOR, dar nici varianta actuală, nu disting cu claritate între alegerea episcopului şi cea a mitropolitului. Or, chiar dacă nu mai are atribuţiile pe care le prevedea dreptul canonic bizantin, mitropolitul prezidează totuşi sinodul mitropolitan, motiv ca la alegerea acestuia adunările eparhiale din episcopiile sufragrane să aibă votul decisiv. În spiritul comuniunii şi al consensului frăţesc, mitropolitul face corp comun cu sufragranii săi, cu episcopii din acel sinod. Întreaga eclesiologie ortodoxă este bazată pe acest sens al sinodalităţii ca expresie a unităţii în diversitate. Iată de ce, alegerea împotriva sufragranilor a PS Laurenţiu pentru Sibiu a pus fundamental sub semnul întrebării posibilitatea funcţionării sinodalităţii la nivel mitropolitan. Soluţia a părut să fie înfiinţarea unei structuri mitropolitane din care noul mitropolit ales era exclus. Spun că a fost doar aparent o soluţie deoarece, iată, a creat un precedent periculos de soluţionare a unor conflicte personale cu instrumente instituţionale. De acest precedent fac uz inclusiv cei care, acum, doresc „rearondarea”, fără a mai fi însă în situaţia care a generat noua Mitropolie. Un detaliu semnificativ: la votul Sfântului Sinod din 4 noiembrie 2005 privind înfiinţarea noii Mitropolii, PS Laurenţiu a votat pentru! Au fost doar două voturi împotrivă: cel al între timp răposatului episcop Damaschin şi cel al actualului Patriarh.
Defectul „tehnic” de la înfiinţarea Mitropoliei clujene este compensat cu asupra de măsură de însăşi recunoaşterea statutului mitropolitan al centrului geografic şi cultural al Transilvaniei. Iată de ce punerea sub semnul întrebării a existenţei Mitropoliei Clujului este nu doar un atac la adresa memoriei vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu, dar mai ales un gest profund anti-pastoral. Principial, echilibrarea din punct de vedere teritorial a celor două Mitropolii ardeleneşti este o dorinţă până la un punct legitimă. Ceea ce este mai puţin de înţeles vizează modul cum se produce o asemenea reaşezare, grăbită şi evident marcată de presiunea plăcerii necamuflate de a plăti unele poliţe. Abia instalat la Alba Iulia, după două decenii de vicariat la Cluj, bucurându-se de respectul constant al Mitropolitului Bartolomeu, fapt rar în raporturile dintre titulari şi vicari, Arhiepiscopul Irineu se precipită spre Sibiu. Gestul lui este cu atât mai inoportun cu cât cel pe care l-a moştenit a fost tot timp de două decenii arhipăstor în oraşul unirii. Din orice unghi am privi situaţia, ÎPS Irineu confirmă „vocaţia” ereziarhă, faptul că este în posesia unui depozit inepuizabil de resentimente şi frustrări. Figură tristă, incapabil să întreţină raporturi fireşti, umane, cu cei din jur, acest ierarh ilustrează dramatic patologia aferentă inter-regnului episcopatului de mâna a doua. Şi mai greu de înţeles, la limita inacceptabilului, este dorinţa, deja consemnată printr-o decizie a Adunării Eparhiale, a Episcopiei Oradiei de a intra în jurisdicţia Mitropoliei Ardealului de la Sibiu. Motorul acestei mişcări este Episcopul Sofroniu, încurajat la vremea sa de însuşi Mitropolitul Bartolomeu să ajungă la Oradea. Cum recunoştinţa este tradusă în termeni vindicativi, acelaşi Sofroniu, având în comun cu Irineu porniri ereziarhe similare, nu va pregeta să muşte mâna care l-a hrănit. Prin acţiunile lui, el este inventatorul traseismului mitropolitan. Ambiţios fără idealuri şi luptător fără miză, vlădica Sofroniu întruchipează abjecţia carieristică a parvenitului intelectual şi spiritual, cultivând compensatoriu un delirant cult al personalităţii. Aşa cum Irineu nu a pregetat să maculeze memoria Mitropolitului Bartolomeu, de a cărui longevitate era disperat (sic!), Sofroniu nu a pregetat să îşi alunge înaintaşul, Episcopul Ioan Mihălţan, din reşedinţă. Priveliştea celor doi este, într-adevăr, jalnică. Nu ai cum să nu te amărăşti văzând cum oameni chemaţi să propovăduiască Evanghelia sfârşesc prin a fi caricatura modelului de păstor şi copia din ce în ce mai fidelă a lupului.
Deciziile din ultima vreme de la Alba Iulia şi Oradea, la care se adaugă cea de la Deva, invocă o hotărâre luată la şedinţa reunită a sinoadelor mitropolitane din Ardeal din 16 decembrie 2011. Comunicatul oficial de presă nu menţionează însă nimic despre o astfel de turnură. Ceea ce înseamnă că, la Alba Iulia şi la Oradea, s-a mizat pe menţinerea în necunoaştere a opiniei laice şi publice. Concret, ierarhii ştiau ce se va întâmpla în următoarele săptămâni, dar nu au comunicat nimic credincioşilor. Nu au dus lipsă de mijloace, Pastoralele de Crăciun fiind un vehicul ideal de informare a pleromei Bisericii locale. Nu, ierarhii nu au spus nimic. Au abuzat astfel de Adunările Eparhiale, punându-le în faţa faptului împlinit şi falsificând cu bună ştiinţă voinţa laicatului. O astfel de manieră de lucru compromite, că vrem sau nu, încrederea în ierarhie şi accentuează impresia că aceasta acţionează politicianist, nu părinteşte.
Acum, unica speranţă este la Sinodul din februarie şi, să nu ne ascundem, la Patriarh. Reorganizarea pe latura de sud a Ardealului, da. Bihorul, nu. În funcţie de cum o să decidă, ierarhii îşi vor onora slujirea sau, obedienţi altei agende decât celei bisericeşti, vor confirma faptul că deficitul de legitimitate nu este caracteristic doar clasei politice. Dumnezeu să îi lumineze!

Radu PREDA


Fotografii împrumutate de pe blogul Iubire. Înţelepciune fără sfârşit.

UPDATE 02.02.2012:

O OBSERVATIE LEGITIMĂ DE PE BLOGUL D-LUI CLAUDIU TÂRZIU

Speranţele unora că Patriarhul Daniel va interveni pentru ca Mitropolia Clujului să nu fie dezmembrată au fost spulberate prin comunicatul de presă al Patriarhiei. [...] Prin urmare, hotărîrea Sinodului în această privinţă devine o formalitate.
Dacă mă întreb ce valoare mai are cuvîntul Patriarhului Daniel, care a promis exact în urmă cu un an, la înmormîntarea vlădicăi Bartolomeu, că Mitropolia Clujului nu va fi destrămată, o să fiu considerat obraznic, nu?

Am recitit comunicatul Patriarhiei şi nu-mi vine să cred că un astfel de document poate emana de la cancelaria celui care ar trebui să fie părintele duhovnicesc al tuturor românilor
Patriarhia pretinde că Sinodul s-ar fi grăbit cînd a decis  întinderea canonică a Mitropoliei Clujului, în urmă cu şase ani. Aşadar, Sinodul se cam grăbeşte. Această mărturisire ne ridică mai multe întrebări:
Oare de cîte ori s-a grăbit Sinodul? Şi Mitropolitul Laurenţiu a votat  în 2005 decizia Sinodului de înfiinţare a Mitropoliei Clujului tot din grabă? Nu cumva s-a grăbit Sinodul alegînd anumiţi ierarhi şi chiar pe acest patriarh? Nu cumva va fi greşit, evident din grabă, şi cînd a adoptat noul Statut al BOR? La ce alte amendări ale hotărîrilor sinodale trebuie să ne mai aşteptăm? Ce valoare mai au deciziile Sinodului?

20 comentarii:

La 1/2/12 12:09 a.m. , Blogger Gheorghiţă Ciocioi a spus...

Sa ma ierte Bunul Dumnezeu,dle Codrescu, vorbim de cinstea Bisericii aici,de ierarhi luminati de Duhul Sfant, de batrani frumosi,ori de babe de pe marginea santului, imbatranite in râutati?

 
La 1/2/12 6:18 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Vorbim despre ceea ce este.
Mai mult decît neliniştitor mi se pare că o instituţie de două milenară a ajuns, prin sinodalii ei, să-şi schimbe poziţiile la cîţiva ani o dată, fără nici un motiv serios şi vizibil. Să se fi "ramolit" Duhul Sfînt, sau nişte ipochimeni imaturi şi iresponsabili se joacă de-a arhieria, tîrînd Biserica în lupte intestine de tip politicianist, fără să se mai sinchisească nici de Dumnezeu, nici de imaginea publică a Bisericii, nici de morţi, nici de vii, nici de propria lor chemare călugărească (dacă tot aţi amintit de "bătrînii frumoşi").
Aşa se întîmplă atunci cînd, ca în ordinea seculară ticăloşii şi incompetenţii, ajung în fruntea Bisericii oameni care n-au purtat cu adevărat şi îndestul crucea călugăriei, şi despre care ajungi să te întrebi dacă, cu atîta grijă de sine şi cu atîta dispreţ faţă de turmă, mai au măcar o minimă frică de Dumnezeu.
Eu unul mizez totuşi pe inteligenţa şi înţelepciunea Părintelui Patriarh Daniel, care şi-a dat cuvîntul în urmă cu un an, chiar la înmormîntarea vlădicăi Bartolomeu, că nu ne jucăm de-a reorganizarea teritorială şi că lucrurile vor rămîne aşa cum s-au aşezat prin decizia sinodală de acum şase ani (a cărei motivaţie a fost una eminamente pastorală).
Pe de altă parte, nu se poate să nu vezi, ca observator cît de cît atent al vieţii bisericeşti, că tensiunile sînt întreţinute de nişte ierarhi relativ recenţi cu tendinţe ereziarhe (Sofronie şi Irineu) sau "aleşi" ca arhierei înainte de a fi fost călugări (Laurenţiu). Devine tot mai limpede că avem de-a face cu nişte oameni necopţi duhovniceşte, frustraţi şi arivişti, mişcaţi numai de interese şi orgolii personale, pentru care păstoria este o formă de parvenire şi exerciţiu ciocoiesc al puterii. Refuz să cred că Părintele Patriarh Daniel nu vede aceste lucruri şi nu va uza de toată autoritatea sa pentru a nu lăsa Biserica pradă unor astfel de tendinţe necanonice şi neduhovniceşti, care i-ar aduce un mare deficit de imagine, în exterior, şi un grav precedent anarhic, în interior.
Dumnezeu să ne lumineze şi să ne ferească de ceea ce d-l Radu Preda numeşte "păstorii lupi" (care, înainte de a constitui o ruşine a ortodoxiei contemporane, reprezintă o mare primejdie pe termen lung pentru însăşi instituţia pe care pretind că o slujesc).

 
La 1/2/12 8:22 a.m. , Anonymous Alexandru a spus...

Ieri spuneam cuiva (deloc strain de viata crestina): „Daca ierarhii acestia ai nostri si-ar da seama si ar realiza cu adevarat cat de rau se vad aceste lucruri dinspre publicul larg!”. Si stiti ce mi-a raspuns? „Vorbesti de parca lor le-ar pasa! In realitate, fie ca isi dau seama, fie ca nu, le pasa la fel de putin, ca si celor care ne guverneaza statul. Intre un interes personal imediat si un nume bun, ei aleg fara sa clipeasca satisfacerea cu orice mijloace a interesului personal”. Ma tem ca omul avea mare dreptate… Si nu pot sa nu ma intreb: asa a fost mereu Biserica si n-am stiut noi, sau pur si simplu de la o vreme lucrurile au luat-o razna?

 
La 1/2/12 7:11 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

As completa doar atat :

"Le pasa la fel de putin, ca si celor care ne CONDUC statul".

Adica cele trei "puteri": Executivul, Legislativul si Judecatorii.
Mai trebuie adaugata "a patra putere" Presa dar si "a cincea", BOR.
Astfel avem o stea cu cinci colturi !

G'Cousin

 
La 1/2/12 11:32 p.m. , Blogger Paul Slayer Grigoriu a spus...

Eu cred ca mereu au fost asemenea tulburari. Daca citim istoria bisericeasca a veacului al patrulea - asa-numitul "veac de aur" al crestinismului - si vedem cate intrigi, scandaluri si erezii aveau de infruntat putinii (uneori FOARTE putinii) ierarhi care tineau Ortodoxia neclintiti, parca cele de acum ni se par mai respirabile. Si oricat de grele ar fi vremurile pentru Biserica, stim ca "portile iadului nu o vor birui". Totul e sa ramanem si noi madulare vrednice ale Trupului mistic al Mantuitorului.

 
La 2/2/12 12:02 a.m. , Anonymous Peregrinul transilvan a spus...

Ati vazut comunicatul Patriarhului, domnule Codrescu? E o mostra de incoerenta si sfidare a bunului-simt!
Nu stiu de "inteligenta" si ce "intelepciune" asteptati d-voastra de la un asemenea om care isi mananca cuvantul ca sa isi satisfaca lingaii si ca sa se razbune postum pe singurul mare ierarh al nostru de din ultimii 20 de ani! Pai daca "nu conteaza", de ce nu sunt lasate lucrurile cum s-au randuit tot prin hotarare a Sinodului aproape acelasi?!
Au fost prosti sinodalii si s-au desteptat intre timp? Sau ticalosi au fost si ticalosi au ramas, numai ca ticalosia se temea de Bartolomeu, dar de Daniel nu se mai teme?

 
La 2/2/12 12:31 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Comunicatul este cam ambiguu (lăsînd loc supoziţiilor de "lucrătură" la nivel înalt), dar să nu ne pripim, totuşi, cu concluziile definitive. Şi mai ales să nu ne înfierbîntăm pînă la a pierde măsura unui ton civilizat.

Dincolo de toate, văd că multă lume se întreabă de ce a fost ales tocmai acest moment (un an de la moartea Înaltului Bartolomeu)? Şi mie mi se pare straniu şi aproape că îmi place să nu am un răspuns, căci ar putea fi şi răspunsuri de care "se sparie gîndul"...

 
La 2/2/12 6:13 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Cata vreme comunicatul spune limpede ca: "Intenţia actuală de echilibrare teritorială a celor două Mitropolii îşi are originea în hotărârea comună a Sinoadelor mitropolitane ale Mitropoliei Ardealului şi Mitropoliei Clujului, Albei,Crişanei şi Maramureşului, reunite în şedinţă de comună de lucru la mănăstirea Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov, din 16 decembrie 2011, urmată de consultarea membrilor clerici şi mireni din Adunările eparhiale ale Arhiepiscopiei Alba-Iuliei şi Episcopiei Oradiei, la solicitarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Andrei al Clujului" - si ca timp de mai bine de 3 saptamani nu a transpirat aproape nimic dinspre clericii si mirenii consultati, nu pot exista decat 2 variante:
1.Lui IPS Andrei i s-a sugerat sa solicite si el sireacul ce sa faca?, a solicitat si pe urma cu smerita grabire a pus si batista pe tambal sau
2.In urma cu un an la noile "alegeri" a avut loc un troc. Viclenia lucratoare...
Ergo: statura umana si duhovniceasca a mitropolitului mirean a fost in fine egalata de statura umana si duhovniceasca a mitropolitului celib. De aici si apelul firesc la unitatea in cuget si (ne)simtiri.

 
La 2/2/12 7:33 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Ramane de raspuns la intrebarea: Ce are Sibiul mai mult decat Clujul?
Sa fie harisma "vaduvoiului"? Nu prea imi vine sa cred. Atunci ce motiveaza cererea lui Sofronie si Irineu? Sau pe cea cu totul absurda a "mierosului" Andrei? In afara "vaduvoiului", cine ce are de castigat? Si de ce atata secret conspirativ, atata fereala de turma? Toata afacerea are un aer mafiot, intarit de "Nasul" de la Bucuresti.

D. C.

 
La 2/2/12 8:08 a.m. , Anonymous Peregrinul transilvan a spus...

"Ratiunea" adanca nu poate fi decat una singura: profanarea memoriei Inaltului Bartolomeu si discreditarea a tot ce a reprezentat acesta in plan bisericesc.

 
La 2/2/12 8:25 a.m. , Anonymous Bloggoslovul a spus...

Aceasta e însăşi povestea României (cu şi fără sutană): oamenii mari sunt asteptaţi să moară, pentru ca în urma lor oamenii mici să îşi dea mâna şi să distrugă tot ce au făcut oamenii mari.

 
La 2/2/12 11:00 a.m. , Anonymous Păstorelul a spus...

Ei sunt păstori, eu păstorel,
ei mari, eu mult mai mititel,
dar când îi văd prădând lupeşte,
m-apucă groaza c-aş mai creşte!

 
La 2/2/12 2:19 p.m. , Blogger Paul Slayer Grigoriu a spus...

E important ca atunci cand ne formulam argumentele sa nu amestecam lucrurile. Nu e cazul sa venim cu acea nefericita insulta - "vaduvoi" - pentru a ne expune punctele de vedere: un Patriarh despre care parintele Arsenie Papacioc spunea ca a fost omul providential al Bisericii Ortodoxe Romane fusese la randul sau casatorit inainte, iar in istoria bisericeasca gasim multi altii. Nu faptul de a fi "vaduvoi" sau monah de la bun inceput te face incompetent sau vrednic.

 
La 2/2/12 3:13 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

"Vaduvoi" nu este un termen lesne de inghitit, dupa cum nici invocarea statutului Patriarhului Justinian nu poate constitui un certificat de incredere acordat oricui aflat in aceeasi situatie civila. Insa, "vaduvoi" imi pare un termen oarecum delicat fata de grobianismul celui caruia ii este adresat. In acest caz.

 
La 2/2/12 5:33 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

"Vaduvoiul" si "Socrul mare" i-a zis, daca imi amintesc bine, nimeni altcineva decat ziaristul Dan Ciachir. Cuvantul nu este vinovat in sine. Iustinian Marina a fost un vaduvoi bun, acesta este un vaduvoi rau. Iar "vaduvoi" nu este o insulta, ci denumirea pentru o stare de fapt.

D. C.

 
La 2/2/12 5:59 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Il felicit pe dl Radu Preda pentru curajul constant de care da dovada.
Ca preot, nu pot fi de acord cu exprimarea ireverentioasa, dar faptul ca unii se exprima mai urat nu inseamna ca ei nu ar avea dreptate. Imi pare nespus de rau ca ierarhii Bisericii noastre dau prilej la asemenea discutii, si mai ales in Ardeal, unde ortodoxia este mult mai labila decat in alte parti din cauza conditiilor istorice. Mi-e sincer teama ca multi ortodocsi ardeleni, satui si scarbiti, vor trece pana la urma la greco-catolicii sau la sectantii care misuna peste tot, sau pur si simplu se vor indeparta de religie si de morala crestina a vietii. Aceasta este marea primejdie fata de care ierarhii Bisericii se arata iresponsabili in dorinta lor de marire personala.

Pr. Nicolae

 
La 3/2/12 11:28 a.m. , Anonymous Gheorghiţă Ciocioi a spus...

Am citit cu atentie comunicatul Sinodului. Omisiuni, sofisme... Greu de tras o concluzie. "Acum când societatea românească este destul de tulburată... pentru binele comun al credincioşilor ortodocşi români din Transilvania" cred ca Sinodul nu ar trebui sa ia in dezbatere problema celor doua Mitropolii din Ardeal,sa nu se "grabeasca, ca in 2005". Orasul "cel mai insemnat din punct de vedere numeric" paleste, parca, in comunicat, in fata orasului "marilor ierarhi ardeleni". Ne aflam cumva in Imperiul condus de Viena? Primit-am dezlegare, cu chiu cu vai, la Rasinari? Saguna, astazi, sunt convins, ar prefera Clujul. Si linistea.

 
La 4/2/12 11:46 a.m. , Blogger Gheorghiţă Ciocioi a spus...

Iata,dupa comunicat, dle Codrescu, s-a spulberat si ultima speranta ( "Moasa stie, moasa sa vie"). O lipsa de coerenta, de viziune, pe termen lung, inexplicabila.

 
La 4/2/12 7:38 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Totul pleaca de la un fel de patriotism local. PF nu uita orasul studentiei sale. Nu l-a uitat nici IPS Mitropolit Anania. Atasati de Sibiu au ramas, ca si PF, si pr. Pacurariu, si altii. Intr-adevar, d-le Ciocioi, "moasa" se pare ca a intervenit deja. Ce-o sa ne facem insa daca o sa avem parte de un Patriarh sentimental (incurabil) cu studii la Galati, Pitesti ori Timisoara? Cinstit ar fi, daca tot sustinem Sibiul cu orice pret, sa mutam Patriarhia Romana la Curtea de Arges, ori la Targoviste, orase si scaune ale marilor inaintasi Mitropoliti ai Ungrovlahiei. Ce ne vom mai face daca un ierarh de Bacau se va transfera cu eparhia sub o alta obladuire canonica (sudica, nordica, vestica),“la cererea adunarii eparhiale, formate din preoti, mireni...”? Se sparie gandul, d-le Razvan Codrescu!... Bun ar fi Ardealul doar cu Clujul ( Alba si Sibiul – mitropolii onorifice).

 
La 5/2/12 7:25 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Cainii latra, ursul merge, vantul sufla, ploaia sterge...

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire